Lupta creştină

 ephesians-6-12de Walter Gschwind

Creştinul are de dus zilnic o luptă până va fi mutat de pe pământ în cer. Pentru a lupta cu succes, orice bun conducător de oşti trebuie mai întâi să cunoască bine situaţia. El trebuie să cunoască foarte bine teritoriul pe care îl apără. El trebuie să ştie care este puterea şi care sunt armele duşmanului, să ştie unde şi cum atacă acesta. Atunci va putea duce trupele sale gata de luptă în poziţiile cele mai avantajoase şi le va menţine în stare de alarmă. Pentru ca creştinul să poată „sta în picioare“, trebuie să cunoască toate amănuntele luptei sale.

Despre ce luptă este vorba?

Nu este o luptă contra „cărnii“! Mulţi creştini, în deosebi începătorii pe calea credinţei, se luptă cu ei înşişi, cu omul lor vechi sau cu plăcerile şi poftele acestuia. Astfel fac experienţe descurajatoare. Din învăţătura Cuvântului rezultă că izvorul răului, „carnea“, rămâne în noi cât timp suntem în acest trup. Nimeni nu va putea să o facă să dispară şi să ajungă într-o stare în care să nu fie ispitit de „pofta cărnii“, de „pofta ochilor“ sau de „trufia vieţii“.

Dar credinciosul nu mai este în „carne“ (Romani 8:9 bookmark document). Cuvântul lui Dumnezeu îi dă mărturia clară că acum este, conform poziţiei, „în duh“, care locuieşte în el. Pentru că este născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu şi a venit la viaţă, poate „umbla în Duhul“ (Galateni 5:25 bookmark document). El poate privi carnea împreună cu patimile şi poftele ei ca fiind răstignite împreună cu Hristos (Galateni 5:24 bookmark document). Astfel poate elimina în puterea Duhului orice gând rău, orice pornire a plăcerii păcătoase care se ridică în el. Dacă face aceasta imediat, nu se va întina.

Lupta propriu-zisă, care îl face pe credincios capabil să umble în afara plăcerilor cărnii, a fost câştigată de Hristos la cruce. El se poate bizui oricând pe lupta încheiată şi pe victoria lui Hristos.

Nu este o luptă contra greutăţilor pustiului. Umblarea de patruzeci de ani prin pustiu a fost pentru poporul Israel un lanţ de încercări şi greutăţi. Drumul prin pustiu a avut ca scop să-l smerească pe Israel şi să descopere starea inimii sale (Deuteronom 8:2 bookmark document). Însă experienţele din ţara promisă au fost de altă natură. Abia acolo au avut loc luptele pentru posedarea practică a Canaanului.

Aşa este şi pentru noi creştinii. Lumea, în care trăim aici, jos, este pentru noi un pustiu. Tot ce este în jurul nostru se află în contradicţie cu natura nouă, cu viaţa divină pe care am primit-o. Calea este plină de neplăceri şi necazuri.

De aceea trebuie să trecem prin toate vicisitudinile vieţii în supunere faţă de voia lui Dumnezeu, să păstrăm caracterul de străini şi să ne menţinem nepătaţi de lume. Nu are oare deseori viaţa în lume pentru noi creştinii caracterul unei lupte tocmai pentru că nu ne supunem în toate lucrurile cu încredere copilărească şi ascultare lui Dumnezeu, ci privim la împrejurări?

Adevărata luptă a creştinului (Efeseni 6:10-12 bookmark document) se află în legătură cu drepturile sale mari. Dumnezeu l-a aşezat, conform poziţiei, în Hristos Isus în locurile cereşti (chiar dacă ar fi cel mai tânăr, neştiutor şi neexperimentat credincios) şi l-a binecuvântat acolo în El o dată pentru totdeauna şi irevocabil cu orice binecuvântare duhovnicească.

Dar acolo sunt puteri spirituale rele care de fapt nu pot să-i răpească aceste drepturi, dar care se străduiesc să-l împiedice să realizeze poziţia sa cerească şi să ia în posesie şi să savureze binecuvântările spirituale. Aceasta este de fapt lupta noastră.

Continue reading comori.org

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s