Ce este păcatul originar?

adam-si-eva2Ce se înţelege prin expresia păcat originar?

Păcatul originar se referă la condiţia decăzută a naturii umane. Jonathan Edwards a scris un extraordinar tratat despre păcatul originar. El nu numai că s-a dedicat expunerii pe larg a ce ne învaţă Biblia despre caracterul decăzut al omului şi tendinţa sa către răutate, dar a făcut un studiu dintr-o perspectivă seculară, raţională, care s-a ocupat de filozofia atât de răspândită pe vremea lui: Fiecare se naşte în această lume inocent, într-o stare de neutralitate morală în care nu are vreo înclinaţie spre bine sau spre rău. Societatea e cea care îi corupe pe aceşti nevinovaţi nativi, ca să spunem aşa. Pe măsură ce suntem expuşi comportamentului păcătos din jurul nostru, inocenţa noastră normală, naturală, este erodată de influenţa societăţii.

Dar atunci se ridică întrebarea: Cum a ajuns societatea să fie coruptă în primul rând? Societatea e formată din oameni. Cum se face că atât de mulţi oameni au păcătuit? Este aproape un adevăr de la sine înţeles în cultura noastră că nimeni nu e perfect. Iar Edwards a pus întrebări precum: De ce nu? Dacă fiecare s-a născut într-o stare de neutralitate morală, te-ai aştepta, din punct de vedere statistic, ca aproximativ 50 de procente din acei oameni să crească şi să nu păcătuiască vreodată. Dar nu asta e situaţia pe care o vedem noi. Peste tot putem vedea fiinţe umane acţionând împotriva principiilor morale şi standardelor Noului Testament. De fapt, oricare ar fi standardele morale ale culturii în care trăim, nimeni nu le respectă la modul perfect. Chiar şi onoarea recunoscută între hoţi este încălcată de hoţi. Indiferent cât de jos ar fi nivelul moralităţii în societatea noastră, oamenii totuşi îl încalcă.

Există deci ceva incontestabil în legătură cu natura decăzută a caracterului nostru uman. Toţi oamenii păcătuiesc.

Doctrina păcatului originar ne învaţă că noi oamenii păcătuim pentru că suntem păcătoşi. Nu suntem păcătoşi pentru că păcătuim, ci, dimpotrivă, păcătuim pentru că suntem păcătoşi; altfel spus, de la căderea omului, am moştenit o condiţie coruptă de păcătoşenie. Avem acum o natură păcătoasă. Noul Testament spune că suntem sub păcat, avem o tendinţă către răutate, astfel încât prin tot ce facem, de fapt, păcătuim, pentru că stă în natura noastră să păcătuim. Dar nu aceasta e natura care ne-a fost dată la început de Dumnezeu. La început am fost nevinovaţi, dar acum întreaga rasă umană s-a prăbuşit într-o stare de depravare.

Cum se face că întreaga omenire se naşte în păcat din cauza căderii lui Adam?

Cred că Noul Testament ne învaţă că întreaga omenire se naşte cu consecinţele unei naturi decăzute din cauza păcatului lui Adam şi Eva. Noul Testament repetă frecvent această idee – “prin neascultarea unui singur om, moartea a intrat în lume.” Acest lucru a provocat multe proteste teologice. Ce fel de Dumnezeu îi pedepseşte pe toţi oamenii cu consecinţele păcatului unui singur om? De fapt, pare să fie contrazisă învăţătura profetului Ezechiel. Acesta a mustrat poporul lui Israel atunci când ei spuneau că părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii. Profetul a spus că Dumnezeu tratează fiecare persoană în funcţie de propriul ei păcat. El nu mă pedepseşte pe mine pentru ce a făcut tatăl meu, nici nu-mi pedepseşte fiul pentru ce am făcut eu, deşi consecinţele se pot răsfrânge asupra a trei sau patru generaţii. Mesajul din Ezechiel pare să indice că vinovăţia nu este transferată de la o persoană la alta.

Astfel întrebarea devine şi mai dificilă. Noi vrem să protestăm spunând: “Nu vrem pedepsire fără reprezentare.” Nu ne place să fim făcuţi responsabili pentru un lucru făcut de altcineva, deşi există ocazii în propriul nostru sistem de justiţie în care recunoaştem un anume nivel de vinovăţie pentru o faptă făcută de altă persoană cu ajutorul unei conspiraţii criminale.

De exemplu, te-aş putea angaja să ucizi pe cineva. Deşi eu sunt departe de scena crimei şi nu apăs pe trăgaci, eu totuşi pot fi acuzat de crimă de gradul întâi. Tot ce ai făcut tu a fost să-mi îndeplineşti dorinţa. Deşi eu n-am apăsat pe trăgaci, sunt vinovat de intenţia răuvoitoare cu premeditare pe care tu ai îndeplinit-o de fapt.

Aţi putea spune că nu e o analogie prea strălucită cu Căderea, pentru că nimeni nu l-a angajat pe Adam să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu în numele meu. Evident că n-am făcut-o. El a fost numit reprezentant al întregii rase umane. Din nou, avem tendinţa să nu acceptăm acest lucru, pentru că nu-mi place să fiu considerat responsabil pentru ce face reprezentantul meu dacă nu am ocazia să îmi aleg reprezentantul. Cu siguranţă eu nu l-am ales pe Adam să mă reprezinte. Acesta e unul din motivele pentru care ne place să avem dreptul să ne alegem reprezentanţii în guvern: acţiunile pe care ei le întreprind în domeniul politic au consecinţe extraordinare în vieţile noastre. Nu putem fi toţi în Washington ca să adoptăm legislaţia. Vrem să ne alegem reprezentanţi cu speranţa că ei vor reprezenta cu acurateţe dorinţele şi aspiraţiile noastre.

Nu a existat vreun moment în istorie în care să fi fost reprezentat mai perfect decât în Grădina Edenului, pentru că reprezentantul tău a fost ales în mod infailibil de către un Dumnezeu cu desăvârşire sfânt, cu desăvârşire drept şi omniscient. De aceea nu pot spune că eu aş fi făcut altceva decât a făcut Adam.

O ultimă idee: Dacă obiectăm în principiu la permisiunea acordată de Dumnezeu unei persoane pentru a acţiona în numele altei persoane, atunci acesta ar fi sfârşitul credinţei creştine. Întreaga noastră răscumpărare se bazează pe acest principiu, care spune că prin ce a făcut Hristos noi suntem răscumpăraţi.

by R.C. Sproul

Tradus de Florin Vidu (sursa)

Din ciclul: Iată o întrebare bună de R.C. Sproul

Advertisements

2 thoughts on “Ce este păcatul originar?

  1. steve

    R C Sproul , celebrul nedumerit in ceeace priveste pacatul ce a intrat in lume , mai numit pacatul Adamic . Cunostinta binelui si raului , rodul pomului vazut prin ochiul Ispititorului si Sarpelui vechi . Prin cunostiinta aceasta ce a parut Evei placut la vedere si de dorit sa deschida ochii cuiva spre slava a mancat si a dat si Barbatului ei sa manance din el . Dar pacatul ce a intrat in lume nu este acelasi cu pacatul faptuit de ea . Pacatul faptuit de ea nu este acelasi cu pacatul savarsit al lui Adam , amandoi au mancat din acelasi pom , dar pacatul infaptuit de fiecare dintre ei difera in functie de slabiciunea placerea fiecaruia . Astfel pacatul s-a inmultit si mai mult cu cat oamenii s-au inmultit pe pamant , cunostiinta pacatului Adamic ramanand aceiasi supunand pe fiecare insusi rob pacatului Adamic prin pacatul savarsit . Astfel ajungand lorusi insasi trupurilor lor si pentru asi potoli pofta personala uni au omorat , alti au furat ,mintit , curvit , preacurvit… Din pricina aceasta a fost adaugata Legea , din pricina calcarilor de lege ce s-a inmultit si mai mult pana la descoperirea Harului ce a fost aratat prin Isus Hristos . Prin jertfa lui , prin sangele lui varsat pe cruce sa avem iertarea pacatelor prin credinta in El rascumpararea , dupa bogatiile harului Sau ! Sa nu mai fim lorusi noua insine ci rob ai lui Dumnezeu prin Harul care este in ISUS HRISTOS DoMNUL ! Marire Lui Dumnezeu ! Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul,
    15 şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.
    16 Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. 17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.
    18 Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi

  2. steve

    Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.

    11 Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.
    12 Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,
    13 lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
    14 Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.
    15 Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămâne, ca să nu lase nici nume, nici urmaş viu pe faţa pământului.”
    Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui. Sau ” Ia oare cineva din lemnul acesta ca să facă vreo lucrare? Face cineva din el vreun cârlig de atârnat ceva în el?”
    Nu ! Ci potrivit credintei IN ISUS HRISTOS !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s