De vorbă cu Mariana Țîbuleac, specialistă în relații publice.
Cum un copil nevăzător care iese la pic-nic împreună cu părinţii într-o pădure, întreabă ce este în jur şi cum să explici unui copil ce înseamnă pădure şi ce înseamnă pom, cum această fată a reuşit să facă un băiat absolut sănătos să se îndrăgostească de ea, dar care pînă la urmă s-a dovedit a fi slab de caracter şi în ciuda faptului că simţea ceva pentru ea, careva sentimente, a refuzat să se apropie.
La început poate pare a fi un roman de bulevard, dar descrierile care sunt acolo m-au marcat pe mine, fiind şi eu în această situaţie, fiind persoană cu dizabilităţi, bine, nu de vedere, dar oricum, cînd omul are o suferinţă, o problemă de sănătate, înţelege foarte bine ce vrea să spună autorul prin cuvintele astea.”
Europa Liberă: Obişnuieşti să citeşti cartea cu creionul în mînă şi să notezi cele mai importante idei?
Mariana Ţîbuleac:
„Depinde de carte, da.”
Europa Liberă: Spune-mi o frază, iată, care ţi-a rămas în minte şi care ai notat-o.
Mariana Ţîbuleac:
„Izbînda cu care am reuşit în viaţă se datorează curajului meu interior şi acelui har sau mînii date de Dumnezeu de Sus, ca să mergi înainte.”
Am învăţat prin această carte, că totuşi, contează foarte mult că o persoană cu dizabilităţi să-şi investească în propriul său intelect.
Asta este un motto pentru mine, pentru viaţa mea, pentru că aceasta este o investiţie profitabilă, o investiţie şi o bogăţie care nimeni absolut nu ţi-o poate lua, nu ţi-o poate fura şi care te face să devii, zi cu zi, mai optimist, mai perseverent în ceea ce faci, deseori nu-şi permite să laşi mînele în jos.
Cu Europa Liberă la Librăria din Cartier