Accente evanghelice în teologia lui Clement

pope_clement

Sursa articol: Baptiști Reformați

De ce este important Clement?

  • a scris bisericii din Corint arătând evoluția ei spirituală
  • în unele manuscrise apare imediat după Noul Testament
  • între greci a fost considerat Scriptură revelată
  • în secolul al II -lea era cunoscut de Policarp al Smirnei
  • se pare că a fost ucenicul lui Petru
  • textul pare să fi fost scris între ani 70 – 96 d.Hr.

Care este importanța teologică a scrierii 1 Clement pentru evanghelici?

1. Clement a susținut Sola Scriptura. Contrar teologiei ortodoxe și catolice, Clement nu revelează nimic post-apostolic ca fiind Scriptură revelată și autoritativă în egală măsură cu Noul Testament. Tot ce citează Clement este din Scriptură. Are o abundență de citate dar nicăieri nu sunt revelate detalii suplimentare. Acest lucru este de o importanță fundamentală. S-a aproximat că un sfert din text este acoperit de citate din V.T.În 34:8 citează 1 Corinteni, în 35:6 citează Romani, în 36:2-5 citează din Evrei, în 46:8 citează Matei etc.

53:1 – căci voi, iubiților, cunoașteți – și cunoașteți chiar bine – Sfintele Scripturi și v-ați adâncit de mult în înțelegerea spuselor lui Dumnezeu.

45:2-3 – V-ați adâncit în înțelegerea Sfintelor Scripturi, cele adevărate, cele date prin Duhul Sfânt. Știți că nu s-a scris în ele nimic nedrept sau falsificat.

2. Clement susține doctrina justificării numai prin credință. Excluderea faptelor bune este izbitoare.

32:3-4 – Ei bine, toți caeștia au fost slăviți și preamăriți nu prin ei înșiși sau prin faptele lor sau prin acțiunile lor drepte pe care le-au săvârșit, ci prin voința Lui. Așadar, și noi, cei care am fost chemați, prin voința Lui, în Hristos Isus, suntem drepți nu prin noi înșine – nici prin înțelepciunea sau priceperea sau prin evlavia sau prin faptele pe care le-am săvârșit într-un sfințenia inimii, ci prin credință, prn care Atotstăpânitorul Dumnezeu i-a făcut drepți pe toți cei din veac.

3. Clement afirmă mântuirea doar prin Hristos. Nicăieri în epistola lui nu găsim vreo afirmație referitoare la sfinți, moaște, Maica Domnului sau alte intervenții umane pentru mântuirea sau desăvârșirea omului.

36:1 – Aceasta e calea, iubiților, în care am aflat mântuirea noastră, pe Isus Hristos, arhiereul prinoaselor noastre, ocrotitorul și ajutătorul slăbiciunilor noastre. Prin El ne ațintim privirea spre înălțimile cerurilor; prin El privim, ca într-o oglindă, înfățișarea Lui cea neprihănită și preaînaltă; prin El ne-au fost deschiși ochii inimii; prin El cugetul nostru cel nechibzuit și întunecat reînflorește în lumină; prin El Stăpânul a voit ca noi să gustăm din cunoașterea nemuritoare.

64:1 – Cel care L-a ales pe Domnul Isus Hristos și, prin El, pe noi spre a fi un popor deosebit – să dea credință, stăpânire de sine, curăție și cumpătare fiecărui suflet care va fi chemat de minunatul și sfântul Său nume, spre a fi bine plăcuți Numelui Său, prin arhiereul și apărătorul nostru Isus Hristos, prin Care El are slavă și mărire, stăpânire și cinste, și acum, și în toți vecii vecilor. Amin.

4. Clement arată că perseverarea sfinților este lucrarea lui Dumnezeu. El îndeamnă din belșug credincioșii la perseverare și sfințire dar din când în când arată că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu.

34:2 – se cuvine, așadar, să fim râvnitori în săvârșirea faptei bune; pentru că de la El sunt toate.

39:2 – cel curat la trup să nu se laude cunoscând că Altcineva este cel care îl înzestrează pe el cu stăpânire de sine.

50:3 – însă cei care au fost desăvârșiți în dragoste prin harul lui Dumnezeu au un loc între cei evlavioși

60:2 – curățește-ne cu curățenia adevărului Tău și îndreptează pașii noștri ca să umblăm întru sfințenia inimii și să facem cele bune și bine-plăcute înaintea ochilor Tăi și înaintea celor ce ne conduc

61:3 Pe tine Cel ce singur ai putea de a face pentru noi acestea și alte lucruri bune încă și mai mari, Ție Îți mulțumim

64:1 – Cel care L-a ales pe Domnul Isus Hristos și, prin El, pe noi spre a fi un popor deosebit – să dea credință, stăpânire de sine, curăție și cumpătare fiecărui suflet care va fi chemat de minunatul și sfântul Său nume, spre a fi bine plăcuți Numelui Său, prin arhiereul și apărătorul nostru Isus Hristos, prin Care El are slavă și mărire, stăpânire și cinste, și acum, și în toți vecii vecilor. Amin.

5. Clement are o doctrină a predestinării foarte bine conturată. El vorbește despre mântuirea și pocăința doar a aleșilor.

2:4 – luptă duceați ziua și noaptea pentru întreaga frățietate, pentru ca întregul număr al aleșilor Lui să se mântuiască cu teamă și cu o conștiință trează

8:5 – Așadar, pentru că voiește ca toți cei iubiți ai Săi să aibă parte de pocăință, a întărit acete cuvinte prin voința Sa cea atotstăpânitoare

29:1 – iubindu-L pe blândul și milosul nostru Tată, care pentru Sine ne-a făcut pe noi o parte din alegerea Sa

46:4 – deci să ne alipim de cei nevinovați și drepți – ei sunt aleșii lui Dumnezeu

50:7 – acest fapt fericit li s-a întâmplat celor ce au fost aleși de Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru, Căruia să-i fie slava în vecii vecilor. Amin.

64:1 – Cel care L-a ales pe Domnul Isus Hristos și, prin El, pe noi spre a fi un popor deosebit – să dea credință, stăpânire de sine, curăție și cumpătare fiecărui suflet care va fi chemat de minunatul și sfântul Său nume, spre a fi bine plăcuți Numelui Său, prin arhiereul și apărătorul nostru Isus Hristos, prin Care El are slavă și mărire, stăpânire și cinste, și acum, și în toți vecii vecilor. Amin.

6. Clement menționează doar biserica locală. Clement folosește termenul ekklesia pentru a se referi la adunarea locală și nu la biserica universală.

Biserica lui Dumnezeu care sălășluiește vremelnic la Roma către Biserica lui Dumnezeu care sălășluiește vremelnic în Corint

7.  Clement a susținut pluralitatea, propunerea și alegerea prezbiterilor excluzând alte structuri de conducere. Clement susține pluralitatea prezbiterilor (1:3; 3:3; 44:5; 55:4) și caracterul exemplar al acestora. Prezbiterii împreună cu congregația au pus alți prezbiteri (44, 1-3). Nicăieri nu se menționează o altă formă de conducere de genul celei piramidale găsite în biserica romano-catolică.

1:3 – acordând cinstea cuvenită bătrânilor care erau printre voi

21:6 – pe bătrâni să-i cinstim

42:4 – predicând, deci, prin sate și orașe, numeau începăturile propovăduirii lor, după ce i-au pus la încercare prin Duhul, drept episcopi și diaconi ai celor ce urmau să creadă.

44:3 – Așdar, cei numiți de apostoli sau, între timp, de alți bărbați distinși, cu consimțirea întregii Biserici, și cei ce au slujit fără cusur turmei lui Hristos, cu cuget smerit, în liniște și cu delicatețe, și care au primit ani mulți o bună mărturie din partea tuturor, toți aceștia socotim că nu este drept să fie îndepărtați din slujirea lor

47:6 – căci vedem că pe unii care aveau o purtare frumoasă voi i-ați îndepărtat din slujirea pe care ei o cinstiseră într-un chip fără de cusur

54:2 – numai turma lui Hristos să fie în pace cu prezbiterii care sunt numiți

57:1 – voi, așadar, cei de la care a pornit răzvrătirea, supuneți-vă prezbiterilor și lăsa-ți-vă educați spre pocăință

8. Clement a folosit în cea mai mare proporție interpretarea literală. Interpretarea folosită de Clement este literală. Dan Batovici precizează că interpretarea „tipologică și alegorică .. fiind mai degrabă slab reprezentată. Dintre cele trei, favorizată este așadar exegeza literală”. Mai târziu afirmă că 1 Clement are „adoptarea exclusivă a literalismului”.

9. Clement vorbește despre manifestarea continuă a Duhului Sfânt în adunare.

de asemnea, o deplină revărsare de Duh Sfânt venea peste toți.

10. Clement are o doctrină clară a ispășirii definite. Cu alte cuvinte nicăieri nu găsim în epistola lui că jertfa lui Hristos ar fi extinsă dincolo de poporul lui Dumnezeu – de Biserica Lui:

7:4 – să ne ațintim privirile asupra sângelui lui Hristos și să înțelege că este scump Tatălui Său, că, odată vărsat pentru mântuirea noastră, a adus întregii lumi harul pocăinței

21:6 – pe Domnul Isus Hristos, al Cărui sânge s-a dat pentru noi, să-L adorăm

11. Singurul loc în care pomenește închinarea el descrie închinarea congregațională – a întregii adunări

34:7 – Așadar, și noi, adunându-ne laolaltă cu conștiință în deplină-înțelegere, ca dintr-o singură gură să strigăm către El cu înflăcărare pentru ca și noi să fim părtași la marile și slăvitele Sale făgăduințe.

12. Contrar practicilor din bisericile tradiționale Clement afirmă că toți credincioșii aveau daruri spirituale.

38:1 – Prin urmare corpul nostru să fie păstrat întreg întru Hristos Isus și fiecare dintre noi să se supună aproapelui său, potrivit darului pe care l-a primit de la Dumnezeu.

13. Și pentru că unii au pretenția că sunt noi apostoli (vezi aberații teologiei NAR) dar și că sunt succesorii apostolilor, Clement arată diferența dintre clasele de slujitori în această ordine: Hristos, apostoli, prezbiteri și diaconi. Nu există alte clase și împărțiri.

 42:2 – prin urmare, Hristos vine de la Dumnezeu, iar apostolii de la Hristos.

42:4 – predicând, deci, prin sate și orașe, numeau începăturile lor, după ce i-au pus la încercare prin Duhul, drept episcopi și diaconi ai celor ce urmau să creadă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s