Oswald CHAMBERS: Împacă-te cu ideea existenţei păcatului

„Acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.” Luca 22:53

Împacă-te cu ideea existenţei păcatului

Faptul că nu ne împăcăm cu ideea existenţei păcatului produce toate dezastrele din viaţă. Poţi vorbi despre virtuţile nobile ale naturii umane, dar există ceva în natura umană care va râde în faţa oricărui ideal pe care-l ai. Dacă refuzi să accepţi că în fiinţele umane există viciu şi egoism, că există ceva de-a dreptul duşmănos şi rău, atunci, când păcatul îţi va ataca viaţa, vei face compromis cu el şi vei spune că n-are rost să lupţi împotriva lui.

Ţii cont că acesta este ceasul şi puterea întunericului sau imaginea pe care o ai despre tine însuţi exclude păcatul? Te împaci cu ideea existenţei păcatului în relaţiile şi prieteniile tale pământeşti? Dacă nu, el te va prinde la primul colţ şi vei face compromis cu el.

Dacă te împaci cu ideea că există păcat, vei sesiza imediat pericolul – „Da, văd ce-ar însemna aceasta”. Recunoaşterea păcatului nu distruge baza prieteniei, ci stabileşte o acceptare reciprocă a faptului că temelia vieţii este tragică. Fereşte-te întotdeauna de o evaluare a vieţii care nu recunoaşte faptul că păcatul există! Isus Cristos nu S-a încrezut niciodată în natura umană, totuşi El n-a fost niciodată cinic, niciodată suspicios, deoarece S-a încrezut pe deplin în ceea ce putea face El pentru natura umană. Omul curat, nu cel inocent, este un om în siguranţă.

Omul inocent nu este niciodată în siguranţă. Oamenii nu trebuie să încerce să fie inocenţi. Dumnezeu le cere ca ei să fie curaţi şi virtuoşi. Inocenţa este o caracteristică a copiilor. Este un lucru condamnabil ca omul să nu se împace cu ideca existenţei păcatului. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

24 Iunie 2016

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sînt mulţi împotrivitori” 1CORINTENI 16:9

Pentru apostolul Pavel, atît constrîngerea cît şi împotrivirea erau necesare pentru manifestarea puterii lui Dumnezeu. Aceste două lucruri erau inseparabile. El ştia că cheile porţii erau în mîinile lui Dumnezeu şi nu ale oamenilor. În adevăr, El este Acela care închide şi nimeni nu deschide şi tot El este Cel ce deschide şi nimeni nu închide.

Pavel n-a trăit la adăpost ca o plantă de seră; dimpotrivă, el era mereu expus la furtună. Să nu ne mirăm deci dacă vînturile împotrivitoare suflă contra noastră. Adversarii noştrii sînt instrumente inconştiente de care Dumnezeu Se slujeşte ca să ne facă să cunoaştem mai bine puterea Lui.

Împotrivitorii lui Pavel sînt menţionaţi în mai multe rînduri. Erau aceia care se împietriseră şi care defăimau calea Domnului; erau oamenii religioşi care, deşi aveau Cuvîntul Vechiului Testament, se împotriveau lui Dumnezeu. Erau deasemenea spiritişti care exercitau o putere ocultă; unii imitau chiar pe apostoli (Fapte 19:13-19). O a treia categorie de necazuri erau suferinţele personale, fizice şi sufleteşti adăugate la toată răutatea oamenilor. Dar toate aceste greutăţi nu făceau decît să-i mărească credinţa şi ascultarea, fiind mîngîiat şi bucuros că un mare număr de suflete auzeau Cuvîntul şi faptul acesta alina toate necazurile lui.

Nimic, absolut nimic nu putea să oprească pe acest luptător al credinţei. În orice împrejurare, el vedea un prilej de a sluji mai mult lui Dumnezeu şi astfel, de a face să triumfe Cuvîntul Său. Împotrivirea şi împotrivitorii erau pentru el doar trepte pe drumul biruinţei.

Este adevărat că noi nu sîntem chemaţi la o lucrare atît de mare ca a apostolului Pavel, dar tot adevărat este că sîntem şi noi înrolaţi în lupta crîncenă a credinţei, cu toate greutăţile, împotrivirile şi necazurile trupeşti şi sufleteşti pe care Se întîmpinăm în drumul nostru spre cer. Să nu uităm însă, că acelaş Dumnezeu care a fost cu Pavel este şi cu noi. Să-L rugăm să ne redeschidă şi nouă o uşă potrivită cu puterea şi credinţa fiecăruia din noi şi cu toate împotrivirile, să-naintăm voioşi spre biruinţa finală. Să nu cîrtim deci din pricina necazurilor ci mai degrabă să le socotim şi noi ca apostolul Pavel, necesare pentru manifestarea puterii şi dragostei Tatălui nostru. O cîntare frumoasă spune: “în lumea aceasta, toate-s trecătoare, durerile-s doar trepte tot mai sus, şi lucruri care fac inima să doară, colo-n cer sus, vor fi doar amintiri”. “Singurul mijloc de a fi izbăviţi de necaz este de a merge la Dumnezeu, adăpostindu-ne în spatele Unsului Său” J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri ar fi rămas cu noi”. 1 Ioan 2:19.

Cine sunt aceştia “din mijlocul nostru”? Aceştia sunt apostolii şi urmaşii lor care stau pe terenul Bibliei. Mântuitorul spune: “Oricine este din Adevăr ascultă glasul Meu”. (Ioan 18:37). Toţi care sunt din Adevăr, aud glasul lui Dumnezeu şi nu se lasă despărţiţi de El. Satana încearcă totuşi. Doar sub cruce este unitate. Când privim la Isus şi când stăm în faţa Lui, atunci trebuie să ne plecăm, acolo nu mai e nevoie să arătăm părerea noastră proprie, ci lăsăm să vorbească Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul Său este adevărat şi mai preţios decât aurul sau argintul. De ce pleacă mulţi de acolo unde se vesteşte clar şi răspicat Cuvântul lui Dumnezeu? Pentru că Cuvântul lui Dumnezeu disciplinează, răneşte şi ne leagă, ne mângâie şi ne vindecă. Cei care nu se lasă dojeniţi, pleacă şi nu rămân la cuvintele vindecătoare. “Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie”. (Tit 2:11-12). Cine se lasă disciplinat va fi înţelept, deci aceasta înseamnă să ne lăsăm corectaţi în umbletul nostru.Iar cel care nu vrea să fie pedepsit, acela rămâne nebun. Doamne, dă-ne har ca să ne putem pleca sub mâna Ta de dragoste, ca să putem privi liniştiţi spre viitor şi să putem fi martori ai harului, dragostei şi îndurării Tale, să stăm neînfricaţi prin puterea Ta.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

„MAI MULT” AL DOMNULUI

„Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu o sută de talanţi pe care i-am dat oastei lui Israel?” Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât.” 2 Cronici 25.9

Dacă ai făcut o greşeală, suferă urmările, dar nu lucra împotriva voii lui Dumnezeu. Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât ceea ce rişti să pierzi. Şi dacă nu vei face aşa, vei începe să te tocmeşti şi să te cerţi cu El. Împăratul lui Iuda angajase o armată de Israeliţi idolatri şi a primit poruncă să-i trimită înapoi în ţara lor, pentru că Dumnezeu nu era cu ei. El dorea să asculte şi a dat drumul acelei armate, dar îi părea rău de banii pe care îi dăduse degeaba. Ce ruşine! Dacă Cel Veşnic îi dădea biruinţa fără ostaşi plătiţi, el tot făcea o afacere bună, chiar dacă le dăduse banii şi acum îi trimetea înapoi în ţara lor.

Nu vă temeţi când pierdeţi bani din pricina cugetului şi pentru că iubiţi pacea şi pe Domnul Cristos. Fii sigur că pierderile pe care s-ar putea să le ai pentru Domnul nu sunt pierderi. Chiar în timpul vieţii acesteia, ele sunt răsplătite mai mult decât merită, şi în multe cazuri Domnul împiedică ceea ce ar fi o pierdere pentru noi. În orice caz, ceea ce am pierdut aici pentru Domnul Isus este răsplătit în cer. Nu te nelinişti de ceea ce socoteşti că pierzi, ci ascultă glasul care îţi zice: „Domnul îţi va da mult mai mult.”

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” Proverbe 14.12

Adeseori în viaţă stăm în cumpănă şi nu ştim ce decizie să luăm. Poate că sunt lucruri mari sau lucruri minore. Dar vedem de multe ori că lucrurile minore până la urmă sunt mari şi viceversa. De aceea este necesar să fim precauţi în toate, cercetând atent care este voia Domnului nostru prea iubit. Dacă privim la Lot vedem că privirea lui era atrasă de ceea ce vedea cu ochii săi. Totul era ospitalier aici, dar oamenii acelui ţinut erau împotriva tui Dumnezeu. Noi citim ca: „Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată câmpia Iordanului….” (Gen. 13.10). Dacă şi-ar fi ridicat ochii spre Dumnezeu şi ar fi stăruit: „Doamne spune-mi calea Ta!” ar fi primit răspuns ce trebuie să facă. Dar el a mers pe calea care a găsit-o de cuviinţă şi această cale l-a dus la moarte. Ce urmări au avut hotărârile greşite ale lui Lot! Acest exemplu să fie şi pentru noi un semnal de alarmă. Ce primejdios este pentru un credincios când îşi alege calea sa proprie! Câţi dintre fraţii şi surorile tinere nu au găsit cu cale să meargă împreună pe drumul vieţii sau câţi nu şi-au ales o meserie fără să întrebe pe Domnul, şi în totală dependenţă de El să ia o hotărâre. Urmarea au fost necazuri şi inimi frânte.

Dacă cineva intenţionează să facă voia lui Dumnezeu nu va rămâne niciodată fără răspuns. Dar cine nu se teme să facă primul pas de unul singur acela nu are altceva de aşteptat decât să culeagă urmările căilor proprii.

În vremea noastră, creştinii de nume, pretind că văd, dar în realitate ei sunt orbi, vorbind în mod spiritual. Ochii celui ce e convins că e orb se pot deschide; dar ce se poate face pentru unul, care crede că vede, când de fapt, nu vede deloc? Această nerecunoaştere a adevăratei stări are urmări grave. Totdeauna suntem binecuvântaţi când suntem aduşi să ne cunoaştem întru câtva, pe noi înşine. Căci numai atunci ne putem da seama de ceea ce este Dumnezeu pentru noi.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, îndepărtează această robie a gândurilor şi adu pace şi puritate şi putere. Umple-mă azi cu blândeţea, mila şi harul Tău.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

„Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” Proverbe 4,18

Tare mult ne plac lumina şi claritatea. Ceaţa este obositoare, chiar periculoasă, şi de multe ori produce o stare de confuzie în circulaţie. Foarte impresionantă a fost pentru mine experienţa trăită în Zurcher-Oberland când, din pricina cetii nu puteam vedea nici măcar la 20 m distanţă. Atunci am spus familiei mele: «Haideţi, urcaţi spre soare». Şi într-adevăr, la numai câteva sute de metri mai sus, am ieşit din ceaţa groasă şi ne-am putut bucura de lumina strălucitoare a soarelui.La fel stau lucrurile şi în viaţa unui credincios. Treci de multe ori prin locuri înceţoşate, fară vizibilitate, locuri unde pericolul de ciocnire, de conflict cu aproapele tău este mai mare pentru că eşti iritat de pierderea vederii prin credinţă. Nu eşti oare de multe ori neconsolat în inima ta pentru că soarele îndurării stă ascuns în nori? Ce faci într-o asemenea situaţie, ce faci când te simţi deprimat şi realmente la pământ? Fă singurul lucru potrivit: urcă! «Tot mai aproape de Tine, Doamne!» Prin împotrivirea faţă de duşman şi apropierea de Dumnezeu norii ceţii încercării dispar din sufletul tău. Întunericul se risipeşte şi ochii spirituali devin clari prin Isus Cristos, începutul şi Desăvârşitorul credinţei noastre!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod a ridicat glasul şi a spus: „Ferice de pântecele care te-a purtat, şi de ţâţele pe care le-ai supt!” Şi El a răspuns; „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul luii Dumnezeu, şi-l păzesc!” Luca 11:27-28

Unii îşi imaginează că mama Domnului nostru a avut parte de mari privilegii, fiindcă îşi închipuie că ea a avut ocazia să privească în inima Lui într-un mod în care noi nu putem. S-ar putea să fie unele motive demne de încredere în această părere, dar nu prea multe. Noi nu ştim dacă Maria a cunoscut mai multe decât alţii. Ea a păstrat în suflet tot ce ştia dar nu am citit nicăieri în Biblie că ar fi fost mai instruită decât ceilalţi ucenici ai lui Christos. Şi noi putem descoperi tot ce ştia ea. Te miri să auzi acest lucru? Iată textul care mă sprijină: „prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură” (Psalmi 25:14). Aminteşte-ţi cuvintele învăţătorului: nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu” (loan 15:15). Descoperitorul divin nu ne ascunde nimic din ceea ce ar fi în folosul nostru. Propria Sa asigurarea este: „dacă nu ar fi aşa, v-aş fi spus” (loan 14:2). Nu ţi s-a arătat astăzi ţie aşa cum nu se arată lumii? Chiar aşa este; de aceea, nu vom striga în neştiinţă „ferice de pântecele care te-a purtat”, ci Il vom binecuvânta pe Dumnezeu fiindcă, în primul rând, auzind Cuvântul şi păstrându-l, avem o părtăşie la fel de adevărată cu Mântuitorul ca şi fecioara Maria, şi în al doilea rând, fiindcă avem parte de secretele pe care se presupune că le-a obţinut Maria. Ferice de sufletul atât de privilegiat!

SEARA

“Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar.. .să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi” Daniel 3:16,18

Povestea curajului celor trei tineri, sau mai degrabă campioni evrei, şi a eliberării lor minunate, ilustrează fermitatea şi neclintirea adevărului în faţa dinţilor tiraniei şi a gurii morţii. Credincioşii sunt motivaţi să le urmeze exemplul. Fie ca tinerii creştini să înveţe, atât în materie de religie cât şi în materie de dreptate în afaceri, să nu-şi sacrifice niciodată conştiinţa. Mai bine este să pierzi totul decât să-ţi pierzi integritatea, şi când totul s-a dus, să te ţii strâns de o conştiinţă curată, cea mai preţioasă comoară a omului. Nu te lăsa călăuzit de fantasmele crepusculare, ci de Steaua Nordului, simbolul autorităţii divine. Urmează drumul drept, oricât ar costa. Când nu vezi nici un avantaj prezent, umblă „prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Onorează-L pe Dumnezeu încrezându-te în El chiar atunci când ajungi să pierzi totul din cauza unui principiu. Incearcă-L şi vezi dacă va fi datornicul tău!
Vezi dacă nu îşi va împlini chiar în viaţa aceasta promisiunea „evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig” (1 Timotei 6:6) şi dacă cei care caută „mai întâi împărăţia cerurilor” nu vor primi celelalte lucruri „pe deasupra” (Matei 6:33). Chiar dacă s-ar întâmpla ca, în providenţa Lui Dumnezeu, să suferi o pierdere urmându-ţi conştiinţa, vei afla că, dacă Domnul nu te răsplăteşte cu argintul prosperităţii pământeşti, îşi împlineşte promisiunea cu aurul bucuriei spirituale. Aminteşte-ţi că viaţa unui om nu stă în „belşugul avuţiei lui” (Luca 12:15). Să ai un suflet lipsit de viclenie şi o inimă nelocuită de jignire, şi să te bucuri de favoarea şi zâmbetul Lui Dumnezeu sunt bogăţii mai mari decât cele din minele Ofirului sau din negustoriile Tirului. „Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură” (Proverbe 15:17). O uncie de pace în inimă este mai valoroasă decât o tonă de aur.

IZVOARE IN DEŞERT

„Vrea cineva … să-Mi poruncească … pentru lucrarea mâinilor Mele?” (Isaia 45:11)

Domnul Isus a abordat acest subiect cu Dumnezeu când a spus: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu“ (Ioan 17:24). Iosua l-a folosit în timpul marii lui victorii, când şi-a ridicat suliţa spre soarele care apunea şi a strigat cu glas tare: „Opreşte-te, soare“ (Iosua 10:12). Ilie a făcut uz de el când a oprit ploaia din cer şi a pornit-o din nou după trei ani şi jumătate. Martin Luther l-a urmat când, îngenunchind lângă colegul său muribund, Philipp Melanchthon, a interzis morţii să-şi ia victima.

Este o relaţie minunată în care Dumnezeu ne îndeamnă să intrăm. Cu siguranţă suntem familiarizaţi cu pasaje din Scriptură ca cel care urmează după versetul de mai sus: „Eu cu mâinile Mele am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor“ (Isaia 45:12). Dar a şti că Dumnezeu ne îndeamnă să-I poruncim să intervină, ne dezvăluie o schimbare surprinzătoare în relaţia noastră obişnuită!

Ce diferenţă între această atitudine şi ezitarea şi nesiguranţa rugăciunilor noastre lipsite de credinţă, cu care ne-am obişnuit atât de mult! Repetarea constantă a rugăciunilor noastre le-a făcut să-şi piardă puterea de pătrundere.

Gândeşte-te cât de des Domnul Isus, în timpul misiunii Sale pământeşti, i-a pus pe alţii în postura de a-I porunci. „Când au ieşit din Ierihon“, Domnul Isus S-a oprit şi a răspuns celor doi orbi care L-au chemat. „Ce vreţi să vă fac?“ (Matei 20:29,32). Era ca şi cum El ar fi zis: „Puteţi să-Mi porunciţi“.

Am putea uita vreodată cum i-a dat Domnul Isus cheia resurselor Sale unei grecoaice de obârşie siro-feniciană datorită răspunsului pe care I l-a dat? De fapt, El i-a spus să ia tot ce are nevoie (vezi Marcu 7:24-30).

Ce minte omenească poate realiza pe deplin întreaga semnificaţie a poziţiei înalte la care Dumnezeu, în dragostea Sa, îi ridică pe copilaşii Lui? El pare să spună: „Toate resursele Mele sunt la dispoziţia ta“. „Orice veţi cere în Numele Meu, voi face“ (Ioan 14:13). F. B. Meyer

Spune muntelui acestuia: „Du-te,

Aruncă-te în mare“;

Şi nu te îndoi în inima ta

Că aşa se va întâmpla.

Aşa va fi, nu te îndoi de Cuvântul Lui,