Aflăm că penticostalii norvegieni sunt liberi, nu sunt persecutați și o duc bine merci, că au un stat minunat care-i ocrotește pe ei și copiii lor, că se simt mândri de isprăvile lor naționale și de fiorduri.
Trimit telegrame iubitului conducător asigurându-l de stima și mândria lor. Ies cu piepturile în bătaia flintelor de pe facebook-rile și blogurile românești și apără vajnici imaginea patriei când ea este terfelită de niște neisprăviți de români adunați de-a valma prin piețele orașelor europene și americane. Bravo domnilor! Că, frați în Domnul, mi-e cam greu să vă zic.
Citindu-vă rândurile mustind de patriotism și libertate, mă tot gândeam că parcă mai auzisem undeva asemenea luări de poziție. Ba chiar am fost pus să traduc odată pe unul ca voi, în timpul unei vizite a unor senatori americani la biserica din Oradea pe care comuniștii voiau să ne-o dărâme. Era tot un fel de norvegian și acesta, înghețat în ideologie, care se lăuda cu libertatea de care ne bucuram și chiar clădirea pe care voia și dumnealui să ne-o dărâme, era un bun exemplu de libertate pe care ne-o oferea regimul comunist.
Puțină speranță de la astfel de lideri. Poți să rămâi liniștit fără familie că ei n-o să miște un deget pentru tine. Poți fi pus în lanțuri nevinovat, că nu vor veni pe la tine. Barnevernet-ul poate să-ți răpească liniștit copiii, că ei îl vor proteja cu discursurile lor sforăitoare despre libertatea de care se bucură.
Cum pot acești lideri religioși să se bucure de libertate când frații lor sunt în suferință? Cum pot ei să se uite în ochii copiilor lor când știu bine că cei cinci copii ai familiei Bodnariu sunt răpiți nejustificat?
Cum pot ei apăra criminalul și să condamne victima, fără să aibe remușcări?
Simplu. Și-au vândut conștiința pentru arginții statului. Și au un stat generos. A cumpărat obediența slugarnică a tuturor. Să nu cauți adevărul la ziariști pentru că sunt plătiți de stat. Nici la avocați, că tot statul îi plătește. Nici la judecători că sunt și ei pe statul de plată al statului. Nici la biserici că și ele sunt susținute de stat. Nici la pastorii lor care tot de la stat își primesc salariile.
Dezgustat și cu o scârbă lăuntrică, mi-am dat seama că fiara roșie n-a pierit, ci o duce bine între fiordurile voastre norvegiene. Scoateți crucea de pe steag, că nu este decât un decor și o abureală. Scoateți crucea și vă va rămăne doar roșul unui bolșevism nemilos de viking, pe care-l încurajați cu predicile voastre.
Autor: Petru Lascau
ARMONIA MAGAZINE - USA 
Reblogged this on EvangheBlog – Un blog din suflet, pentru suflet.