CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-SEPTEMBRIE 2015

1 SEPTEMBRIE

„NU TE TEME!”(1)

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine” (Isaia 41:10)

Există mai multe feluri de teamă. Există teama care te avertizează să te fereşti de foc. Există teama care îţi cultivă respectul faţă de Dumnezeu (Psalmul 2:11). Oswald Chambers a spus: „Când te temi de Dumnezeu, nu trebuie să te mai temi de nimic altceva.”

Există teama care te face să te simţi neputincios; uneori ea îşi are rădăcina în critica părinţilor sau în ameninţările unui bătăuş şi chiar dacă este neîntemeiată, ea tot îţi dă târcoale. Există teama de eşec, care, dacă e lăsată să se manifeste, devine părintele eşecului. Iov a spus: „De ce mă tem, aceea mi se întâmplă” (Iov 3:25). Există teama de necunoscut, când imaginaţia o ia razna. „Dacă nu întâlnesc niciodată persoana potrivită, dacă îmi pierd locul de muncă sau dacă biopsia confirmă ce e mai rău? Dumnezeu repetă în Cuvântul Său: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine”. Paul Tournier consemnează: „Viaţa şi credinţa insistă întotdeauna să înaintezi – iar eu nu pot merge mai departe fără să las ceva în urmă. Artistul trapezist trebuie să lase trapezul exact la momentul potrivit şi să planeze în gol înainte să apuce altul. Credinţa ne cheamă să ieşim din perimetrul confortului nostru … să dobândim noi deprinderi şi să facem lucrarea pe căi diferite”. Dar devenim încordaţi. Ne gândim: „Dacă Dumnezeu îmi cere să fac ceva ce nu pot?” sau „Nu am puterea, înţelepciunea sau credinţa necesară”. Dacă te-ai sprijini pe propriile tale resurse, ai da de necaz. Dar realitatea e că Dumnezeu te-a ales „după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu” (1 Petru 1:2). De fiecare dată când întâmpini o nouă provocare, El te întăreşte dovedindu-ţi nu numai că-ţi pune la dispoziţie instrumentele necesare, dar El are în vedere şi rezultatul.

2 SEPTEMBRIE

  „NU TE TEME!” (2)

„Nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea Lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2:5)

Una dintre cele mai mari descoperiri în psihologia modernă este legea reversibilităţii. Ea spune aşa: când te simţi într-un anumit fel, te comporţi ca atare. Şi când nu ai chef să faci ceva, dar faci acel lucru oricum, aceeaşi dinamică creează sentimentul corespunzător faptelor tale. Dallas Willard a spus-o astfel: „Poţi trăi la polul opus profesiei tale, dar nu poţi trăi la polul opus credinţei tale. Invariabil, ceea ce crezi este revelat de ceea ce faci”. Întrucât teama este o reacţie dobândită, ea poate fi dezvăţată. Există două tipuri de curaj. Primul tip cheamă la faptă. Preşedintele Andrew Jackson a spus: „Ia-ţi timp să te gândeşti, dar când vine vremea pentru fapte, nu te mai gândi şi acţionează. Un singur om curajos face cât majoritatea”. Al doilea tip cheamă la răbdare: tenacitatea de a persevera după ce ai dat tot ce ai tu mai bun şi înainte de a vedea rezultatele. Deseori diferenţa dintre un erou şi un laş constă în aceea că eroul rezistă cinci minute în plus! Când fugi de situaţii de natură să te intimideze, teama se multiplică până când, în cele din urmă, îţi controlează viaţa. Dar când abordezi problemele cu fruntea sus, bazându-te „nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”, încrederea ta creşte, până ajungi în punctul în care nu mai eşti controlat de teamă. William Cowper a scris: „Dumnezeu face ca minunile Lui să ia chip în mod tainic. El îşi lasă urmele în mare şi călătoreşte pe furtună. Voi, sfinţilor temători, însufleţiţi-vă de un proaspăt curaj; norii de care atât de mult vă temeţi sunt plini de milă şi din ei binecuvântări vor curge peste ale voastre fiinţe”.

3 SEPTEMBRIE

 „ÎNVĂŢĂTORUL”

„Învăţătorule … la cuvântul Tău, voi arunca mrejile!”

(Luca 5:5)

Ucenicii se simţeau copleşiţi de sentimentul eşecului: „toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic” (v. 5). Îi şi vedem curăţându-şi năvoadele – cel din urmă lucru pe care îl fac pescarii înainte de a-şi strânge lucrurile şi de a se îndrepta spre casă. Dar tocmai atunci a apărut şi Domnul Isus! El aşteaptă până ajungi la capătul puterilor, apoi intervine. De ce? Deoarece câtă vreme ai impresia că poţi rezolva problema de unul singur, nu vei apela la El. Simţi cumva astăzi că eşecul te copleşeşte? Poate spui: „Doamne, m-am străduit, dar uite cum arată viaţa şi căsnicia mea, finanţele mele, cariera şi lucrarea mea. Am fost tratat greşit şi ignorat. Poate părerea lor despre mine este corectă; poate nu trebuie să fiu binecuvântat”. Nu, Domnul Isus poate răsturna situaţia în care te găseşti dacă apelezi la El şi spui ceea ce a spus şi Petru: „Învăţătorule … Ia cuvântul Tău, voi Ascultarea, chiar şi atunci când pare că nu are sens, e cea care te duce la binecuvântare. Să vedem ce se întâmplă pe urmă: „au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejile” (v. 6). La celălalt capăt al drumului supunerii faţă de Dumnezeu te aşteaptă o binecuvântare atât de mare încât ea va atinge şi vieţile celor din jurul tău. Un singur cuvânt a schimbat tot – „Învăţătorule”. Aceasta e o expresie a închinării. E un semn al recunoaşterii faptului că El ţine frâiele situaţiilor cu care te confrunţi. Este Stăpân peste slăbiciune. Stăpân peste teamă. Stăpân peste lipsuri. Prinde curaj şi spune: „Învăţătorule, ia frâiele în mâinile Tale. Mai mult de atât, ia în stăpânire viaţa mea”. Domnul Isus avea şi are în vedere lucruri măreţe pentru ucenicii Săi. După această minune, citim: „au lăsat totul, şi au mers după El” (v. 11).

4 SEPTEMBRIE

RECUNOAŞTE VOIA LUI DUMNEZEU SI UMBLĂ ÎN EA (1)

„Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:6)

Nimic în lumea asta nu contează mai mult decât recunoaşterea voii lui Dumnezeu şi umblarea în ascultare de ea. Când nu cunoşti voia Lui, lucrul acesta poate fi o adevărată sursă de nesiguranţă. Dar când ştii că umbli în voia Lui, te vei putea ridica deasupra furtunilor în care te aruncă viaţa. Întrebarea care se pune este următoarea: doreşte Dumnezeu să cunoaştem voia Lui? Dacă nu doreşte, de ce să ne mai obosim s-o căutăm? Să lăsăm Cuvântul Său să ne lămurească această problemă odată şi pentru totdeauna: „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările”. Nu e nici o neclaritate aici! „Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea lui” (Psalmul 37:23). Dumnezeu te va îndruma chiar şi în cele mai mici probleme. Aşadar, de ce ai nevoie pentru a discerne voia Lui? Să ne gândim la câteva principii Biblice practice: nu e loc pentru două voinţe. Dacă doreşti voia lui Dumnezeu în viaţa ta, trebuie să fii gata să renunţi la propria ta voinţă. Domnul Isus a spus: „judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30). Voinţele apar şi dispar, aşa că ai de luat hotărâri pe care să le respecţi, dacă doreşti să umbli în ascultare de Dumnezeu (Matei 26:39). Începe-ţi căutarea renunţând la voia ta; apoi cu toată mintea şi inima ta, concentrează-ţi atenţia asupra lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său care dă lumină. Odată ce vei accepta că El este Stăpânul, iar tu ucenicul, e mult mai uşor să spui: „vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmul 40:8).

5 SEPTEMBRIE

RECUNOAŞTE VOIA LUI DUMNEZEU Şl UMBLĂ ÎN EA (2)

„Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8:6)

Alege să ai o gândire duhovnicească, nu una firească. Poftele trupeşti se găsesc la temelia vechiului eu şi ele continuă să trăiască în noi chiar şi după ce devenim creştini. Centrul lor de greutate este întotdeauna departe de Dumnezeu, fiind atrase spre o viaţă egoistă. Biblia spune: „umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună” (v. 7). Firea pământească ne face să fim suspicioşi, sceptici, încurajând propria noastră persoană şi devenind orbi faţă de voia lui Dumnezeu. Să ai o gândire duhovnicească înseamnă să ai la baza alegerilor tale Cuvântul lui Dumnezeu şi să-ţi pleci urechea la îndemnurile Duhului. Vestea cea bună este aceasta: „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi” (v. 9). Trebuie să eviţi să te laşi pradă firii pământeşti. Tu alegi cine să te călăuzească, Duhul sau firea pământească! Lui Petru, mânat de gânduri duhovniceşti, i s-a descoperit natura divină a Domnului Isus. „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 16:16-17). La scurt timp după aceea, Domnul Isus le-a destăinuit ucenicilor Săi modul în care avea să moară. Petru, plin de-avânt şi de bune intenţii dar îndemnat greşit de firea pământească, a refuzat să accepte această moarte. „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” (v. 22). Gândirea firească este o uşă deschisă pentru Satana. Aşa că Isus i-a spus lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor” (v. 23). Deci, păstrează-ţi mintea trează din punct de vedere spiritual şi fii pregătit să faci voia lui Dumnezeu.

6 SEPTEMBRIE

RECUNOAŞTE VOIA LUI DUMNEZEU ŞI UMBLĂ ÎN EA (3)

„Aceasta este voia lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 5:18)

Roagă-te să afli care este voia lui Dumnezeu. Străduieşte-te din răsputeri să-ţi duci viaţa într-o atitudine de rugăciune. „Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu” (v. 16-18). Bucuria, rugăciunea continuă şi mulţumirea te aduc exact în locul în care voia lui Dumnezeu se vede în mod practic. Dacă te rogi numai când ai nevoie disperată de răspunsuri, receptorii tăi vor fi ruginiţi şi simţămintele tale vor fi cu siguranţă confuze. Comunicarea regulată cu Dumnezeu îţi ascute simţurile şi-ţi rafinează abilitatea de a deosebi vocea Lui de toate celelalte. „Învaţă-mă să fac voia Ta, … Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Psalmul 143:10). Căută-L pe Dumnezeu şi El îţi va netezi cărarea. Caută sfatul altora referitor la confirmarea răspunsului şi nu neapărat pentru a primi călăuzire. Pavel a spus: „când Dumnezeu … m-a chemat … n-am întrebat pe nici un om” (Galateni 1:15-16). Îmbrăţişează sfatul altora numai când e în concordanţă cu Sfânta Scriptură şi cu îndrumarea primită de la Duhul Sfânt. Prietenii pot fi un izvor al confirmării, însă nu neapărat al revelaţiei. Nici măcar propriile tale experienţe sau impresii nu sunt suficiente pentru a deosebi voia lui Dumnezeu dacă ele nu respectă Cuvântul Său. Petru a făcut asta la Schimbarea la faţă a lui Hristos. „Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel Sfânt. Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos” (2 Petru 1:18-19). Cei convertiţi de Pavel în Berea au primit învăţăturile lui cu înflăcărare, dar cu toate acestea i-au confruntat spusele prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 17:11). Aceasta e întotdeauna calea cea bună de urmat.

7 SEPTEMBRIE

RECUNOAŞTE VOIA LUI DUMNEZEU ŞI UMBLĂ ÎN EA (4)

„Pacea lui Hristos … să stăpânească în inimile voastre” (Coloseni 3:15)

Sincronizarea are o mare însemnătate când cauţi să afli voia lui Dumnezeu. Aşteaptă până când El îţi deschide uşa, căci „Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide” (Apocalipsa 3:7). Nerăbdarea, comportamentul ce nu are nici o legătură cu Dumnezeu sau „nebunia celor ce pătrund pe tărâmuri unde îngerii se tem să meargă” te vor face să dai de necaz. Dumnezeu nu-ţi cere părerea, El îţi cere ascultare. Semaforul roşu face parte din strategia Lui. O uşă închisă e la fel de importantă precum o uşă deschisă, atunci când Dumnezeu deţine controlul vieţii tale. El a închis uşile lui Pavel în Asia şi Bitinia, după care i-a deschis uşa în Macedonia (Faptele Apostolilor 16:6-10). Fii atent la şoapta Duhului!. Duhul Sfânt joacă un rol vital; numai El cunoaşte planul lui Dumnezeu şi exclude presupunerile din munca de cercetare. Domnul Isus a spus: „Când va veni ….Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El… vă va descoperi lucrurile viitoare” (Ioan 16:13). Dezvoltă o înaltă sensibilitate faţă de îndemnurile Duhului Sfânt ţinând seama de părerea Lui chiar şi în probleme mărunte. Nu uita, nu e nevoie să fii o autoritate în teologie; deja te califici deplin! Biblia spune: „toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14). El va da o pace profundă sufletului tău de îndată ce te va pune pe cale. „Pacea lui Hristos … să stăpânească (să fie mereu asemenea unui arbitru) în inimile voastre (hotărând şi dând răspunsul la toate întrebările ce se ridică în minţile voastre)” (Coloseni 3:15). Lasă ca pacea lui Dumnezeu din inima ta „să decidă” pe tot parcursul drumului. În felul acesta nu te vei abate de pe cale.

8 SEPTEMBRIE

RECUNOAŞTE VOIA LUI DUMNEZEU ŞI UMBLĂ ÎN EA (5)

„Nu caut să fac voia Mea, ci voia tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30)

Când semaforul se face verde, porneşte! Dacă lucrezi în vânzări, este crucial să ştii când să închei o afacere. Începătorii îşi pierd deseori vânzările prin faptul că îşi laudă marfa exagerat de mult. Ei îşi prezintă produsul şi demonstrează că împlineşte nevoile clientului. Preţul este corect şi clientul e gata să cumpere, dar novicele continuă să-l „vândă” până când cumpărătorul devine neîncrezător faţă de înflăcărarea lui şi vânzarea nu mai are loc. E un lucru esenţial să ştii când să „te opreşti”. Ţinta exactă e importantă, dar trebuie să ştii când să apeşi pe trăgaci. Fii încrezător în etapele pe care le-ai parcurs şi mergi mai departe; altfel, vei rămâne înţepenit în cercul presupoziţiilor. Într-un moment anume al căutării tale după voia lui Dumnezeu, vei fi obligat să faci acel următor pas decisiv şi deseori intimidant. Toate studiile tale, toate rugăciunile, discuţiile, cercetările, verificările şi reverificările tale sunt zadarnice dacă nu treci la fapte. Nici toată credinţa din lume nu-ţi va fi îndeajuns dacă încetezi să mai faci ceva (Iacov 2:17-18). Iată un test de ultim moment: 1) Ţi-ai supus propria voinţă lui Dumnezeu? 2) Slujeşti cu devotament în locul în care te-a trimis Dumnezeu? 3) Eşti dispus să faci ceea ce-ţi descoperă El? 4) Ai primit călăuzirea Duhului şi ai crezut în ea? 5) Te încrezi în puterea Lui pentru a împlini poruncile Lui? Cum te-ai descurcat la test? L-ai trecut? Înseamnă că a sosit timpul să mergi mai departe! Nu aştepta până ce simţi că-ţi dispare frica. Fă primul pas, aşa şovăielnic cum e. Dacă păşeşti cu îndrăzneală, frica îşi va pierde puterea de a te controla sau de a te ţine pe loc. Dacă lumina semaforului se face verde, înseamnă că resursele lui Dumnezeu îţi sunt la îndemână pentru misiunea ta. Acum e vremea să mergi înainte!

9 SEPTEMBRIE

 EXISTĂ „MIZERIE” ÎN VIAȚA TA?

„Să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne” (Evrei 12:1)

Imaginează-ţi că se lucrează la un vapor mare pe un doc uscat. Sub linia de plutire se află toate „mizeriile” pe care acesta le-a strâns în timpul călătoriilor sale. Nimeni nu le vede, dar un căpitan experimentat le poate simţi, întrucât vasului său îi lipseşte „energia” pe care o avea odinioară. Prin urmare, companiile se plâng că durează prea mult timp să le livreze clienţilor marfa, iar proprietarii vasului sunt nemulţumiţi căci le este afectat profitul pe piaţa concurenţei. Efortul necesar pentru a îndepărta „mizeriile” înseamnă rupere de oase şi cere timp, dar nu există o altă cale. În cele din urmă, după luni întregi de muncă asiduă, docul uscat este inundat de apă, porţile se deschid şi marele vas se îndreaptă spre larg, reîntorcându-se la profitul de dinainte. Scriindu-le credincioşilor din Corint, Pavel spune: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă” (2 Corinteni 13:5). Să fim cinstiţi; e mai uşor să-ţi cercetezi aproapele decât să te cercetezi pe tine însuţi sau să vorbeşti de ceea ce ai realizat cândva decât despre ceea ce realizezi acum. Te laşi pe tânjală? Îţi pierzi elanul spiritual? Te găseşti pe coloana cu profituri sau pe cea cu pierderi? Vei găsi răspunsul sub linia de plutire, acolo unde numai Dumnezeu şi cu tine puteţi vedea. Neglijenţa, spiritul critic, compromisul, bârfa, conformarea cu lumea şi răceala inimii -acestea sunt „mizeriile” care se adună şi care te fac s-o laşi mai moale (Efeseni 4:25-31). Acestea sunt păcatele subtile cu care trebuie să te confrunţi pentru a fi ceea ce te-a chemat Dumnezeu să fii şi să te bucuri de binecuvântările pe care le-a pregătit pentru tine.

10 SEPTEMBRIE

 RĂSPUNSUL TĂU ESTE DUMNEZEU!

„Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc” (Iov 23:3)

Necazurile lui Iov au durat aproape un an. În această perioadă, şi-a pierdut copiii, banii şi sănătatea. În acel moment, s-a rugat: „Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc”. Observăm că Iov nu s-a rugat: „Oh, dacă aş şti cum să-mi recuperez copiii, banii şi sănătatea”. El nu a dat atenţie nici unuia dintre aceste lucruri. Şi-a dat seama că atunci când te afli pe calea lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri se rezolvă de la sine. Iată un adevăr pe care îl înveţi când pierzi ceva ce îţi este drag: când nu ţi-a mai rămas nimic în afară de Dumnezeu, descoperi că Dumnezeu îţi este îndeajuns! Mare parte din cartea Iov descrie discuţia lui cu Dumnezeu şi lamentarea lui Iov referitoare la soarta vieţii lui. Faci şi tu la fel? Dacă răspunsul tău este da, nu te îngrijora. Dumnezeu poate rezolva problema. Câtă vreme privirea îţi este îndreptată spre Dumnezeu, El te poate mustra, te poate învăţa, te poate ajuta şi te poate face să dobândeşti o credinţă tot mai puternică. Iov nu era la curent cu ce se întâmplase în culise. El nu ştia că avusese loc o discuţie între Dumnezeu şi Satana, în care Satana a spus: „atinge-te de tot ce are, şi… Te va blestema” (Iov 1:11). Dar Dumnezeu era de altă părere, aşa că l-a lăsat pe Satana să-l atace pe Iov o vreme. Când totul s-a sfârşit, Dumnezeu nu şi-a schimbat părerea despre Iov, iar Iov şi-a păstrat la rândul său părerea despre Dumnezeu. Singurul care îşi schimbase părerea era Satana! Dacă te întrebi cum se termină această istorisire, iată: „Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi” (Iov 42:12). Dacă astăzi treci prin necazuri, răspunsul tău este – Dumnezeu. Încrede-te mai departe în El şi El te va ajuta să treci prin ele şi să fii învingător!

11 SEPTEMBRIE

CÂND RĂSPUNSUL NU E CEL AŞTEPTAT

„Mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască” (2 Corinteni 12:7)

Pavel nu se referă aici la un spin dintr-o tufă de trandafiri, ci la un ţăruş cu vârful ascuţit pe care-l baţi în pământ. Cuvântul „a pălmui” înseamnă „a administra lovitură după lovitură”. Toate acestea fac din următoarea afirmaţie una şi mai surprinzătoare: „mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” … De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos” (v. 7-10). Pavel a răspuns situaţiilor sale „spinoase” făcând şase lucruri: 1) A recunoscut că are nevoie de puterea lui Dumnezeu. 2) A cerut, a cerşit chiar, ajutorul lui Dumnezeu. 3) A acceptat răspunsul lui Dumnezeu când El i-a spus „nu”. 4) A primit răspunsul ca pe „un dar”. 5) A trecut încrezător la fapte şi a continuat să-şi facă lucrarea. 6) A recunoscut că problema nu făcea altceva decât să-i dea voie lui Dumnezeu să lucreze prin el. Când impulsul lui Pavel a fost redirecţionat de către Dumnezeu, el a scris: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20). Voinţa lui Pavel a fost dusă la cruce şi acolo, răstignită. După aceea el a acţionat potrivit voii lui Dumnezeu şi nu a mai pus la îndoială calea pe care trebuia să meargă sau preţul care trebuia plătit. Acesta e locul în care doreşte Dumnezeu să te aducă şi pe tine!

12 SEPTEMBRIE. ELIBEREAZĂ-TE DE AMĂRĂCIUNE (1)

„Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie … să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31)

Mânia e deseori rezultatul aşteptărilor neîmplinite. Ne aşteptăm la ceva şi când nu obţinem acel lucru ajungem să fim dezamăgiţi şi mânioşi. Mânia ne duce spre un mod de viaţă personală, spirituală şi relaţională nedorită de nimeni. Aşteptările înşelate îşi au deseori rădăcinile în experienţele noastre timpurii cu părinţii, fraţii şi persoanele cu o anumită autoritate. Poate nevoia noastră de dragoste, acceptare, siguranţă şi semnificaţie nu a fost niciodată împlinită; apoi mai târziu, am trecut prin angajamente nerespectate în căsnicie, în relaţiile de afaceri şi de prietenie. În cele din urmă, mânia care mocneşte în noi devine o armă din arsenalul nostru, care ameninţă să rănească orice lucru şi fiinţă dragă. Devenim persoane singuratice, încărcate de amărăciune – care sunt evitate, excluse şi marginalizate. Dumnezeu ne învaţă să facem să „piară orice amărăciune” „pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea” (Evrei 12:15). Cum respectăm noi această poruncă? 1) Primind Cuvântul Său si comportându-ne ca atare. Fără o temelie biblică, vechile noastre emoţii ne vor submina eforturile de a le stăpâni. „Orice amărăciune … să piară” e o poruncă ce implică promisiunea unei reuşite atunci când o împlineşti. 2) Alegând să ne eliberăm de amărăciune. Alegerea nu e o emoţie şi nu necesită o reacţie emoţională. Dumnezeu nu-ţi va stăpâni emoţiile, însă nici nu le va lăsa să-L influenţeze. Când crezi Cuvântul lui Dumnezeu şi alegi să-l asculţi, întotdeauna vei avea parte de reuşită. Aşadar, începe să te întăreşti în putere şi în credinţă. Cum? Alegând să-L asculţi pe Dumnezeu în detrimentul sentimentelor tale! Exersează lucrul acesta zilnic, până ajungi să-l faci un mod de viaţă. Apoi, în loc să fii stăpânit de stările tale de spirit, vei ajunge să „domneşti în viaţă” (Romani 5:17), nemaifiind stăpânit de emoţiile tale negative.

13 SEPTEMBRIE. ELIBEREAZĂ-TE DE AMĂRĂCIUNE (2)

„Luaţi seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare”

(Evrei 12:15)

Eliberarea de amărăciune atrage după sine: 1) Alegerea de a ierta. „Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Indiferent dacă persoana care te-a rănit îşi cere iertare sau nu, dacă trăieşte sau a murit, ori te răneşte în continuare, sigura ta opţiune este iertarea. Prin ea, devii liber să te bucuri de viaţă. 2) Eliberarea de orice aşteptări din partea ofensatorului. Schimbându-ţi aşteptările, îţi redobândeşti liniştea sufletească. Că cealaltă persoană se schimbă sau nu, e problema ei – tu, însă, mergi mai departe! Când pretinzi un anumit răspuns, eşti legat de el. Pavel spune: „Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi …Rămâneţi, deci, tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei” (Galateni 4:31-5:1). 3) Toate aşteptările legate de nevoile tale să fie lăsate în seama lui Dumnezeu. Cuvântul Său spune: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Să remarcăm cuvântul „toate”. Dumnezeu poate să se îngrijească de oamenii, de resursele şi de ocaziile de care ai nevoie pentru a duce o viaţă plină de bucurie. 4) Roagă-te lui Dumnezeu să-l binecuvinteze pe ofensatorul tău. Da, e dificil, însă Domnul Isus a spus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă” (Matei 5:44). Acest fel de rugăciune te plasează în poziţia de lider al propriei tale vieţi. 5) Să faci o faptă bună pentru cel ce ti-a greşit. Întreabă-L pe Dumnezeu cum l-ai putea binecuvânta. „Dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel,… biruieşte răul prin bine” (Romani 12:20-21). Poţi învinge mânia şi amărăciunea când crezi Cuvântul lui Dumnezeu şi acţionezi în consecinţă.

14 SEPTEMBRIE. GÂNDURI DESPRE IACOV

„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Geneza 32:26)

Iacov a început cu stângul în viaţă. În domeniul afacerilor, el a fost mai şmecher ca oricare altul! Mai întâi l-a înşelat pe fratele lui mai mare, pe Esau, iar apoi pe cumnatul său Laban. După aceea, într-o noapte, un om a venit la Iacov şi s-a luptat cu el până în zorii zilei. Când a răsărit soarele, omul acela i-a spus: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” în acea clipă, omul i-a spus că nu îl va mai chema Iacov, vechiul său nume, care însemna „înşelătorul”, ci Israel, care înseamnă „Cel ce luptă cu Dumnezeu”. Până în acea clipă, Iacov crezuse că bogăţia îl va face fericit, dar nu a fost aşa; lucrul acesta aproape că l-a costat pierderea familiei. Îţi sună cunoscut? Dar după ce s-a luptat cu Dumnezeu, el a primit un nume nou, o natură nouă, o viaţă nouă şi un viitor nou. Nu-i aşa că şi tu îţi doreşti aceleaşi lucruri? Ei bine, vestea cea bună este aceasta – le poţi avea şi tu! Biblia spune: „dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Iacov a fost un om care s-a realizat prin propriile sale puteri. Problema a fost că nu era mulţumit de viaţa pe care singur şi-o făcuse. El nu ştia că se născuse cu un scop anume, care era mai mare decât achiziţionarea de bunuri materiale. Iar el a descoperit acest lucru numai în prezenţa lui Dumnezeu. Pe scurt, povestea lui sună aşa: Iacov a fost ceea ce a fost. El îşi dorea să fie ca Esau, dar Israel, un prinţ al lui Dumnezeu, a fost ceea ce Dumnezeu l-a făcut să fie. Dumnezeu poate face acelaşi lucru şi pentru tine, numai să-I dai voie.

15 SEPTEMBRIE. LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ-ŢI LUMINEZE MINTEA

„Poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii” (Psalmul 19:8)

Psalmistul scrie: „poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii”. Dumnezeu poate pune în mintea ta o idee care să schimbe tot cursul vieţii tale. Marconi a avut o idee în urma căreia a fost inventat radioul. Bell a avut o idee în urma căreia a fost inventat telefonul. Dumnezeu, Cel care este Creatorul, le dăruieşte oamenilor idei creative tot timpul. Dar ei trebuie să le pună în practică; altfel, El le va dărui altora. Nu cumva a sosit vremea să-I ceri o idee pe care s-o aplici în viaţa ta? Faptul că ai credinţă în Dumnezeu este un lucru nemaipomenit. Dar există ceva la fel de extraordinar – Dumnezeu crede în tine! În loc să te uiţi la situaţia ta actuală şi să te gândeşti: „Cred că viaţa mea nu poate fi mai frumoasă de atât”, începe să-L întrebi: „Doamne, ce mi-ai pregătit?” Dacă nu eşti atent, viaţa te poate doborî şi te poate face să te simţi josnic, lipsit şi limitat în ceea ce priveşte capacitatea şi potenţialul tău. Şi dacă acţionezi conform acestor sentimente şi gânduri, în loc să iei în considerare ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Cuvântul Său, nu vei avansa niciodată şi nu vei împlini niciodată lucrurile pentru care te-a adus El pe pământ. Poate spui: „Dumnezeu nu mi-a făcut niciodată parte de vreo idee măreaţă”. Pentru că nu ai cerut niciodată aşa ceva! El le dăruieşte idei, inimilor aflate în căutare, inimilor pregătite, inimilor pline de credinţă şi inimilor supuse. Iată profilul persoanei căreia Dumnezeu îi oferă idei măreţe: cineva care „îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui… tot ce începe, duce la bun sfârşit” (Psalmul 1:2-3).

16 SEPTEMBRIE. EŞTI RODITOR?

„A venit să caute rod în el, şi n-a găsit” (Luca 13:6)

Domnul Isus a spus: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „lată că sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?” „Doamne” i-a răspuns vierul „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia” (v. 6-9). De cât timp îl slujeşti pe Domnul? Care sunt „roadele” vizibile ale slujirii tale? Nu toţi suntem capabili de acelaşi nivel de productivitate. Domnul Isus ne-a învăţat că unii dintre noi avem un potenţial de treizeci, alţii de şaizeci şi alţii de o sută (Matei 13:8). Credinţa şi înzestrările tale sunt cele care determină nivelul productivităţii tale. De pildă, Dumnezeu nu se aşteaptă ca cineva cu capacitatea de treizeci să producă o recoltă de şaizeci. El nu este un stăpân cu care nu se poate discuta. Dar dacă există vreo lecţie pentru noi în această pildă, e că Dumnezeu nu te va lăsa să stai cu mâinile încrucişate şi să nu faci nimic. Cuvintele „îl vei tăia” ne trezesc la realitate. Dumnezeu este răbdător. El va lucra cu tine an de an, încercând să te aducă la un nivel de maturitate spirituală ca să poţi împlini planul Lui pentru care te-a adus în Împărăţia Sa. Dar dacă după toate eforturile Lui refuzi să aduci rod, El va merge în altă parte şi va găsi ceea ce caută, întotdeauna, planurile lui Dumnezeu se vor împlini!

17 SEPTEMBRIE. TE STRESEAZĂ BANII? (1)

„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine”

(Psalmul 56:3)

Soluţia pentru îngrijorarea din domeniul financiar nu e neapărat să ai mai mulţi bani. Fireşte, cu cât ai mai mulţi bani, cu atât mai mult poţi pierde. Iar gândul că îi vei pierde te poate face să te îngrijorezi mai mult, nu mai puţin. E un cerc vicios. Încercarea de a-ţi găsi siguranţa în bani e ca şi cum ai încerca să legi o barcă de un doc; când se iscă o furtună suficient de puternică, funiile se vor rupe şi barca va fi măturată. Aşadar, de vreme ce toţi ne întrebăm când va lovi următoarea furtună economică, care e răspunsul? Mai multă funie? O funie mai tare? Noduri mai strânse? Nu – toate acestea nu fac decât să-ţi dea noduri în stomac! În următoarele zile ne vom uita la câteva din răspunsurile Bibliei la îngrijorarea în materie de bani: Abordează teama cu fruntea sus. Psalmistul a spus: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine”. Cu siguranţă, David care a fost rege, nu şi-a făcut prea multe griji în privinţa banilor. Dar şi-a făcut griji în privinţa duşmanilor care îl pândeau, ca să nu-l ia prin surprindere şi să-l ucidă. Toţi ne facem griji într-un domeniu sau altul, dar cele care ne domină se numesc „frici esenţiale”. Uneori le poţi ţine la distanţă; alteori ele te controlează şi te consumă, făcându-te să reacţionezi în feluri de care nu eşti mândru. Consilierul financiar creştin Ron Blue spune că ani de zile a fost prins în laţ de teama de a nu avea bani suficienţi sau de a pierde ceea ce avea. Cei din jurul său nu o ştiau, însă era ceea ce-l influenţa. Astăzi, el este scriitor şi consilier financiar de succes pentru mulţi. Dar pentru a ajunge aici, el a trebuit să se confrunte cu cea mai mare teamă a sa şi să se încreadă mai mult în Dumnezeu decât în el însuşi. La fel se va întâmpla şi cu tine.

18 SEPTEMBRIE. TE STRESEAZĂ BANII? (2)

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică” (2 Timotei 1:7)

Pentru a învinge teama financiară, trebuie să faci următoarele lucruri: 1) Află de unde-ti vine teama. Dacă nu te cheamă Bill Gates, ai şanse să trăieşti un oarecare grad de frică financiară. Dar când teama devine starea ta de spirit permanentă, ceva e greşit; e timpul să scoţi lucrurile la iveală. Teama poate fi ereditară, fiind transmisă din generaţie în generaţie. Ea te poate prinde într-o capcană din care cu greu mai poţi scăpa. Dar se poate! Ghedeon a sfărâmat altarul unde familia lui s-a închinat la idoli timp de generaţii şi familia s-a supărat pe el pentru aceasta (Judecători 6:25-30). Dar Ghedeon ştia că pentru a fi biruitor în viaţă, trebuie să se încreadă în Dumnezeu. 2) Treci peste eşecurile tale din trecut. Ai făcut investiţii nerentabile şi acum îţi este frică să-ţi mai asumi riscuri? Pui bani la ciorap de teama eşecului din viitor? lată cum stau lucrurile: nu-ţi asumi riscuri, nu câştigi nimic! În fotbal, jucătorii care înscriu cele mai multe goluri sunt deseori cei ce ratează cel mai mult. Dar ei continuă să încerce, întrucât dacă nu şutează la poartă, nu câştigă. Un hambar plin cu seminţe nu produce recoltă. Mai mult, când fermierul împrăştie sămânţa, seceta, îngheţul şi bolile îl pot distruge. Cu toate acestea, dacă nu împrăştie sămânţa, eşecul e garantat. Înţelegi ideea? 3) Anticipează bunătatea lui Dumnezeu. Pe măsură ce îmbătrâneşti simţi aversiune faţă de riscuri şi eşti mai înclinat să cauţi un loc sigur. E de la sine înţeles, dar nu poţi lăsa ca teama să-ţi controleze viaţa. David a scris: „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele” (Psalmul 23:6). Când bunătatea lui Dumnezeu e lucrul la care speri – bunătatea lui Dumnezeu e ceea ce vei primi în mod sigur!

19 SEPTEMBRIE. TREI LUCRURI PE CARE NI LE DATORĂM UNII ALTORA

„Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa” (Romani 1:12)

Pavel vorbeşte despre trei lucruri pe care ni le datorăm unii altora. Să aruncăm o privire: 1) „Vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele” (v. 9). Un poet anonim a scris: „Un biet suflet sunt şi eu, purtat pe marea disperării, dar am ajuns pe culmi nebănuite, prin rugăciunile iertării”. Nu poţi da dovadă de o mai mare dragoste şi preocupare pentru cineva decât spunând: „Mă rog pentru tine” şi chiar s-o faci. Rugăciunea îl invită pe Dumnezeu să se implice şi autorizează forţele cerului să treacă la fapte şi să producă o schimbare. 2) „Doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră” (v. 11). După ce a tânjit Pavel? După ocazia de a-i întări în credinţă pe fraţii săi şi pentru a face lucrul acesta, a fost gata să parcurgă un drum lung, cu multe riscuri personale. Când două persoane se hotărăsc să recunoască şi să cultive darurile puse în ei de Dumnezeu, nu numai că sunt binecuvântaţi în mod personal, însă şi cei din jur trag foloase. 3) „Ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi si eu”. Să remarcăm cuvintele „îmbărbătare” şi „credinţa pe care o avem împreună”. Există o dinamică puternică ce funcţionează aici! Mai întâi, ne rugăm unii pentru alţii. În al doilea rând, recunoaştem şi cultivăm darurile puse de Dumnezeu în fiecare dintre noi. În al treilea rând, ne unim credinţa şi ne îndreptăm atenţia spre un scop comun. Domnul Isus a spus: „vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18:19-20).

20 SEPTEMBRIE. AJUTĂ-I SĂ TREACĂ DE PERIOADA ADOLESCENŢEI

„Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte” (Proverbe 24:3)

Când eşti părintele unui „adolescent în tranziţie”, e important să găseşti armonia perfectă între mustrare, povaţă, motivare şi laudă. În loc să-i critici comportamentul nedorit, laudă-i şi răsplăteşte-i comportamentul acela pe care îl doreşti mai mult. Dacă odorul tău are impresia că-i „sufli mereu în ceafă” şi nu „eşti printre fanii lui” referitor la felul în care se îmbracă, la prieteni, la muzică, etc., el va fi împotriva ta cu fiecare ocazie, lată ce spune Biblia: a) „Copii, ascultaţi… de părinţii voştri” (Efeseni 6:1). b) „nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri” (Efeseni 6:4). Foloseşte tehnica răsplătirii şi a pedepsei. Dacă aplici numai pedepse şi nu oferi recompense, îl vei determina să se revolte, făcând lucruri în ascuns şi desfiinţând orice comunicare. Dacă ai crescut într-o familie în care nu ai fost niciodată lăudat sau răsplătit, va trebui să te străduieşti mai tare pentru a sparge tiparul. Izbucnirile tale pline de mânie la adresa adolescentului nu fac decât să-l înveţe să-şi gestioneze mânia în aceeaşi manieră. Aşteaptă-te să fii şocat şi fii pregătit să răspunzi într-un mod constructiv. Dacă iei personal toate toanele şi contradicţiile lui, vei ajunge să reacţionezi într-un mod pe care-l vei regreta. Îţi mai aduci aminte de propria ta adolescenţă şi de ceea ce gândeai despre părerile, gusturile şi regulile părinţilor tăi? Mark Twain a spus: „Când aveam paisprezece ani, tatăl meu era atât de ignorant, încât abia suportam să-i stau prin preajmă. Dar când am ajuns să am douăzeci şi unu de ani, am fost uimit să văd câte a învăţat bătrânul în şapte ani”! Dacă trebuie să creşti un adolescent, iată două versete pe care merită să le ţii minte: „Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8). „Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte”.

21 SEPTEMBRIE. TU EŞTI UN PREOT! (1)

„Creşteţi, înmulţiţi-vă … şi stăpâniţi” (Geneza 1:28)

Dacă doreşti să afli care a fost intenţia originală a lui Dumnezeu cu privire la fiecare dintre noi, uită-te la Adam. „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l” (v. 27-28). Noi am fost creaţi ca să fim roditori, să ne înmulţim şi să stăpânim. Fiecare profesie cunoscută de om se rezumă la aceste trei cuvinte: „creşteţi, înmulţiţi-vă şi stăpâniţi”. Un preot este cineva care îl reprezintă pe Dumnezeu înaintea oamenilor şi pe oameni înaintea lui Dumnezeu. Dar, de fapt, aceasta a fost descrierea iniţială a fiecăruia dintre noi. Am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu pentru a continua lucrarea Sa, să facem pământul să înflorească, iar prin propria noastră înflorire să dăm glas întregului pământ ca să-L laude pe Dumnezeu. Orice activitate a fost concepută de Dumnezeu ca să fie o slujbă preoţească. Nu numai clerul sau misionarii de profesie sunt cei chemaţi de Dumnezeu şi nici nu sunt mai plăcuţi sau mai însemnaţi înaintea lui Dumnezeu. Învăţatul în ale Bibliei N.T. Wright zugrăveşte o frumoasă imagine a acestui concept. Să se imaginăm că fiinţele umane sunt nişte oglinzi aşezate în unghi de 45 de grade între cer şi pământ. Noi am fost creaţi să reflectăm pe pământ grija lui Dumnezeu şi stăpânirea Lui asupra pământului şi să trimitem înapoi la Dumnezeu închinarea şi recunoştinţa din partea întregii creaţii. Asta facem noi atunci când lucrăm. Tu ai o chemare. Ai daruri. Eşti preot. Nu e ceva legat numai de activitatea ta de voluntariat din biserică. Locul tău de muncă e un loc principal – poate primul loc în care chemarea ta prinde viaţă. Când începi să te vezi ca fiind „ordinat de Dumnezeu” să faci munca pe care o desfăşori, vei putea zâmbi, vei păşi cu înflăcărare şi-ţi vei desfăşura activitatea cu demnitate.

22 SEPTEMBRIE. TU EŞTI UN PREOT! (2)

„Voi… sunteţi o preoţie” (1 Petru 2:9)

În cartea sa: „Habits of the Heart (Deprinderile inimii n.tr.)”, sociologul Robert N. Bellah descrie trei atitudini ale oamenilor faţă de muncă. Primul grup o tratează ca pe un serviciu. În felul acesta, o consideră un mijloc de a face bani şi de a-şi plăti facturile. Dar dacă te interesează în principal numai ceea ce câştigi de la locul de muncă, vei ajunge, probabil, să îl urăşti. Cel de-al doilea grup înţelege munca drept o carieră, în acest caz, aceştia au o motivaţie mai înaltă, dar ceea ce îi interesează e promovarea şi prestigiul. Cu toate acestea, asta înseamnă că atunci când au probleme, se poate să aibă impresia că este în joc propria lor valoare. Al treilea grup îşi vede meseria ca pe o chemare. Logic vorbind, dacă simţi o „chemare”, înseamnă că e cineva care face chemarea, nu-i aşa? Acel cineva este Dumnezeu. Tu nu eşti cel ce face chemarea, ci persoana chemată şi orice activitate care are o oarecare însemnătate, care poate fi o binecuvântare pentru oameni şi care împlineşte planurile Lui este o chemare. Doctorul sau preotul pot fi momiţi să-şi considere locul de muncă numai un mijloc de a câştiga un venit frumuşel şi astfel îl văd ca pe un serviciu. Pe de altă parte, un gunoier poate vedea ceea ce face – anume transformarea mediului înconjurător într-un loc mai curat – ca pe o chemare. Nu dorim să reducem importanţa celor care stau la amvon şi predică; noi dorim să creştem importanţa celor care îl slujesc pe Dumnezeu patruzeci de ore pe săptămână la locul de muncă. Principalul e că atunci când lucrul este bine făcut, amândoi vor auzi lauda: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:23).

23 SEPTEMBRIE. TU EŞTI UN PREOT! (3)

„Dumnezeul lui l-a învăţat să facă aşa, El i-a dat aceste învăţături” (Isaia 28:26)

Câştigătorii la loterie fac deseori acelaşi comentariu: „Faptul că am câştigat atâţia bani nu-mi va schimba viaţa”. Dar rareori se întâmplă aşa. Şase luni mai târziu, şi-au părăsit locul de muncă şi şi-au cumpărat o casă. Un sondaj efectuat printre câştigătorii la loterie confirmă următoarele două lucruri: 1) Cei mai mulţi dintre ei au devenit mai nefericiţi decât au fost înainte de a câştiga. De ce? Cereri nesatisfăcute şi aşteptări neîmplinite în rândul familiei şi al prietenilor au dus la dezamăgire şi indignare. 2) Nici unul dintre ei nu a putut renunţa la banii câştigaţi. Dacă ai avut cândva mai mulţi bani, ai tendinţa de a te simţi nefericit dacă ai mai puţini. Faptul că ai bani, însă, nu-ţi atribuie o valoare mai mare. E memorabil faptul că piesa muzicală „Acceptă jobul şi şterge-o” a fost înregistrată de un om pe nume Johnny Paycheck (în rom. – cec pentru salariu – n.tr.)! Isaia a scris: „Cel ce ară pentru semănătură, ară oare necontenit? … Nu pune el grâul în rânduri…? … Dumnezeul lui l-a învăţat să facă aşa, El i-a dat aceste învăţături …Şi lucrul acesta vine de la Domnul” (v. 24-29). Asta înseamnă că indiferent ce eşti, fermier sau pompier – Dumnezeu ţi-a dat această meserie! E „chemarea” ta şi are menirea de a face mai mult decât a-ţi oferi siguranţă financiară. Ea a fost concepută să-ţi ofere demnitate şi valoare şi să împlinească planul lui Dumnezeu pe pământ. Teologul Miroslav Volf spune: „Orice activitate omenească, oricât ar fi de complicată sau de simplă, e posibilă prin implicarea Duhului lui Dumnezeu în persoana care munceşte; şi orice activitate a cărei natură şi rezultate reflectă valorile noii creaţii este realizată sub oblăduirea şi inspiraţia Duhului lui Dumnezeu”. Aşadar, „orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul” (Coloseni 3:23).

24 SEPTEMBRIE. PROFITĂ DE PREZENT!

„Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona”

(Iona 3:1)

Irosim prea mult din vieţile noastre în groapa regretelor. Suntem preocupaţi de ceea ce probabil s-ar fi întâmplat, de ceea ce s-ar fi putut întâmpla şi de ceea ce ar fi trebuit să se întâmple. Poate avem impresia că dacă rememorăm suficient de mult cele întâmplate, putem schimba rezultatul. Dar nu putem. Singurul lucru ce poate fi controlat e ceea ce faci în prezent. Cu cât rememorezi mai mult ziua de ieri, cu atât mai tare te îndepărtezi de oportunităţile zilei prezente. Şi cu cât te îndepărtezi mai tare de oportunităţile prezentului, cu atât mai dificil devine drumul de întoarcere. Oportunităţile nu par niciodată la fel de bune atunci când apar, ca atunci când pleacă. Ele nu aşteaptă pe nimeni, aşa că trebuie să fii cu ochi-n patru şi să profiţi de ele. Ele se ivesc sub diferite forme şi pot apărea din orice direcţie. Dar un lucru e cert: pot fi reperate şi folosite numai în prezent. Tot ce s-a întâmplat în viaţa ta e de domeniul trecutului. De vreme ce nu poţi anula cele întâmplate, oricât te-ai strădui, şterge totul cu buretele şi mergi mai departe spre ceea ce urmează. Cu toţii greşim. Greşeala lui Iona a provocat o furtună care a ameninţat vieţile tuturor celor din jur şi în final, a ajuns în adâncul mării. Dar nu acolo se termină istoria: „Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui… Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ. Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona (Iona 2:1-10, 3:1). El este un Dumnezeu ce acordă a doua şansă – dar şi a treia, a patra şi a cincea şansă! „Se înnoiesc în fiecare dimineaţă” (Plângerile lui Ieremia 3:23). Ziua de astăzi este un dar. Aşa că pocăieşte-te de trecut, profită de prezent şi începe să trăieşti din nou!

25 SEPTEMBRIE. CÂND VEZI MÂNA LUI DUMNEZEU

„Prietene, ce ai venit să faci, fă” (Matei 26:50)

Domnul Isus s-a uitat la Iuda în Ghetsimani şi a spus: „Prietene, ce ai venit să faci, fă”. E greu să ne imaginăm ce a văzut Isus încât l-a găsit pe Iuda demn de a fi numit „prieten”. Dar Domnul Isus vede ceva bun în orice situaţie grea. Ar fi util să facem şi noi la fel. Cum? Şi de data aceasta Domnul Isus ne oferă îndrumare. El nu l-a învinuit pe Iuda de tot ce s-a întâmplat. El a înţeles că o altă forţă a fost implicată: „acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului” (Luca 22:53). Iuda nu a acţionat singur – nici atacatorii tăi. Pavel spune: „noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Cei ce ne atacă şi ne trădează sunt victime ale unei lumi decăzute. Nu putem să aruncăm toată vina asupra lor. Domnul Isus a găsit suficiente motive pentru a-l numi prieten pe Iuda şi El ne poate ajuta să facem şi noi la fel cu cei ce ne rănesc. Chiar dacă Iuda nu a înţeles şi nici nu a intenţionat să înţeleagă, el a jucat un rol decisiv în conducerea lui Hristos spre destinul Său. Din cele 103 cuvinte rostite de Hristos în clipa în care a fost arestat, 26 dintre ele se refereau la planul lui Dumnezeu. „Cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?” … Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci” (Matei 26:54-56). Domnul Isus a înţeles că zbaterea lui de moment făcea parte dintr-un plan măreţ. A văzut mâna lui Dumnezeu la lucru. Dacă te uiţi cu băgare de seamă, vei vedea că mâna lui Dumnezeu lucrează şi în necazul tău.

26 SEPTEMBRIE. ALEGE-ŢI ANTURAJUL POTRIVIT! (1)

„Omul aţâţă mânia altui om” (Proverbe 27:17)

Autorul Charlie „Tremendous” Jones a spus: „Astăzi vei fi aceeaşi persoană ca peste cinci ani … excluzând oamenii cu care te însoţeşti şi cărţile pe care le citeşti”. Când vine vorba de alegerea prietenilor, Dr. Charles Townsend ne spune să căutăm: 1) Oameni care ne pot influenţa pentru a deveni ceea ce a avut Dumnezeu în vedere pentru noi. „Omul aţâţă mânia altui om” (Proverbe 27:17). Relaţiile reprezintă instrumentele alese de Dumnezeu pentru a face posibil lucrul acesta. Când te afli în compania cuiva, întreabă-te: „Agreez ceea ce sunt când mă aflu în preajma acestei persoane? Sunt eu mai deschis, mai iubitor şi mai cinstit? Sau nu cumva detest ceea ce văd în mine”? Alege să te întovărăşeşti cu oameni care te fac mai bun. 2) Oameni care îţi redau puterea când eşti secătuit. Când eşti epuizat, îţi doreşti să te refaci fizic, spiritual şi relaţional. Aşa că stai în compania unor oameni care te vor asculta, te vor încuraja şi care vor fi alături de tine. 3) Oameni care te lasă să fii tu însuţi. „Prietenul adevărat iubeşte oricând” (Proverbe 17:17). Cele mai bune relaţii sunt acelea în care te simţi iubit, în care eşti liber să fii tu însuţi, în care nu trebuie să te prefaci şi în care poţi fi cinstit în privinţa aspectelor dificile din viaţa ta. Când ai parte de relaţii în care poţi fi neprefăcut, simţi confort şi normalitate. 4) Oameni care te aiută să creşti în credinţă. Ai nevoie de persoane care te încurajează să te rogi, să citeşti Biblia şi care te ajută să vezi „imaginea de ansamblu” a lucrurilor importante din viaţa ta. În Efeseni 4:16 se vorbeşte despre funcţionarea asemenea unui trup: „Tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste”. Nu încerca să faci lucrurile singur. Apelează la prieteni care pot să-ţi dea o mână de ajutor.

27 SEPTEMBRIE. ALEGE-ŢI ANTURAJUL POTRIVIT! (2)

„Mai bine doi decât unul” (Eclesiastul 4:9)

Nu sta cu mâinile în sân. Nu aştepta să fii prezentat. Salută şi întreabă-l pe interlocutor cum se numeşte. Dacă eşti de felul tău o persoană timidă, poate va fi dificil să faci primul pas. Dar se poate ca şi celălalt să simtă la fel, iar când începeţi discuţia, descoperiţi că aveţi lucruri în comun. Asumă-ţi riscul. Dacă îţi place o persoană, treci la un nivel mai profund şi împărtăşeşte-i o mică zbaterea de-a ta, o teamă sau o dezamăgire pe care ai trăit-o. Lucrul acesta se numeşte „risc rezonabil” şi îţi permite să măsori răspunsurile celuilalt. Dacă pui suflet şi te identifici cu ceea ce spui, e un semn bun. Dacă cealaltă persoană se închide în sine, încearcă să te pedepsească sau răspunde critic, înseamnă că poate a sosit vremea să mergi mai departe. Dacă lucrurile decurg bine, faceţi schimb de numerele de telefon şi invit-o la o cafea sau la masă. Apoi mergi la o a doua întâlnire şi dă-i o şansă; în felul acesta vei ştii dacă această prietenie merită să fie dezvoltată. Află unde merg creştinii pentru a petrece timp. Există multe locuri în care poţi cunoaşte oameni noi, cum ar fi la biserică, la sport, la şcoală, la un grup de joacă sau la o activitate de voluntariat. Fii gata să renunţi la confortul tău şi să te implici în situaţii noi. Nu uita că Dumnezeu foloseşte tot felul de relaţii de prietenie pentru a-şi împlini scopul. Un învăţător renumit spune: „Am avut prieteni care au fost instrumentul binecuvântării mele, deşi niciodată nu au crezut în mine şi nici nu m-au susţinut. Aceştia fac parte din „sectorul Iuda”, care există în viaţa fiecărui copil al lui Dumnezeu … cei care îţi provoacă cea mai mare suferinţă. Ei te rănesc şi te trădează, dar prin trădarea lor se poate împlini voia lui Dumnezeu în viaţa ta”. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi dea un prieten, apoi du-te şi caută-l!

28 SEPTEMBRIE. FRUMUSEŢEA LĂUNTRICĂ

„Să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru” (Efeseni 3:16)

O femeie a zburat mii de km până la capătul celălalt al ţării pentru a-i povesti prezentatorului unui talk show că soţul ei a părăsit-o pentru o altă femeie. Femeia, care era tânără, plină de viaţă şi frumoasă, a scos o fotografie şi a spus: „Uitaţi-vă numai. M-a părăsit pentru asta!” Prezentatorul a concluzionat: „Din nefericire, am fost condiţionaţi să credem că „înfăţişarea” e cea mai importantă, când de fapt nu e aşa”. Cu toate acestea, continuăm să ne măsurăm, să ne comparăm şi să ne răzvrătim că am dat greş. Dacă nu te poţi bucura de ceea ce eşti din cauza a ceea ce nu eşti, niciodată nu vei fi fericit. Producătorii de spoturi publicitare cheltuiesc miliarde ca să ne convingă să înfrumuseţăm un înveliş care se află într-o luptă pierdută cu mama natură şi cu tatăl timp – toate acestea în încercarea de a crea ceea ce credem că îi va atrage pe ceilalţi. Şi când nu obţinem rezultatul dorit, cădem în depresie şi ne întrebăm unde am greşit. Fireşte, e important să arătăm bine, dar când devii obsedat de înfăţişarea ta, ajungi să fii superficial, Ceilalţi îşi pierd respectul faţă de tine, întrucât descoperă că eşti doar un ambalaj strălucitor dar fără conţinut. Dacă doreşti să ştii ce cucereşte inimile şi atrage oamenii potriviţi, citeşte aceste cuvinte: „şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe … care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea … ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu!” (v. 16-19). Acesta e secretul frumuseţii lăuntrice!

29 SEPTEMBRIE. ASEMĂNAREA CU HRISTOS

„Dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El” (Romani 8:17)

Principalul scop al lui Dumnezeu în ceea ce te priveşte nu este confortul, ci asemănarea cu Hristos! Pentru a o atinge, va trebui să te supui unor trăiri asemănătoare cu cele prin care a trecut Domnul Isus – de pildă, să nu fi înţeles de familie, să fii ridiculizat de membrii bisericii, să fii respins şi dezamăgit de cei ce spun că te iubesc. Biblia spune că noi am fost chemaţi să „suferim cu adevărat împreună cu El ca să fim şi proslăviţi împreună cu El”. Aşadar, cum putem noi să facem aşa ceva? În trei feluri: 1) Să ne concentrăm atentia asupra planului lui Dumnezeu, nu asupra suferinţei noastre. „Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus” (Evrei 12:1-2). Corrie ten Boom a spus: „Dacă priveşti înlăuntru, te vei simţi deprimat, dacă priveşti în jur, te vei simţi abătut, dar dacă priveşti la Hristos, vei găsi odihnă”. 2) Să nu cădem pradă gândurilor de scurtă durată. Uită-te la Domnul Isus: „pentru bucuria care-l era pusă înainte, a suferit crucea” (v. 2). Priveşte ţintă la linia de sosire. Nu vei primi cununa până nu sfârşeşti cursa, aşa că hotărăşte-te să „alergi cu stăruinţă” şi să ajungi victorios la sfârşit. 3) Să ne rugăm corect. Când înţelegi că obiectivul lui Dumnezeu este să te facă să semeni mai mult cu Hristos, vei începe să rosteşti mai puţine rugăciuni pentru confortul tău şi mai multe rugăciuni să devii mai asemănător cu El. În loc să întrebi „De ce eu, Doamne?”, vei întreba „Ce doreşti să mă înveţi, Doamne?” Iacov scrie: „răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:4). În felul acesta te asemeni mai mult cu Hristos.

30 SEPTEMBRIE. CÂND DUMNEZEU PARE A FI DEPARTE

„Domnul… Îşi ascunde Faţa … În El îmi pun încrederea” (Isaia 8:17)

Ţi se pare că Dumnezeu e departe? Floyd McCIung scrie: „Te trezeşti într-o dimineaţă şi vezi că toate „gândurile tale duhovniceşti” au dispărut. Te rogi, dar nu se întâmplă nimic. Îl mustri pe diavol, dar nu se schimbă nimic. Treci la disciplină spirituală, îi pui pe prieteni să se roage pentru tine, mărturiseşti toate păcatele la care te poţi gândi, apoi îţi ceri iertare pe rând de la toţi pe care îi ştii. Posteşti; tot nimic. Începi să te întrebi cât va dura acest întuneric spiritual. Ai impresia că rugăciunile tale se lovesc de tavan. În cea mai aprigă frustrare, strigi: „Cu ce am greşit?” Toate acestea fac parte din procesul testării şi maturizării prieteniei tale cu Dumnezeu. Toţi trecem prin aşa ceva. E dureros, însă e absolut vital pentru creşterea în credinţă. Dumnezeu e mereu prezent, chiar şi când nu-ţi dai seama. Prezenţa Lui e prea profundă ca să fie măsurată de intelect sau de emoţii. Pe El îl interesează mai mult să crezi în El decât să-L simţi. „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6). Poate întrebi: „Atunci ce am de făcut?” Isaia răspunde: „Domnul … Îşi ascunde Faţa … În El îmi pun încrederea”. Nu scăpa din vedere dragostea neschimbătoare a lui Dumnezeu şi credincioşia Lui. Agaţă-te de promisiunile Lui. În vremuri de uscăciune spirituală, bazează-te pe Cuvântul Său şi nu pe sentimentele tale. Înţelege că El te conduce spre un nivel mai profund de maturitate. Orice prietenie fundamentată doar pe emoţii e pe bună dreptate superficială. Aşa că nu te simţi deranjat de necaz – harul lui Dumnezeu mai există încă! El e cu tine chiar şi atunci când nu-L simţi. Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

Sursa: Bob Gass, CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI – primit prin Email