Când obiectivul creștinilor e să te simți bine în biserică, nu pocăința!

adi-gliga-fotoCe poate spune cineva “competent” cercetând starea bisericilor “noastre”?

Binecunoscutul creștin Adi GLIGA avusese un grandios turneu de o lună și jumătate în SUA (Chicago, Detrioit, Arizona… California etc) la invitația fraților români din diaspora americană… în iulie 2013.  Urmare acestui mare turneu american, Adrian Gliga a dat un interviu lui Mircea Tipei. 

Odată mai mult constat și cu această ocazie că muzica și cântările promovate de oamenii talentați ai bisericilor creștine contemporane își are rolul ei, bine definit, dar nu are ce căuta a se manifesta în Casa de rugăciune, în cadrul Serviului divin din adunările Domnului Isus Hristos, iar partea de interviu selectată mai jos vorbește de la sine cu prisosință.

*

adi-turneuImpresii despre Bisericile Romanesti din America – Interviu Adi Gliga

(parte extrasă din interviu)

Adi Gliga:  În ce priveşte muzica, jos pălăria. Mult talent şi calitate. Eu, personal, am rămas impresionat de trupele de la Conventie (Conferinţa Tinerilor de pe Coasta de Vest n.n.) Au cântat extraordinar.

Cea mai tare fanfară românească auzită vreodata a fost la biserica fratelui Lazar Gog.

Cea mai frumoasă interpretare a unor muzicieni din America a fost într-o dimineaţă la biserica fratelui Petrică Lascău, când au fost un grup cu vioară şi violoncel. Au cântat şi cu vocea şi am rămas uimit.

Cea mai buna voce auzită în America, a fost a unui prieten nou, Adi Kovaci.

Muzica în bisericile Romane din America e la inaltime… daca ar fi şi trăirea la fel, ar fi minunat.

Am fost într-o biserică unde trupa de închinare, a cântat extraordinar. După ce au plecat in sală, a urmat să îmi depun mărturia. Am rămas cu un gust amar în seara aceea. Tot timpul programului râdeau şi vorbeau… Am zis că tot ce prestaseră la timpul de închinare a devenit zero…. ştiam cum arată viaţa lor. Şi a venit pe urmă şi confirmarea.

Muzica e bună, dar fără o mărturie în spate e un chimval zângănitor. Zero.

Reporter: Simţiţi că v-aţi îndeplinit menirea, scopul pentru care Dumnezeu v-a ajutat să faceţi acest turneu?

Adi Gliga:  O, da. Spre finalul Turneului deja am fost convins că Dumnezeu ne-a vrut în America. În realitate, Dumnezeu mi-a zis că vom ajunge să vorbim aici şi că va fi cu noi. Aşa a fost.

Am văzut un rod pe care Dumnezeu l-a cules foarte fain, şi mai mult decât am văzut noi, suntem convinşi că Dumnezeu ştie mai mult.

Cazurile pe care noi le cunoaştem sunt pentru noi un motiv întemeiat să revenim în America cu orice ocazie, oricât de greu ar fi. Iubim oamenii şi ne dorim ca ei să cunoască mai mult despre Dumnezeu şi să se apropie mai mult de El. Am o satisfacţie de 100% în ceea ce priveşte activitatea şi scopul avut în acest turneu în America.

…………………………………………………………………………………………………………….

Observații de luat în seamă:

1) Rânduiala bisericii nu trebuie să fie alterată de nimic.

2) Evenimentele speciale pot avea loc chiar și în localul bisericii, dar la date și ore altele decât acelea când au loc  serviciile clasice de închinare din Casa Domnului.

3) Creștinii să nu se manifesteze în biserica Domnului cu veleități de nici un fel. Aici mă refer în mod special la aceia care se cred talentați cu muzica și cântarea, și datorită acestor calități speciale, ei se cred îndreptățiți a veni în fața adunării ca persoane,  “trupe” sau grupuri pentru a umple timpul și nevoia bisericii de manifestare prin cântare.

4) Moderatorul cu partea de închinare prin muzică și cântare trebuie să fie inspirat de Duhul Sfânt, să fie un om duhovnicesc care conduce cu discreție și discernământ aceste momente care nu sunt nici de umplutură, nici de spectacol, ci leagă și unge întreaga manifestare din Casa de Rugăciune.

5) “Omul” cu cîntarea și muzica, se impune a fi ordinat pentru această activitate care este o slujbă duhovnicească de cel mai înalt rang. Asta deoarece acesta are o importanță covârșitoare în econmia și rânduiala unei biserici. Căci el practic gestionează timpul (manifestările), dă direcții prin îndemnuri (cuvânt, rugăciune, cântare și manifestare) dă sens și motivație adunării din Casa Domnului. Momentele “lor” de manifestare însumează  și se concretizează  într-o lucrare de contra-pondere cu aceea a slujbei păstorului din biserica Domnului, deci nu este deloc de neglijat.

6) Concertele de muzică religioasă (cântări creștine), pe lângă partea lor benefică societății se consumă și ca momente de afirmare (indubitabilă) a unor talente   (creștine…). Cu atât mai mult n-au ce căuta manifestarea aestora în Casa Domnului. Decât sporadic, cu mult discernământ, la strictă nevoie. Iar diferitele mărturii care depășesc spațiul normal din Casa de Rugăciune, acestea se vor manifesta (desfășura) cu alte ocazii și împrejurări, altele decât la datele și orele când poporul se strânge de regulă la închinare în Casa Domnului.

*

Sursa interviu: https://dorinpele.wordpress.com/2013/07/09/impresii-despre-bisericile-romanesti-din-america-adi-gliga/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.