„N-am fost neascultător față de viziunea cerească.”

Fapte 26:19

Dacă pierdem viziunea, noi suntem singurii vinovaţi de aceasta, iar motivul pentru care o pierdem este prezenţa unor „spărturi” spiri­tuale.

Dacă nu aplicăm credinţa noastră în Dumnezeu în lucrurile practice ale vieţii de fiecare zi, viziunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o nu se va împlini.

Singurul mod de a fi ascultători faţă de viziu­nea cerească este de a da totul pentru gloria lui Dumnezeu, şi aceasta se poate face numai printr-o aducere aminte continuă şi hotărâtă a viziunii.

Testul-cheie îl reprezintă cele şaizeci de secunde ale fiecărui minut şi cele şaizeci de minute ale fiecărei ore, nu doar timpul nostru de rugăciune sau de servicii devoţionale.„Dacă zăboveşte, aşteapt-o.”

Noi nu putem să punem în practică ceea ce ne arată viziunea, ci trebuie să trăim sub inspiraţia ei până când se va împlini singură. De obicei încercam să fim atât de practici, încât uităm viziunea. La început am văzut viziunea, dar n-am aş­teptat-o; ne-am grăbit să ne implicăm în lucrarea practică, iar când viziunea s-a împlinit, n-am mai văzut-o.

Aşteptarea unei viziuni, care întârzi,e este testul loialităţii noastre faţă de Dumnezeu. Dacă ne lăsăm prinşi în capcana activităţii practice şi nu vedem împlinirea viziunii, periclităm bunăstarea sufletului nostru.

Fii atent la furtunile lui Dumnezeu. Singurul mod în care Dumnezeu îşi seamănă sfinţii este prin vârtejurile de vânt ale furtunilor Sale. Te vei dovedi un spic gol? Aceasta depinde de faptul dacă trăieşti sau nu lumina a ceea ce ai văzut. Lasă ca Dumnezeu să te semene, şi nu porni la drum până când El nu face aceasta.

Dacă îţi alegi singur locul unde să te semene, te vei dovedi un spic gol. Dar dacă-L laşi pe Dumnezeu să te semene, vei aduce roade.

Lasă-L pe Dumnezeu să aibă libertate totală în viaţa ta atunci când vorbeşti. Înainte ca mesajul lui Dumnezeu să poată elibera alte suflete, această eliberare trebuie să fie reală în tine. Adună-ţi materialul cu grijă şi apoi fă-l să ardă când vorbeşti.

——————————–

Sursa: Meditație de Oswald Chambers, primită prin Email