Meditație de Oswald Chambers

(8 Februarie)

Sfinţire imediată şi constantă

Şi Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin.

1 Tesaloniceni 5:23

Când Îl rugăm pe Dumnezeu să ne sfinţească, suntem noi pregătiţi să facem faţă la ceea ce înseamnă cu adevărat acest lucru? Noi tratăm mult prea uşor termenul sfinţire. Suntem gata să plătim preţul sfinţirii? Ne va costa o îngustare puternică a tuturor intereselor noastre de pe pământ şi o extindere tot mai mare a interesului pentru lucrurile lui Dumnezeu.

Sfinţirea înseamnă a acorda toată atenţia punctului de vedere al lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă ca toată puterea trupului, a sufletului şi a duhului să fie ţinută şi păstrată numai pentru scopurile lui Dumnezeu. Suntem într-adevăr gata ca Dumnezeu să facă în noi lucrurile pentru care El ne-a pus deoparte? Şi apoi, după ce Şi-a terminat lucrarea în noi, suntem gata să ne punem pe noi înşine deoparte pentru Dumnezeu, exact aşa cum a făcut Isus? „Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei.” Motivul pentru care unii dintre noi n-am intrat în procesul sfinţirii este că n-am înţeles ce înseamnă sfinţirea din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Sfinţirea înseamnă să fim făcuţi una cu Isus. Astfel ca atitudinea care L-a călăuzit pe El să ne călăuzească şi pe noi. Suntem pregătiţi pentru ce ne va costa aceasta? Ne va costa tot ce nu este din Dumnezeu în noi.

Suntem pregătiţi să fim prinşi în amploarea rugăciunii apostolului Pavel din acest verset? Suntem pregătiţi să spunem: „Doamne, fă-mă atât de sfânt cât îl poţi Tu face sfânt pe un păcătos salvat prin har“? Isus S-a rugat ca noi să fim una cu El, aşa cum El este una cu Tatăl. Caracteristica prezenţei Duhului Sfânt într-un om este puternica asemănare a acelui om cu Isus Cristos şi eliberarea de tot ce nu este ca El. Suntem gata să ne punem deoparte pentru slujirea Duhului Sfânt în noi?

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

(8 Februarie)

SIGURANŢA PLINĂ DE BUCURIE

Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

Isaia 41.10

Teama de a cădea este mântuitoare, în timp ce groaza nu e un semn de înţelepciune. Sunt momente în viaţă, în care ne dăm seama că fără un ajutor special, ne putem prăbuşi. Ei bine, iată acel ajutor: mâna lui Dumnezeu este un solid şi sigur punct de sprijin. Nu-i numai ajutorul mâinii care ţine cerul şi pământul, ci acela al mâinii sale drepte, întrunind puterea şi îndemânarea, care ne este garantată aici. Şi nu numai mâna Sa dreaptă ne sprijineşte, ci dreapta Sa neprihănită, aceea care apără sfinţenia şi aduce la îndeplinire hotărârile Sale dumnezeieşti. Această mână o va întinde El pentru a apăra pe credincioşii Săi. Pericolul nostru poate fi îngrozitor, dar asigurarea noastră este plină de bucurie, pentru că vrăjmaşul nu poate răsturna pe acel pe care Dumnezeu îl sprijineşte în acest fel.Dacă piciorul nostru se clatină, va fi întărit prin dreapta Sa. Calea noastră este oare prea pietroasă? Mâna Sa puternică ne sprijineşte. Să înaintăm deci cu curaj şi încredere, pentru că nu vom cădea. Să ne sprijinim neîncetat pe braţul care susţine toate lucrurile. Dumnezeu nu ni-l va retrage, căci El e drept şi va fi credincios făgăduinţei Sale, credincios Fiului Său. N-avem oare pricină să ne bucurăm?

MANA DE DIMINEAŢĂ

(8 Februarie)

“şi la aceasta aţi fost chemaţi fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.”

1PETRU 2:21

Suntem chemaţi să slujim şi să aducem roadă; dar este o condiţie pentru aceasta: să urmăm pe Domnul nostru Isus Hristos pe urmele suferinţelor Lui; cât de adeseori însă încercăm să le evităm! şi totuşi singura slujire pe care El o acceptă vine numai de la cruce. Singura roadă permanentă este a acelei vieţi care seamănă cu a Lui prin asemănare cu moartea Lui, fiind “…una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” (Rom 6:5). Urmele Domnului Hristos pleacă de la leagăn unde El a părut ca un simplu Om. Aceste urme au dus în mijlocul lipsei de înţelegere chiar a ucenicilor şi a prietenilor care te uită şi te rănesc. Ele urmează deasemenea brazda adâncă a suferinţelor de tot felul şi a lepădării. Domnul Isus ne-a lăsat această pildă de uitare de Sine, în tăcere, în sacrificiu, “…ca un miel pe care îl duci la măcelărie, n-a deschis gura deloc.” În Isaia 53:7, este un exemplu al dăruirii de Sine. Îl urmăm în afara mulţimii, a aranjamentelor şi intrigilor oamenilor? Urmele Lui nu duc spre majoritate ci în singurătate. Ele ne vor duce în situaţii în care, El, Domnul nostru voia să rămână ascuns, şi totuşi acolo El nu Se odihnea trupeşte, dar Se odihnea sufleteşte în părtăşia cea mai intimă cu Tatăl Său de unde primea puterea să facă lucrările minunate pentru oameni şi să fie întărit pe drumul Lui spre Golgota. Drumul Domnului nostru nu era plăcut mulţimilor; El nu era popular, nu ţinea seama de ce izbeşte privirile; dar mergând pe urmele părtăşiei cu suferinţele Lui vom gusta în slujba şi viaţa noastră o pace şi o mângâiere dumnezeiască şi care îşi vor face lucrarea în lumea care ne înconjoară. Iată posibilitatea şi cinstea care ni s-au dat. “Căci la aceasta aţi fost chemaţi”. Suferinţele Domnului Isus au dus la câştigarea unei mulţimi de suflete nenumărate, şi la o slavă desăvârşită şi veşnică. Şi la această slavă suntem chemaţi şi noi. “Dacă suferim în adevăr împreună cu El vom fi şi proslăviţi împreunăcu El.” (Rom 8:17). “Dacă răbdăm (suferinţele pentru El) vom şi împăraţi împreună cu El”, dar să luăm bine seama că “…dacă ne lepădăm de El-si El Se va lepăda de noi.”(2 Tim.2:12).

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

(8 Februarie)

Cât de mult tânjesc să fiu într-atâta de plin de Tine, arzând şi strălucind şi reflectandu-Te pe Tine, încât să nu mai fie loc pentru nimic altceva decât pentru lumina Tă minunată har

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

(8 Februarie)

Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că EL este şi răsplăteşte pe cei ce-L caută.” Evrei 11:6

Trebuie să procedăm ca Iacov, deşi unii spun că el a furat dreptul de întâi născut, nu este adevărat; el s-a făcut părtaş promisiunii Lui Dumnezeu pe care a făcut-o mamei sale. Dumnezeu a confirmat aceasta prin binecuvântări dealungul vieţii (Geneza 28:15). Este o pildă minunată ca să avem curajul să luptăm pentru credinţă. Dacă acum nu primim adevărurile Biblice şi nu ne înrădăcinăm în ele, atunci rămânem sub lege şi sub blestem, şi deşi ne suim spre cer, totuşi ne rătăcim de la ţintă, căci mântuirea este numai în Hristos.Viaţa Lui este viaţa noastră, dreptatea Lui este dreptatea noastră.”EL ne-a fost dat ca dar şi jertfă.” Astfel Dumnezeu ne-a dăruit toate în EL.Ce avem noi în acest Fiu de Dumnezeu? EL a venit în lumea aceasta asemenea nouă, ca om. A fost ca un vierme, nu om (Ps.22:6). ”Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi cine este surd, ca robul Meu?” EL a trăit şi a suferit până când a ajuns la statură divină. Toate le-a luat asupra Lui, numai pentru noi.Iar acum ne spune: ”Tot ce este al Meu, este al tău, şi tot ce-i al tău este al Meu.” Este oare o jertfă dacă aducem tot ce avem Mântuitorului? Mulţi creştini se plâng de jertfa ce-o aduc. Eu la rândul meu am dat foarte mult: toate păcatele şi nenorocirile mele, altceva nu aveam. Şi EL le-a primit, dăruindu-mi în schimb viaţa şi dreptatea SA; aşa, da, un schimb! Eu eram întotdeauna pe principiul unor afaceri bune, şi totuşi nu a durat mult până ce am acceptat această ofertă plină de dragoste a Tatălui ceresc.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

(8 Februarie)

DIMINEAŢA

Îi veţi pune Numele Isus.

Matei 1:21

Când iubim o persoană, iubim tot ce îi aparţine. De aceea, atât de preţioasă este persoana Domnului Isus în mintea oricărui credincios, încât ei consideră că tot ce îi aparţine are o valoare inestimabilă. „Smirna, aloia si casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele” (Psalmi 45:8), spune David, de parcă orice veşmânt al Mântuitorului ar fi fost atât de binecuvântat de prezenţa Sa încât nu se poate să nu-L iubeşti. Cu siguranţă, orice loc în care au călcat binecuvântatele Lui picioare, orice cuvânt ieşit de pe buzele Lui, şi orice gând al Lui descoperit nouă este inestimabil. Şi acest lucru se aplică şi la numele lui Christos; orice nume al Său este foarte preţios pentru credincioşi. Fie că este numit Mirele bisericii, Prinţ sau Prieten, „Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8), Regele, Profetul sau Preotul, învăţător, Silo, Emanuel, Minunat, Sfetnic – orice nume este ca un fagure de miere, şi picăturile care cad din el sunt delicioase. Dar dacă există un nume mai dulce decât oricare altul, acesta este Isus. Isus! Numele Lui este cântat de harpele Cerului. Dacă există un nume mai încântător şi mai preţios, este numele Isus,; izvorul tuturor bucuriilor. Este temelia oricărei Cântări a noastre. Multe imnuri încep cu el, şi puţine sunt cele care sfârşesc fără el. El este suma totală a tuturor bucuriilor. Este muzica pe care sună clopoţeii cerului, un cântec într-un Cuvânt, un ocean de înţelesuri într-o picătură de rostire, un oratoriu solemn din două silabe, o infinitate de osanale veşnice în patru litere.

O, Isus, nume scump nouă
Cât ne faci de fericiţi

SEARA

El va mântui pe poporul lui de păcatele sale.

Matei 1:21

Orice persoană, întrebată ce înseamnă mântuit, va răspunde „să fii salvat din iad şi luat în cer”. Acesta este unul din rezultatele mântuirii, dar nu este decât a zecea parte din totalitatea binecuvântărilor pe care le însumează. Este adevărat că Domnul Isus Christos îşi răscumpără poporul de la moarte. El îi scapă de îngrozitoarele consecinţe ale păcatului, dar victoria Sa înseamnă mult mai mult. El îşi salvează poporul „de păcatele sale”. O, să fii eliberat de cel mai mare duşman! Când îşi îndeplineşte lucrarea de salvare, Christos îl aruncă pe Satana de pe tron şi nu îl lasă să mai stăpânească niciodată. Nici un om nu poate fi un adevărat creştin dacă păcatul domneşte în trupul său. Păcatul va fi întotdeauna în noi, fiindcă el nu poate fi nimicit până la sfârşit, dar nu va mai domni. Va fi o luptă pentru stăpânire — o luptă împotriva noii legi şi a noului duh pe care Dumnezeu l-a implantat — dar păcatul nu va mai avea niciodată stăpânire absolută asupra noastră. Christos va fi Stăpânul inimi, şi păcatul va fi înăbuşit. Leul din seminţia lui Iuda va învinge, şi balaurul va fi umilit. Credinciosule, cine domneşte în viaţa ta? Dacă viaţa ta nu este sfântă şi dacă inima ta nu este schimbată, nu eşti o persoană mântuită. Dacă Mântuitorul nu te-a sfinţit, nu te-a reînnoit şi nu a sădit în inima ta ura faţă de păcat şi dragostea pentru sfinţenie, nu ai făcut nici un pas spre mântuire. Harul care nu te face mai bun decât înainte este o contrafacere ieftină. Christos îşi salvează poporul nu în păcatele lor, ci de ele. Fără „sfinţire… nici un om nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12:14). „Oricine rosteşte numele Domnului, să se depărteze de nelegiuire” (2 Timotei 2:19). Dacă nu suntem curăţaţi de păcat, cum putem spera că vom fi număraţi în poporul Lui? Doamne, scapă-mă acum de orice rău şi ajută-mă să-mi onorez Mântuitorul.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-FEBRUARIE 2015

(8 Februarie)

DESPRE CĂLĂUZIRE (6)

„Astfel de închinători doreşte şi Tatăl” (Ioan 4:23)

Atestat pentru a trece prin descurajare. Dumnezeu a promis că-ţi va da „o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit” (Isaia 61:3). Satana nu poate suporta când altcineva în afară de el primeşte laudă şi onoare, aşa că va încerca să te mâhnească când începi să-L lauzi pe Dumnezeul tău. Dar împovărarea va cădea de pe tine ca o haină. Povara va dispărea. Plânsul milei şi al compătimirii se va transforma într-o scenă a bucuriei. Iată un lucru remarcabil: Domnul Isus a spus: „astfel de închinători doreşte şi Tatăl… În duh şi în adevăr” (Ioan 4:23-24). Când începi să te închini lui Dumnezeu – în loc să-L cauţi, El vine şi te caută pe tine! Şi de vreme ce El ştie unde să te găsească de fiecare dată, El te binecuvântează, te întăreşte şi te face să te ridici deasupra descurajării. Tu poţi efectiv să izbândeşti în furtună! Când instructorul îi învaţă pe un nou student să zboare, el îi aduce mereu aminte să ţină vârful avionului în sus. Studenţii noi sunt predispuşi să menţină vârful avionului în jos ca să poată vedea mai bine pe unde se duc. De asemenea, avionul are tendinţa naturală să cadă – dacă îl laşi. Când stai cu capul sus şi ai ochii aţintiţi la Domnul Isus, inima ta începe să se bucure chiar si în cea mai grea încercare. E nevoie de efort, dar merită. Nu uita, nu toate luptele se câştigă de la prima rundă. Dar dacă rezişti şi răspunzi cu laudă, vei fi învingător. De ce? Deoarece lupta a fost câştigată de Domnul Isus cu mult timp în urmă.

IZVOARE IN DEŞERT

(8 Februarie)

Eu sunt cu voi în toate zilele. (Matei 28:20)

Niciodată să nu priveşti înainte la schimbările şi la provocările acestei vieţi cu teamă. În schimb, cum vezi că apar, priveşte-le cu deplina încredere că Dumnezeu, căruia Îi aparţii, te va scăpa de ele. Nu te-a ţinut El în siguranţă până acum? Deci ţine strâns mâna Sa iubitoare şi El te va conduce în siguranţă prin toate. Şi când n-ai să mai poţi, El te va purta în braţe.Nu privi înainte la ce s-ar putea întâmpla mâine. Acelaşi Tată veşnic care Se îngrijeşte de tine astăzi va avea grijă de tine şi mâine şi în fiecare zi. Fie te va feri de suferinţă, fie îţi va da tăria Lui de neclintit ca tu să o poţi răbda. Fii pe pace, deci, şi pune deoparte toate temerile şi îngrijorările tale. Francis de Sales

Domnul este Păstorul meu. Psalmul 23:1

Nu a fost, nu poate fi, nici nu va fi. „Domnul este Păstorul meu“. El este Păstorul meu duminică, luni şi în fiecare zi a săptămânii. El este Păstorul meu în ianuarie, în decembrie şi în fiecare lună a anului. El este Păstorul meu când sunt acasă sau când sunt în China. El este Păstorul meu în timp de pace sau de război, şi în vremuri de belşug sau de sărăcie. ( J. Hudson Taylor)

EL va face planuri în tăcere pentru tine,
Obiectul grijii Lui atotştiutoare;
Dumnezeu Însuşi Se angajează să fie
Pilotul tău prin fiecare capcană subtilă.

El VA FACE planuri în tăcere pentru tine,
Deci, cu siguranţă, El nu poate rata!
Odihneşte-te pe credincioşia lui Dumnezeu,
În El cu siguranţă vei birui.

El va face planuri ÎN TĂCERE pentru tine,
Surprize minunate de dragoste.
Nici ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit,
Dar este păstrat pentru tine sus.

El va face PLANURI în tăcere pentru tine,
Scopurile Sale vor fi dezvăluite;
Viaţa ta încâlcită va străluci în cele din urmă,
capodoperă de nespusă măiestrie.

El va face planuri în tăcere PENTRU TINE,
Fericit copil al grijii unui Tată,
Ca şi cum nimeni altcineva nu a cerut dragostea Lui,
Ci numai tu I-ai fost drag. – E. Mary Grimes

Dumnezeu a împlinit profeţia din versetul citat la început atunci când Fiul Său a venit, născut din femeie, din fecioară (Isaia 7.14). Domnul nostru, Sămânţa femeii, este Dumnezeul‑Om care a venit să fie Jertfa Supremă, prin care păcătoşii răscumpăraţi sunt aduşi la Dumnezeu (1 Petru 3.18). Dumnezeu a oferit jertfa necesară pentru a‑i îmbrăca pe Adam şi pe Eva, iar pe noi ne‑a îmbrăcat cu Hristos, fiind astfel primiţi în Cel Preaiubit.

A. E. Bouter

DOMNUL ESTE APROAPE!

(Filipeni 4:5)

CALENDAR BIBLIC

8 Februarie

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. Ioan 3.30

Te mai iubeşti încă atât de mult încât eşti în stare să păstrezi supărarea faţă de cineva care nu te-a băgat în seamă în loc să-l întâmpini cu dragoste prietenească? Te mai iubeşti încă atât de mult încât faţa şi inima ta se schimbă ca un barometru atunci când cineva te întâmpină cu mai puţină căldură? Te mai iubeşti atât de mult încât te simţi bine numai în societatea celor care te stimează şi te îndepărtezi de cei care îţi spun adevărul? Eşti încă atât de mare în ochii tăi încât inima îţi este profund supărată când nu ţi se recunoaşte dreptatea pe care socoteşti că o ai? Te mai iubeşti atât de mult încât nu poţi fi liniştit până ce nu-ţi atingi ţelul propus, chiar cu preţul unor sacrificii? Tu te numeşti copil al lui Dumnezeu şi te mai iubeşti atât de mult că nu poţi fi deosebit de unul din lume? Când vei deveni aşa de mic în ochii tăi, încât să-ţi fie indiferent dacă oamenii te onorează sau nu?

Cine poartă în inima lui o singură dorinţă arzătoare, aceea de a-L cunoaşte pe Domnul Isus zi de zi mai bine şi de a-L proslăvi, acela va pierde dragostea pentru persoana sa şi va deveni asemenea învăţătorului său. Iubirea de sine este roadă firii pământeşti şi o trăsătură a oamenilor din zilele de pe urmă (2 Tim. 3.2). Vrei să te asemeni lor?
Învaţă de la David, omul după inima lui Dumnezeu. Dispreţuirii venite din partea fiicei lui Saul a răspuns: „Vreau să mă arăt şi mai de nimic decât de data aceasta, şi să mă înjosesc în ochii mei…” (2 Sam. 6.22).
Mândria înseamnă îndumnezeirea EULUI tău. Cel mândru are o părere prea înaltă despre sine. El îşi atribuie dreptul la cinstea care îi aparţine lui Dumnezeu şi numai Lui. Valetul celui din urmă împărat al Germaniei spunea despre stăpânul său: „Nu pot tăgădui că era încrezut. Dorea să ocupe locul din centru în orice problemă. Cu ocazia unui botez, ar fi vrut să fie în locul copilaşului; cu ocazia unei căsătorii în locul miresei; iar cu prilejul unei înmormântări pe cel al defunctului…!” Acesta a fost şi păcatul lui Nebucadneţar, păcat care l-a coborât în rândul dobitoacelor.

DOMNUL ESTE APROAPE

8 Februarie

Având deci un mare preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea noastră. Pentru că nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în acelaşi fel, în afară de păcat. Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit. – Evrei 4.14‑16

Ispitirea Domnului Isus n‑a avut loc pentru că El ar fi putut cădea, ci pentru a demonstra că El nu putea cădea. Ispitele venite din partea lui Satan au pus în lumină sfinţenia şi puterea Omului al Doilea, în contrast cu slăbiciunea şi cu falimentul celui dintâi.

Privind la scena ispitirii, este important să ne aducem aminte că Domnul nostru n‑a încetat să fie Dumnezeu atunci când a devenit Om. El este Dumnezeu şi Om într‑o singură Persoană glorioasă. Scopul ispitirii a fost de a pune în evidenţă acest adevăr. El a putut întotdeauna spune: „Vine stăpânitorul veacului acestuia, însă el nu are nimic în Mine“ (Ioan 14.30). Nimic nesfânt sau şubred n‑a fost găsit în El, aşa cum există din belşug în noi. El a fost întotdeauna Cel fără păcat – Satan însuşi dovedind acest lucru atunci când s‑a retras din scenă înfrânt.

Un frate bătrân obişnuia să le spună adesea celor tineri: «În toate lucrurile pe care le facem, să căutăm să păstrăm neatins caracterul lui Dumnezeu!». Tot aşa, în ce priveşte aspectul sfânt şi tainic al ispitirii Domnului, să căutăm cu hotărâre fermă să păstrăm neatins caracterul sfânt al Domnului Isus! Dacă El n‑ar fi fost Mielul sfânt şi fără pată al lui Dumnezeu, atunci ar fi avut El Însuşi nevoie de un răscumpărător.

H. A. Ironside

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

8 Februarie

«Nu te grăbi să deschizi gura şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.» Eclesiastul 5,2

Ai spus «niciodată» înaintea Domnului în rugăciune şi uite, doar după puţină vreme repeţi aceeaşi greşeală. «Niciodată, Doamne, nu vreau să mai săvârşesc acest păcat!» dar, în realitate exact de acest păcat nu te-ai lepădat şi încă mai eşti legat de el. De ce Îi promitem Domnului atât de multe si întârziem să ne ţinem de cuvânt? Pentru că hotărîrile noastre sunt luate doar în plan sentimental, emoţional, nu şi spiritual. Nimic nu este mai schimbător şi mai nestatornic ca emoţiile noastre, care repede ne fac să uităm de Domnul şi de promisiunile făcute. «Dar», spui tu, «nu sunt eu de vină că sunt aşa». Îmi pare rău, aceasta nu este o scuză! Poate eşti slab, dar nu trebuie să rămâi aşa. Domnul ţi-a dat o armă puternică şi minunată pentru a te elibera de slăbiciunea sufletească: sabia Cuvântului Său care desparte chiar şi sufletul de duh. Să ne fie clar tuturor: simpla acceptare pur teoretică a acestui adevăr nu va genera despărţirea sufletului de duh. Odată ce această despărţire are loc cu adevărat, rugăciunea ta va avea greutate înaintea lui Dumnezeu.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

8 Februarie

Text: Matei 14:22-33

Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut. Matei 14:30

PRIVIŢI MEREU ÎN SUS!

Mai demult, când oamenii traversau America călare pe cai, o ceată de exploratori a noului continent ajunsese la râul Susquehanna. Era primăvară şi apele râului erau învolburate şi adânci. Analizând situaţia, au decis să treacă de partea cealaltă în ciuda inundaţiei. In timp ce caii treceau vadul spre inima râului, unul din călăreţi a fost aproape copleşit de ameţeală. Privind la apele învolburate ce-l înconjurau din toate părţile, a început să se clatine în şa. Colegul său care a băgat de seamă pericolul – temându-se că va cădea de pe cal – a strigat: „Uită-te sus, omule! Priveşte în sus!” Călăreţul îngrozit, a executat comanda, regăsindu-şi echilibrul.

Ceea ce l-a scăpat pe Petru de la înec a fost privitul în sus. Pentru că-şi luase privirea de la Domnul, uitându-se la sine şi la valurile furioase ale mării, a început să se scufunde. Cât de mult semănăm cu el! În loc să ne găsim odihna în Cuvântul Domnului şi în promisiunile Sale, începem să ne uităm la talazurile furioase ale vieţii, la vânturile perfide ale adversităţilor, la neputinţa noastră de-a ne rezolva problemele. Rezultatul? Ne cuprinde panica. De îndată ce privim la cu totul altceva decât la Domnul şi Cuvântul Lui, şi încercăm să umblăm după simţuri, suntem condamnaţi să ne înecăm în valurile împrejurărilor. Lucrul esenţial este să privim în sus – să ne aţintim privirile la Domnul Isus.

Creştine, autodisciplinează-te să nu mai priveşti jos la apele tulburi ale împrejurărilor. Îţi pui în pericol echilibrul spiritual. Priveşte mereu în sus! – H.G.B.

Privind la Isus, mi-e sufletu-n lumină,
Deşi întreaga lume se zbate-n neagră tină.
Chiar marea de mugeşte cumplit în jurul meu
Eu am o pace sfântă privind la Chipul Său – Anonim

Sunt slab, strivit de neputinţe,
La picioarele-Ţi, supus, mă-nchin;
Etern, binecuvântat, Spirit divin,
Plin de putere, umple-mă deplin. – Stokes

Un mic păcat va aduna necazuri la necazul tău, şi va scădea energia şi îţi va înmulţi dificultăţile.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

8 Februarie

Rut 4.7-22

Numele biblice au uneori semnificaţii interesante. Tot astfel este în cartea Rut. Am văzut cum Naomi, care înseamnă deliciile mele (plăcerea mea – 1.2) a devenit Mara, care înseamnă amărăciune (1.20). Mahlon, primul soţ al lui Rut, înseamnă faliment, slăbiciune mare, în timp ce Boaz, al doilea soţ al ei, înseamnă contrariul: în el este putere (vezi 1 împăraţi 7.21). în sfârşit, Rut poate fi tradus (printre alte semnificaţii) cu satisfăcut. Ce nume minunat! Legat prin firea pământească de o stare de mizerie şi de slăbiciune totală, păcătosul este adus, prin har, la o relaţie cu Hristos, Omul ceresc în care se află puterea, El fiind singurul care îl poate satisface pe deplin. Şi acest har este subliniat încă o dată de faptul că moabitul nu avea dreptul de a intra în adunarea Domnului (Deuteronom 23.3). Ei bine, Rut nu numai că este introdusă în naţiunea lui Israel, ci devine parte din familia prinţilor lui Iuda. Mamă a lui Obed, care înseamnă „cel care serveşte” (v. 17: sau „închinător”), ea avea să fie străbunica lui David şi să ocupe un loc în genealogia Domnului Isus. Acelaşi har există şi astăzi, permiţând păcătosului ca, fără a avea vreun drept, să intre în familia lui Dumnezeu, fiindu-i dăruit un Răscumpărător.

SĂMÂNŢA BUNĂ

8 Februarie

„ …Numele Tău este ca o mireasmă vărsată…“

Cântarea Cântărilor 1.3

Numele Tău

Despre nimeni altcineva nu se poate face o astfel de afirmaţie decât despre Isus Hristos. Smerenia desăvârşită a Mântuitorului este ca o mireasmă vărsată. EL, singurul care putea alege cum să Se nască, a intrat în această viaţă ca unul dintre cei mulţi. El a zis: „ …Eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă“ (Luca 22.27). Găsim scris despre El că atunci „când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri…“ (1 Petru 2.23).

Măreţia miresmei vărsate a Numelui Domnului o vedem şi în blândeţea Sa desăvârşită. Cât de smerit este Domnul, şi totuşi cât de credincios, de atent şi de respectuos! În toate împrejurările şi-a arătat blândeţea. Chiar şi în ceasul morţii, El a auzit strigătul disperat al credinţei tâlharului. Să remarcăm mireasma vărsată din echilibrul Său lăuntric desăvârşit! Să ne gândim la curajul Său lăuntric! În Isus Hristos se unesc toate trăsăturile unui caracter desăvârşit, echilibrat, perfect. Nu este El oare asemenea unei miresme vărsate, nu este El oare plin de farmec?

Preaiubitul nostru-i Domnul,

Unic sus şi pe pământ;

Glasul Lui e armonie,

Minunat e-al Lui Cuvânt.