Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor.

Matei 7: 15-16

Întrebarea Cum vă păziți de prorocii mincinoși? este legitimă, deoarece Domnul Isus în predica de pe munte și-a avertizat ascultătorii prin aceste cuvinte imperative „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi!” Și de ce este atât de mare pericolul despre care vorbește Domnul acolo? Pentru că „Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.”

Mântuitorul nostru cunoștea foarte bine intenția Diavolului, știa  că “tatăl minciunii”, înșelătorul,  va căuta  breșe să lucreze prin creștinii de slabă calitate, cu o credință și-o ascultare de formă, prin cei care nu sunt dedicați în întregime Stăpânului. De aceea Domnul Isus ne dezvăluie  cum îi putem recunoaște pe acești proroci mincinoși cu inimi de  lupi răpitori: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor.” 

Într-o zi (povestea un cunocut evanghelist), valul vieții m-a adus în vorbă cu un bărbat în putere, care-mi zicea cu convingere „și eu sunt creștin”. Dar, în acea împrejurare mi-a mărturisit că are nevoie de-un împreunut financiar din cauza crizei prin care trecea. Credul, l- am împrumutat cu 500 $, dar nu l-am mai văzut niciodată de-atunci!

Frați și surori, să știți că pe calea îngustă, pe care trebuie să umble creștinul, sunt și multe pericole!

Prorocii mincinoși sunt foarte greu de identificat și de detectat, și asta pentru că, la prima vedere, ei sunt cei care par cei mai sfinți dintre creștini. Au o vorbire îngrijită, sunt cu carismă, afișează o atitudine îndatoritoare și mieroasă, situație în care cu greu vei  avea ceva să le reproșezi. Sunt dintre oamenii cu o comunicare ușoară, care-ți ajunge la inimă, te face să te simți bine și confortabil în prezența lor. Sunt populari, plăcuți oamenilor, cel mai adesea sunt cu zâmbetul pe buze.

„În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.” (2 Petru 2:1)

Cum ar putea cineva să creadă că ei sunt proroci mincinoși pe față? Nu, ei vor strecura pe furiş erezii nimicitoare. Nicioadată nu vin să-și declare deschis ce urmărește de fapt și nu va spune  nicidecum: „Scopul meu este să promovez și să susțin o evanghelie falsă”. Nu, ci ei, pe lângă propovăduirea Evangheliei, strecoară, pe furiș, și erezii, care sunt nimicitoare pentru cei care le cred și le urmează. Folosesc expresii care duc la slăbirea credinței și la neascultare, ei adaugă sau ciopârțesc din Cuvânt, mergând pe linia Șarpelui cel vechi care a adus un tipar de lucru încă din  grădina Eden. Oare a spus Domnul asta și aia? Nu, ci puteți păcătui uneori, că de, omul este supus slăbiciunii, Domnul știe că suntem din țărână, dar Domnul e bun și plin de iubire și te iartă de orișice fărădelege.

Dacă-i zici: Dar frate, cuvântul zice că cine păcătuiește cu voia… „şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.” (Evrei 6:6) Vine îndată cu o răstălmăcire de moment, problema ar fi să nu cădem din mândrie, să nu  credem că mântuirea e prin faptele noastre (care va să zică, faptele nu contează, deci nici păcatul…!?).  Dar nu e totuna să cazi pe cale, să rămâi totuși pe calea îngustă, prăbușit, sau să cazi de pe cale, pe calea largă a lumii.

Prorocii mincinoși, în general, dau și  învățături bune, atractive, cu greu le poți reproșa ceva, la o primă vedere superficială. Dar Domnul ne atenționează: Păziţi-vă! Pentru că „şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare”. Căci viața va urma învățătura primită sau învățătura va urma viața. Și, practic, urmăm ceea ce credem, dar înțeleptul spune că „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte”. – (Prov.16:25)

Calitatea mare a prorocului mincinos este aceea că el știe (are acestă artă) să strecoare pe furiș lucrurile false, îndoila,  amăgirea în care el însuși a căzut și umblă,  stare pe care o ridică la rang de îndrumare duhovnicească.

Domnul Isus ne cere cu insistență să veghem, să fim într-o permanentă alertă și vigilenți:

„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8)

La o sumară căutare, cuvântul vegheați îl găsim de 18 ori în NT (de 4 ori în VT). Lupii răpitori, prorocii mincinoși, n-au dispărut, ci acum sunt și mai mulți. Dar au și ocazii și metode mult mai la îndemână decât altădată și sunt foarte bine camulflați precum vânătorul care îmbracă haine care se mulează peste decorul natural în care se mișcă.

Prorocii mincinoși par foarte bine intenționați și motivați de binele creștinului. Dar vegheați, e posibil, uneori, erezia strecurată, să nu fie în ceea ce spun, ci în ceea ce, intenționat, omit să zică, în ceea ce nu spun.

Ei nu vorbesc de poarta strâmtă și nici de calea îngustă, vor și aduc o evanghelie ieftină, un har ieftin. Nu vorbesc nimic care să te ofenseze, ei sunt plăcuți. Dar, pe de altă parte, se știe că atunci când propovăduiești Evanghelia, ea întotdeauna ofenesează păcătosul, întotdeauna aduce împotrivire. Propovăduirea Evangheliei te face să te vezi în oglinda cuvântului sfânt, să-ți simți răutatea și nerodirea, lipsa de iubire și de evlavie din viața ta. Bunătatea Domnului te îndeamnă la pocăință și la faptele bune pregătite de El. El ne îneamnă să ne supunem unii altora în dragoste și frică de Domnul. Dar ei nu mai propovăduiesc nici frica de Domnul. Cum, zic ei, să te temi de un Tată care te iubește?

Prorocii mincinoși propovăduiesc o viață de credință ușor de ținut, în care nu trebuie să te silești să fii neprihănit.

Dar apostolul Petru „către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră” […] “siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.” (2 Petru 3:14)

Dar și conducătorii apostați ai lui Israel refuzau cuvântul lui Ieremia care le cerea pocăință și ascultare de Dumnezeu, ei ziceau „Domnul este de partea noastră … omorâți-l pe Ieremia, Domnul ne dă pacea…” Dar cei care erau în opoziție cu Ieremia, prorocii mincinoși, tratau în mod superficial păcatul.

Prorocii mincinoși propovăduiesc o umblare cu Hristos în condiții dubiose, cu o evanghelie diluată, ei n-au mustrări de conștiință în comiterea și acceptarea păcatului în vița lor.  Dar John Bunyan a agonizat 18 luni pentrucă și-a văzut păcatul nespus de grozav și de urât în viața lui.

Ei tratează în mod superficil probelemele vitale de credință, evită adevărurile devastatoare ale cuvântului, care este o sabie cu două tăișuri. Și își dau învățători după placul și poftele lor.

Ce mesaj acceptăm? Celebrul Johnatan Edwards (103-1758) a ajuns în situația de-a-i opri de la a mai lua parte la Cina Domnului pe cei care s-au abătut de la calea adevărului. Dar ce credeți, au acceptat mustrarea lui Edwards? Nu, ci Edwards a părăsit marea biserică și s-a retras formând o grupare mai mică.

Într-o viață de credință superficială, păcatul ajunge de este tolerat. Divorțul și concubinajul este îngăduit, minciuna și vorbirea lumească sunt tolerate.

Ce-i caracterizează pe prorocii mincinoși?

1. Sunt obsedați să vorbească despre iubirea Domnului

2. Nu veghează asupra fraților

1. Nu scapă nici o ocazie de a vorbi despre marea dragoste a Domnului. Ceea ce este adevărat, dar nu propovăduiesc și celelalte aspecte ale Evangheliei, în profunzimea lor duhovnicească. Propovăduiesc totdeauna despre iubirea lui Dumnezeu:   Ioan 3: 16 e versetul lor preferat –  crede asta și vei fi e mântuit.

Dar lipsește din agenda lor de predicare a evangheliei mesaje despre sfințire, despre dreptatea lui Dumnezeu, despre mânia și judecată lui Dumnezeu, despre gelozia lui Dumnezeu, de faptul că Dumnezeu e și un foc mistuitor și altele care sunt atributele și caracterul desăvârșit al Domnului.

Ei lasă deoparte o serie de învățături și porunci ale Domnului. Se fac că nu mai înțeleg un simplu postulat:

Jumătate de adevăr + jumătate de adevăr= O minciună întreagă.

Se predică tot mai puțin despre iad,  deloc de către unii învățători, ba chiar spun că iadul nu există. Ei vorbesc doar despre începutl căii “lor” (cea largă), neidentificând și finalul acesteia, că duce la pierzare. Pentru că  „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecată”.(Evrei 9:27)

Propovăduirea lor îi îndrumă pe o cale greșită, în care este eliminată cercetarea intimă, a conștiinței, vorbindu-le mai mult de iubire, de vindecare, de pace, de har. Nici vorbă să se predice despre faptul că: ”Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.” (Ioan 9:31)

Ei reduc veșnicia la o ipoteză, ținându-se de iubirea cea are a Mântuitorului. Dar nu și la condiționarea fără echivoc: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” (Luca 9: 23)

Ei nu vorbesc despre urâțenia și grozăvia păcatului. Îndulecesc starea, spunând greșeală, neatenție și nu condamnă în termenii Domnului păcatul:

1. În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2. “Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, “că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?
3. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. (Luca 13:1-3)

Ei se cred înțelepți, nu sunt nebuni pentru Domnul:

„Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:18)

18. Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.
19. Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: “El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.” (1 Corinteni 3: 18-19)

Nu poți fi al lui Dumnezeu și al Satanei, nu-L poți sluji pe Domnul și pe Mamona, căci nu poți sluji a doi stăpâni.

Acești învățători falși sunt iubiți de lume și de media. Dar ei nu propovăduiesc nevoia de iertare, în schimb pun accentul, cum spuneam, pe iubire. Dar …nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine – a spus Domnul – pe calea crucii, a suferinței și a ascultării și a împotrivirii la păcat și diavolului, până la sânge.

Pocința e lăsată deoparte, aproape nu mai e pomenită de acești învățători falși. Dar pocăința deschide cerul, când cineva se întoarce la Domnul, din starea de păcat, precum fiul risipitor, mărturisindu-și starea deplorabilă și nevoia de Tatăl – sursa bucuriei și binecuvântărilor –  asta aduce satisfacție Tatălui, pocăința.

Când cineva se pocăiește, produce mai multă bucurie Tatălui decât ceilalți 99 care zic că sunt ok așa cum sunt, dar Domnul are altă părere despre cel care nu are  zilnic o atitudine de pocăință:  «zici “Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”» (Apocalipsa 3: 17)

La Oradea, în anii ’70, păstorul Liviu Olah a adus un vânt proaspăt pentru pocăință, folosind sintagma „pocăința pocăiților”. Atunci, printre altele, le-a spus să se întoarcă (de pe calea largă) din toată inima la Dumnezeu. Ei ajunserără, unii, că intrau la un pahar de băutură cu lumea, din dragoste de lume, cu obiceiurile și plăcerii firii. Dar, mustrați în cugetul lor, au lăsat acest obicei și părtășia cu lumea și s-au întors cu pocăință în Casa de rugăciune îngenunchind și mărturisind păcatul lor. Și mulți se adăugau la numărul celor care credeau, mărturiile prin  prin botez crescând mult ca pondere în acea vreme, a fot un val al pocăinței care i-a cuprins pe mulți.

Prorocii mincinoși propovăduiesc că omul e ok dacă se ferește de păcatele mari – dar orice fărădelege e păcat.  Dar, din cauza ipocriziei și a întunericului în care s-au complăcut, ei nu văd și nu consideră că e necesar să se pocăiască,  și nici nu nepropovăduiesc pocăința. Ei nu insistă asupra ascultării depline de Domnul. Dar Domnul vine și zice:

27. Ati auzit că s-a zis celor din vechime: “Să nu preacurvesti.”
28. Dar Eu vă spun ca oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a si preacurvit cu ea in inima lui. – Matei 5: 27-28

Cum răspund la întrebarea: Sunt eu oare dintre ei?

John McArthu și Dietrich Bonhoeffer vorbesc depre marea diferență de felul cum creștinul percepe harul, ieftin, în opoziție cu cel costisitor, căci ucenicia adevărată  îl „costă” pe creștinul care trăiește credința și nu este doar cu numele:

Harul ieftin este duşmanul de moarte al bisericii noastre. Astăzi, lupta noastră se dă pentru harul care costă scump. Harul ieftin înseamnă har ca marfă de duzină: iertare ieftină, mângâiere ieftină, sacramente ieftine; harul a devenit tezaurul nesecat al Bisericii, din care se distribuie cu mână largă, fără şovăieli şi fără limite; har fără preţ, har fără costuri. Esenţa harului, nu‑i aşa, e tocmai aceasta: datoria a fost plătită în avans, o dată pentru totdeauna. Şi dacă datoria a fost achitată, atunci totul se poate obţine pe nimic. Costurile au fost infinite, cum infinite sunt, în consecinţă, şi posibilităţile de folosire şi de irosire. Ce‑ar mai însemna harul, dacă n‑ar fi ieftin?

Harul ieftin înseamnă har ca învăţătură, ca principiu, ca sistem; înseamnă iertarea păcatelor ca adevăr general valabil, înseamnă dragostea lui Dumnezeu, în chip de concepţie creştină despre Dumnezeu.
Este suficient să o accepţi, ca să capeţi numaidecât iertarea de păcate. Biserica adeptă a acestei învăţături despre har are în mod nemijlocit parte de el. Într‑o astfel de biserică, lumea găseşte o acoperire ieftină
a păcatelor sale, pe care nu le regretă şi de care, tocmai de aceea, nu‑şi doreşte să se elibereze. Harul ieftin înseamnă deci tăgăduirea Cuvântului viu al lui Dumnezeu, tăgăduirea întrupării Cuvântului lui Dumnezeu. (http://mariuscruceru.ro)

Întrebarea e, ce mesaj am, ce propovăduiesc și ce trăiesc?

2. Prorocul mincinos: Nu veghează asupra fraților

Veghez asupra fraților mei? Când mă întreaăb Domnul (cugetul meu cercetat de Duhul), ce răspund, ce știu și ce fac pentru fratele meu?

Cain, care L-a disprețuit pe Dumnezeu, dar și pe fratele său Abel, și l-a ucis, el ce a zis:

Domnul a zis lui Cain: “Unde este fratele tau Abel?” El a raspuns: “Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Fac.4:9)

Dar Domnul și cei care calcă pe urmele Domnului răspund la fel:

“Eu, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi si noapte ca să n-o vatăme nimeni. (Isa.27:3)

Pavel a zis: „Călcați pe urmele mele întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.” Și noi trebuie să putem zice și face la fel. Fac la fel? De ce nu fac la fel? Cred că e bine și e în regulă oricum?

Avem datoria să veghem unii asupra altora și să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Și să nupărăsim adunarea cum au unii obicei.

Dar învățătorii și prorocii mincinoși se erijează de la orice responsabilitate, ei spun „faci ce poți, faci ce vrei, Domnul este bun și te iartă” – Oare este așa?

Să ne cercetăm pe noi înșine, să umblăm cu băgare de seamă cum ne cere cuvântul – îndreptându-ne după Cuvântul Său – și să ne ferim de învățăturile nesănătoase, sărăcăcioase, mincinoase și care nu vin din adevăr, de mesajele atrăgătoare care plac firii.

Dacă nu ne pocăim, nu scăpăm de judecată Domnului și vom pieri la fel ca cei neascultători care zic că e bine și dacă nu o ținem drept și pe calea îngustă care duce în sus, la Domnul.

De aceea, frați scumpi care aveți parte de chemarea cerească:

«Aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre [ și]”Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu […] Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: “astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.» (Evrei 3: 1-13)

———————-

Text adaptat din propovăduirea Evangheliei din 1 Februarie 2015 – Hickory, NC