De ce creștinii nu vor să fie una?

Love your self

Creștinilor de azi ne lipsește evlavia și umilința de care este nevoie în drumul nostru către unitate. Ne lipsește iubirea și lepădarea de sine, fără de care nu simțim dorința și  nevoia  să fim una cu frații noștri. Ceea ce strică mult starea de acces este și faptul că ne simțim tari pe poziția noastră, orgolioși și tributari firii, astfel că nu simțim nevoia imperioasă de-a fi împreună și una în părtășie.

Iubim un fel de independență, dăunătoare, în care fiecare se uită doar pentru interesele și foloasele sale. Nu ne aplecăm în a trăi cu adevărat, nu vrem să luăm jugul în a ne manifesta rolul de-a fi mădulare unii altora în trupul Lui Cristos.

Suntem încă devotați egoismului și iubirii de sine. Doar atunci când interesele și plăcerile mele depind și de alții, atunci temporar mai lărgesc gardul pus față de ei și-i mai atrag în perimetrul preocupărilor mele, temporar-interesate.

Nu caut majoritar să fiu una cu nimeni, ci numai atunci când interesele mele interferează cu alte persoane, atunci agreez o relație mai apropiată, normală și creștinească care să tindă cumva spre unitate, spre sinergie, spre părtășie.

Și toate astea, tot dezastrul duhovnicesc se întâmplă, deoarece nu sunt preocupat să-l răstignesc cu adevărat pe omul cel vechi din mine (întâiul Adam) și, în schimb, nu sunt copleșit de ideea de-a-i face loc de afirmare, în slăbiciune, celui de-al doilea Adam, Cristosului înviat prin credință, singura cale spre-o viață deplină în părtășie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.