La cine ne rugăm?

Inchinarea prin RugaciuneAm citit un articol foarte interesant pe  această temă, scris de fratele Florin cu o abordare după așteptările mele, în care detaliază convingător fenomenul, aici: Cui ne rugăm, Lui Dumnezeu în general sau lui Isus?

.        Frați și surori, tema este una fundamentală și poate delimita lumina de întunerec, dar nu numai  în cazurile extreme, ci și  atunci când creștinul este vigilent și pare destul de matur în credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna, de aceea este binevenită și legitimă această  întrebare:

Cui ne rugăm: Lui Dumnezeu în general sau lui Isus?

Asta cu atât mai mult acum, în zilele din urmă, când dragostea celor mai mulți s-a răcit, când vedem că starea normală e aceea de căldicei,  când creștinul de azi este   caracterizat de  nestatornicie și de lipsă de loialitate față de Cel care l-a chemat la o mântuire așa de mare. În cazul  needificării duhovnicești, necesare, creștinul e în pericolul de a fi  purtat încoace și  încolo de orice vânt de învățătură.

Închinarea prin rugăciune, cum e corect s-o fac?  La Cine vin cu rugăciunea mea? La Dumnezeu Tatăl? La Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu? Sau atât la Dumnezeu cât și la Domnul Isus?  Chestiunea – pentru mulți pare simplă, clară, biblică – însă,  pentru cineva care nu are o  înțelegere duhovnicească a modului de afirmare a lui Dumnezeu, există pericolul de a cădea în derizoriu și păcat. Dar, cercetând Scriptura, fiii Tatălui primesc călăuzirea Duhului Sfânt și astfel ei au acces la învățătura și cunoștința necesară.

Săptămâna de rugăciune 4-11 ianuarie 2015

ÎNVAȚĂ-NE SĂ NE RUGĂM” Matei 6:7-15

Să ne lăsăm călăuziți de Rugăciunea model, rostită de Domnul Isus Cristos. Este o rugăciune desăvârșită. Nu lipsește nici unul din elementele esențiale ale rugăciunii: adorare, mărturisire, cerere și mijlocire. Ajutorul vine de la Domnul Isus care ne învață cum să ne rugăm și de la Duhul Sfânt care mijlocește pentru noi (Romani 8:26).

Citeste mai mult: Saptamana de rugaciune 2015 | Revista Creştinul Azi

“Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!” (Osea 4:6)

Să luăm un singur exemplu, negativ, pentru a ilustra pericolul de-a umbla pe o cale greșită a rugăciunii și  de aici urmarea e catastrofală!

Pericolul lipsei de cunoștință e mare. De aceea auzim că numărul denominațiunilor zise creștine e foarte mare (peste 13.000!?)

Acum să vedem puțin urmele pașilor unui creștin american penticostal, care a pierdut calea credinței: WILLIAM MARION BRANHAM (1909-1965). Branham a fost la început un creștin penticostal, dar a început să frecventeze  mișcarea penticostală “Isus-singurul”.  Deși biserica l-a atenționat de pericolul căderii din har, el s-a lăsat prins în mrejele celui Rău și viclean și, astfel, în 1946 fondează o denominațiune “crestina” proprie numelui săubranham.

Branham neagă doctrina Trinitatii, propagând o formă de Modalism, în locul Celor Trei Persoane Divine (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt),  Branham învață că există doar o singură Persoană (Isus) divină, care ia diferite titluri sau moduri, în diferitele etape ale istoriei.  Botezul și închinarea “creștinilor brahmaniști” este doar în numele lui Isus. W.M. Branham s-a considerat profet și apostol.  După moartea sa, un contemporan al lui  Branham, germanul  Ewald Frank,  i-a luat locul ca apostol al sectei de care vorbim.

În România sunt destul de multe biserici branhamiste. Ei nu se afișează deschis ca biserica lui Branham, ca să nu fugă creștinii și oamenii de ei. Racolează adepți, de regulă din rândul creștinilor. Am vorbit cu unul din liderii de la București, fiind prezentat de sora sa. La adunările lor se citește Circulara sosită din Germania de la  Ewald Frank, din care de obicei nu pare a lipsi  un pasaj mai amplu apocaliptic. În fiecare lună, într-una din  zilele de sâmbătă (prestabilită) se întâlnesc toți care vor și pot, ca Adunare,  undeva mai în mijlocul Țării. Atunci s-au întâlnit la Cugir, la sala Casei de Cultură. Eram dator   față de acea doamnă (sora liderului de la București) și m-am oferit s-o ducem noi (cu soția) cu mașina. Eram  și foarte curios să văd ce fel de creștină este, căci n-a divulgat nimic, nimic. Ca pregătire intelectuală nu era cu nimic mai prejos, ca și comportament, de asemenea. N-aveam nici o îndoială c-avea un caracter puternic și devotat în credința ei.  La Cugir,  la Adunarea lunară, nefiind avizat cu nimic, nu bănuiam că e vorba de așa ceva, n-am fost suficient de vigilent să observ tot ce se petrece acolo, că nu credeam că e ceva așa de grav. A fost un timp de rugăciune. Mi s-a părut că era duh de rugăciune. Dar timpul l-a limitat cumva intenționat de cel care conducea momentul. Se rugau “in comun”, toți deodată, precum la frații penticostali. Dar eram acomodat cu acest mod de închinare în rugăciune, deoarece am prieteni penticostali și-l practic la diferite ocazii, eliberat de orice prejudecată, liber.  Pe urmă am primit unele dintre cărțile lor de căpătâi,  pe care le-am și citit în acele zile.

La insistențele doamnei  – dar și din curiozitate, căci nu eram încă deloc lămurit –  am participat curând, într-o duminică dimineața, la  programul din biserica lor locală din Cluj. Cam la fel, doar că răceala adunării m-a înghețat și pe mine de tot.  Rugăciunea e puțină, asta am văzut, apoi se pune accentul pe ceea ce au primit ca circulară din Germania (București), de la  Ewald Frank.  Conducătorul local a povestit și cum cu o zi înainte au fost într-un sat să evanghelizeze, încercând să-i atragă  îndeosebi pe frații penticostali. Liderul de la București,  când a fost racolat (în tinerețea lui), era și el  penticostal, și timp de un an și mai bine  l-au presat să se decidă pentru o astfel de adunare (a lui W.M. Branham), până ce Satana l-a înfășurat bine-bine cu minciunile lui.

Un duh de minciună e mai lesne de crezut …  și  de urmat chiar dacă îți trebuie un an de zile să te decizi, timp în care pânza subțire și nevăzută a țesăturii diavolului te înfășoară și te clintește din locul în care te-a așezat Duhul Sfânt atunci când ai pășit prin credință în apa botezului…

Branhamiștii:   predică și vorbesc cu același duh insinuant care l-a avut șarpele în Grădina Eden.  Atunci Dumnezeu i-a spus lui Adam care sunt pretențiile Sale și ce trebuie să facă el pentru a-i fi bine. Dar a venit Satana și a denaturat adevărul, vorbind direct cu Eva:

1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: “Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”
2. Femeia a răspuns şarpelui: “Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: “Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.” (Geneza 3: 1-3)
4. Atunci şarpele a zis femeii: “Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” (Geneza 3:1-5)

Dragii frați și surori,

Cunoaștem povestea, cunoaștem tot adevărul, și știm cum s-a lăsat Eva amăgită, apoi și Adam. Diavolul a mințit (doar e tatăl minciunii), probabil că a și râs satisfăcut cât de ușor i-a păcălit pe cei doi. Singurul Dumnezeu, El rămâne neschimbat, El e Același ieri, azi și în veci.

Dar cunoaștem și Biblia, VT și NT. Știm că este un Singur Dumnezeu, revelat nouă ca Dumnezeu Tatăl, dar și ca Dumnezeu Fiul Său –  pe care l-a trimis la noi, pe pământ, ca om, născut de fecioara Maria și că El a umblat printre noi, plin de har și de adevăr. După ce și-a terminat lucrarea pentru care S-a întrupat, culminând cu pedeapsa care a căzut peste El, în locul nostru, condamnat la moarte pe nedrept (prin răstignire pe cruce)  de mai marii preoți și de Pilat din Pont (care L-a găsit nevinovat), dar Care a înviat a treia zi și, după 40 de zile, S-a înălțat la Tatăl, însă a trimis “un Mângâietor … şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. […]  adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Deci Îl cunoaștem și ca Dumnezeu Duhul Sfânt.

Toată Scriptura vorbește la fel, despre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dar vine Cel Rău și caută să înșele și pe cei din Casa de Rugăciune, de aceea trebuie să fim bine edificați și să cunoaștem devărul, astfel să putem spune cum a spus Însuși Domnul Isus vorbelor și gândurilor satanice:

“Înapoia Mea, Satano! Este scris: “Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.” (Luca 4: 8)

Branhamiștii, la botez, afirmă că fac aceasta la porunca și în Numele lui Isus.

Dar noi știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și a mărturisit:

“19. Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.
20. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
21. În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
22. Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23. pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
24. Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

26. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
27. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.

30. Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis. (Ioan 5:19-30)

“Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.
29. Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” (Ioan 8: 28-29)

Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. (Ioan 4: 23)

 

Advertisements

One thought on “La cine ne rugăm?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s