Domnul Isus este în mijlocul Bisericii Sale

Mt28.20Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele.

Matei 28:20

Domnul Isus este în mijlocul bisericii Sale. El umblă printre sfeşnicele de aur. Făgăduinţa Lui a fost: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele”. El este cu noi aşa cum a fost cu ucenicii pe lac, când au văzut un foc, şi deasupra lui peşte şi pâine. Nu în trup, ci în adevăr, Isus este cu noi. Şi acesta este un adevăr binecuvântat, fiindcă, acolo unde este Isus, dragostea este fierbinte. Dintre toate lucrurile care pot să ne aprindă inima, nu este nimic ca prezenţa lui Isus! O privire asupra Lui ne copleşeşte atât de mult încât suntem gata să spunem: „Intoarce-ţi privirea de la mine, fiindcă m-ai biruit”. Chiar şi mirosul de aloe, mirt şi casia, care vine din veşmintele Lui, îl însănătoşeşte pe cel bolnav, şi îl întăreşte pe cel slab. Să ne lăsăm conduşi de harul Său fiindcă, după ce primim dragostea Sa în inimile noastre reci, nu mai suntem aceiaşi. Strălucim ca îngerii, gata de orice lucrare şi orice suferinţă. Dacă ştim că Isus este cu noi, orice putere se dezvoltă, şi orice har se întăreşte. Ne punem în slujba Domnului cu toată inima, sufletul şi puterea; de aceea, prezenţa lui Christos trebuie dorită mai presus de orice. Prezenţa Lui va fi cu cei care sunt asemenea Lui. Dacă doreşti să-L vezi pe Christos, trebuie să creşti în asemănare cu El. Să fii adus, prin puterea Duhului, în unire cu dorinţele, motivele şi planurile de acţiune ale lui Christos, şi vei fi privilegiat cu tovărăşia Lui. Aminteşte-ţi că prezenţa Sa se poate retrage. Făgăduinţa este la fel de adevărată ca totdeauna. El vrea să fie cu noi. Dacă nu vine, înseamnă că noi L-am alungat, cu indiferenţa noastră. El ni se va descoperi dacă ne rugăm fierbinte. El îngăduie să fie reţinut de rugăciunile şi lacrimile noastre, fiindcă acestea sunt lanţurile de aur care Îl leagă pe Isus de poporul Său.

*

Al doilea Adam

1 Corinteni 15:45

Isus este Capul aleşilor Săi. In Adam, fiecare moştenitor al firii are un interes personal, fiindcă Adam este capul legământului, şi reprezentantul neamului considerat sub legea faptelor. Sub legea harului, fiecare suflet răscumpărat este una cu Domnul din cer, fiindcă El este al doilea Adam, Garantul şi înlocuitorul celor aleşi în noul legământ al iubirii. Apostolul Pavel declară că Levi era în coapsele lui Avraam atunci când l-a întâlnit Melhisedec. Este sigur că şi credinciosul era în coapsele lui Isus Christos, Mijlocitorul, atunci când legământul de har a fost decretat, ratificat şi întemeiat pentru veşnicie. De aceea, Christos a făcut totul pentru întregul trup al bisericii Sale. Noi am fost răstigniţi şi „îngropaţi împreună cu El” (Coloseni 2:12); dar, lucru şi mai minunat, noi am fost înviaţi împreună cu El şi chiar înălţaţi cu El ca să „sedem împreună în locurile cereşti” (Efeseni 2:6). De aceea biserica a împlinit legea şi este „primită în Prea Iubitul” (Efeseni 1:6). De aceea biserica este privită cu plăcere de Iehova cel drept, fiindcă El o vede prin Isus, şi nu despărţită de Capul legământului. Ca Mântuitor rânduit al lui Israel, Isus Christos nu are nimic separat de biserica Sa, ci ţine pentru ea tot ce are. Neprihănirea lui Adam a fost a noastră atâta timp cât şi-a menţinut-o, şi păcatele lui au fost ale noastre în momentul în care le-a comis. In acelaşi fel, tot ce este sau ce face al doilea Adam este al nostru, fiindcă El este Reprezentantul nostru. Aceasta este temelia legământului de har. Acest binecuvântat sistem de reprezentare şi înlocuire – care l-a făcut pe Iustin Martirul să strige: „O, binecuvântată schimbare, o, fericită transformare!” – este chiar lucrarea de temelie a Evangheliei mântuitoare, şi trebuie primită cu credinţă puternică şi bucurie neasemuită.

*

Umblarea în lumină

Daca umblăm în lumină, după cum El însuşi este lumină,… sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. I Ioan 1:7

A considera eliberarea de păcatul de care suntem conştienţi ca fiind acelaşi lucru cu eliberarea de păcat realizată prin Ispăşire este o mare eroare. Nici un om nu ştie cu adevărat ce este păcatul până nu se naşte din nou. Cu păcatul s-a înfruntat Isus Cristos pe Calvar. Dovada faptului că sunt eliberat de păcat este că am ajuns să cunosc natura reală a păcatului din mine. Este nevoie de ultima atingere a Ispăşirii făcute de Isus Cristos, adică de dăruirea perfecţiunii Sale absolute, pentru ca un om să ajungă să cunoască ce este păcatul.Duhul Sfânt aplică Ispăşirea atât în domeniul inconştientului, cât şi în domeniul conştientului şi numai când dobândim lumina cu privire la puterea fără egal a Duhului din noi, înţelegem ce înseamnă cuvintele din 1 Ioan 1:7 „Sângele lui Isus Cristos ne curăţă de orice păcat”. Acest text nu se referă numai la păcatele conştiente, ci şi la înţelegerea profundă a păcatului, înţelegere pe care o poate realiza numai Duhul Sfânt din mine.Dacă umblu în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină, nu în lumina conştiinţei mele, ci în lumina lui Dumnezeu – dacă umblu astfel, neavând nimic de ascuns atunci primesc revelaţia uimitoare că sângele lui Isus Cristos mă curăţă de orice păcat, astfel că Dumnezeul cel Atotputernic nu mai vede nimic de condamnat în mine. La nivelul conştiinţei, acest lucru produce o înţelegere profundă şi dureroasă a ceea ce este păcatul. Dragostei lui Dumnezeu, care lucrea­ză în mine, mă face să urăsc, cu ura Duhului Sfânt, tot ce nu se potri­veşte sfinţeniei lui Dumnezeu. A umbla in lumină înseamnă că orice aparţine întunericului mă face să mă trag mai aproape de centrul luminii.(TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

*

Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.

(Matei 26:36)

Este un lucru foarte dificil să fii ţinut în umbră în timpul unei crize. În grădina Ghetsimani, opt din cei unsprezece ucenici care au mai rămas au fost lăsaţi în urmă fără să aibă nimic de făcut. Când Domnul Isus a mers înainte ca să Se roage, Petru, Iacov şi Ioan au mers cu El ca să stea de veghe, dar ceilalţi s-au aşezat jos şi au aşteptat. Cred că cei lăsaţi în urmă trebuie să se fi plâns. Erau în grădină, dar asta era tot, pentru că ei nu participaseră la cultivarea florilor ei. Era un timp furtunos de criză şi mare stres, şi totuşi lor nu le era îngăduit să participe.Tu şi eu am avut cu siguranţă această experienţă şi am simţit aceeaşi dezamăgire. Poate că tu ai văzut că se iveşte o mare oportunitate pentru slujirea creştină, şi unii oameni sunt trimişi imediat în lucrare, în timp ce alţii încă mai sunt pregătiţi ca să meargă. Şi totuşi tu eşti forţat să nu faci nimic, ci doar să stai şi să aştepţi. Sau poate că boala şi sărăcia au venit pe calea ta, sau poate că a trebuit să înduri o dezonoare teribilă. Oricare ar fi situaţia ta, ai fost oprit de la slujire, şi acum eşti supărat şi nu înţelegi de ce trebuie să fii exclus de la această parte a vieţii creştine. Pare nedrept că ţi s-a îngăduit să intri în grădină, dar nu ai găsit nici o potecă atribuită ţie odată ce ai intrat. Stai liniştit, dragă suflete – lucrurile nu sunt ceea ce par! Tu nu eşti exclus de la nici o parte a vieţii creştine. Crezi că grădina Domnului are locuri doar pentru cei care umblă sau pentru cei care stau în picioare? Nu! Ea are un loc pus deoparte şi pentru cei care sunt obligaţi să stea jos. Aşa cum există trei diateze pentru un verb – activă, pasivă şi neutră – există trei diateze şi pentru verbul lui Hristos „a trăi“. Sunt oameni activi, care merg direct la luptă, şi luptă până la apusul soarelui. Sunt oameni pasivi, care stau în mijloc şi pur şi simplu raportează despre desfăşurarea luptei. Totuşi sunt şi oameni neutri – cei care nu pot nici să lupte nici să fie spectatori ai luptei, ci trebuie pur şi simplu să stea culcaţi şi să aştepte. Când vine această experienţă, nu te gândi că ai fost dat la o parte. Adu-ţi aminte că Însuşi Hristos este cel care îţi spune: „Şezi aici“. Locul tău în grădină a fost de asemenea pus deoparte. Dumnezeu l-a ales special pentru tine, şi nu este doar un loc de aşteptare. Sunt unele vieţi pe care El le aduce în această lume nu pentru a face o lucrare mare şi nici pentru a purta poveri mari. Slujba lor este doar să fie – ei sunt verbe neutre, sau flori din grădină care nu au o misiune activă. Ei n-au câştigat nici o victorie mare şi n-au fost niciodată onoraţi cu cele mai bune locuri la o masă festivă – ei doar au ieşit din câmpul vizual al oamenilor ca Petru, Iacov şi Ioan.Cu toate acestea, Domnului Isus Îi face plăcere să Se uite la ei, pentru că prin parfumul şi frumuseţea lor simplă, ei I-au adus bucurie. Şi tocmai existenţa lor şi păstrarea frumuseţii lor în vale a înviorat inima Stăpânului. Aşa că nu trebuie să te plângi dacă eşti una din aceste flori!  (IZVOARE ÎN DEŞERT)

*

“Dar voi aveţi ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi toate lucrurile.”

1 IOAN 2:20

Cuvântul de “ungere” în această epistolă are două înţelesuri distincte, deşi sunt reprezentate în greceşte prin acelaşi cuvânt. În versetul de care ne ocupăm, şi singurul în Noul Testament, are înţelesul de pătrunderea, ca să zicem aşa, a Duhului Sfânt în întreaga fiinţă a celui credincios ca să-i dea caracterul Domnului Hristos. În versetul 27, acelaşi cuvânt, ilustrează lucrarea de sfinţire a Duhului Sfânt precum şi puterea, în viaţa copilului lui Dumnezeu. Domnul a avut grijă să ne descopere că dacă “mincinosul” şi lucrarea lui pe pământ sunt reprezentate în locurile cereşti prin acuzatorul fraţilor care îi pârăşte zi şi noapte înaintea lui Dumnezeu, aceia pe care Ioan îi numeşte “copilaşi”, au în cer un Apărător care mijloceşte pentru ei. Dar ei au şi pe pământ o comoară, un secret al biruinţei: “ungerea”. În slujba de la cort, ungerea cu untdelemnul sfânt era un act simbolic important. Compus din ingrediente speciale prin grija marelui preot, untdelemnul sfânt nu trebuia vărsat pe trupul oricărui om. Orice abuz şi orice imitaţie erau pedepsite cu moartea. Astfel, aşa cum în Vechiul Testament, împăraţii, proorocii şi preoţii erau unşi, ca puşi deoparte pentru Dumnezeu, tot aşa şi cel credincios este, prin Duhul Sfânt, sfinţit pentru Dumnezeu, atât în ceea ce priveşte poziţia lui cât şi cu privire la slujirea lui. Astăzi pentru a fi gata de luptă pentru Domnul său, orice copil al lui Dumnezeu are această ungere dumnezeiască care îl protejează, îl sfinţeşte şi-i dă putere şi înţelepciune ca să rămână în El, după cum ne-a învăţat această ungere. Astfel, noi nu avem, propriuzis nevoie să ne înveţe cineva în lucrurile lui Dumnezeu căci ne învaţă această “ungere”. Dar această ungere nu este numai o acoperire care ne protejează împotriva atacurilor vrăşmaşului, dar ea este şi o forţă activă care ne ajută să creştem în Domnul Hristos: “Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă, arvuna Duhului” (2 Cor. 1:21-22).Ungerea ne ajută să cunoaştem însuşirile lui Dumnezeu şi ale Domnului Isus ca Om aici pe pământ. Dar ea ne dă şi darul de deosebire a duhurilor şi posibilitatea de a face o clară distincţie între doctrina sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu şi doctrina mincinoasă a celui rău care, pentru a înşela pe oameni, se transformă în “înger de lumină” (2 Cor. -l 1:14).Ungerea creează în noi duhul de veghere şi de rugăciune, precum şi râvna de a sluji direct sufletelor din jurul nostru, în numele Domnului nostru Isus Hristos.Ungerea ne pregăteşte pentru ziua când, ” într-o clipă, într-o clipeală din ochi, vom fi răpiţi ca să întâmpinăm pe Domnul Isus în văzduh.Ungerea ne înştiinţează în mod solemn să întărim părtăşia noastră cu El. “Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când se va arăta El, să avem îndrăzneala şi la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine înaintea Lui” (vs.28). O, de-am realiza ce lucrare desăvârşită a făcut Dumnezeu în noi, şi ce răspundere avem ca să ne purtăm într-un chip vrednic de ea. (MANA DE DIMINEAŢĂ)

*

“Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău, căci au văzut ochii mei mântuirea Ta.” Luca 2:29-30.

Şi iată că în Ierusalim era un om cu numele Simeon. Omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel..Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va vedea moartea, înainte de a vedea pe Hristosul lui Dumnezeu. El a venit în Templu îndemnat de Duhul. Şi când părinţii au adus la Templu pe Pruncul Isus, ca să facă după obiceiul legii, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: “Acum slobozeşte în pace pe Robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, căci au văzut ochii mei mântuirea Ta.”În fiecare an sărbătorim Crăciunul, dar în multe feluri. Mulţi sărbătoresc într-un mod care aduce ocară cuvântului lui Dumnezeu; alţii se bucură că Isus a devenit om şi au sentimente evlavioase, că El a venit să mântuiască pe păcătoşi. Dar nu schimbă nimic în viaţa lor, pentru că dispreţuiesc harul şi trăiesc mai departe în păcat. Apoi mai sunt alţii care au luat în serios, ei nu mai vorbesc că a venit odată Isus pe pământ, ci au experimentat chiar mai mult decât Simeon, care L-a luat în braţe. El s-a născut în ei, şi ei au găsit pace şi pot să spună: Acum eliberează în pace pe robul Tău, Stăpâne, deoarece El s-a născut în mine şi Îl am în viaţa mea. Iar acum El este viaţa mea, neprihănirea, sfinţenia şi mântuirea mea. La care grupă aparţii tu, cel care citeşti? Aparţii de ultimii pe care i-am amintit? Dacă nu deschide-I uşa inimii tale, arată-I lăuntrul tău, şi pune deoparte tot ce L-ar împiedica să intre. (MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz BERGER)

*

Ocara îmi rupe inima, și sunt bolnav.

Ps. 69,20.

Dacă cercetăm acest verset și cele anterioare ale Psalmului 69 atunci trebuie să recunoaștem că e vorba despre Fiul lui Dumnezeu pe cruce, pe care Cuvântul ni-L prezintă aici într-o formă atât de zguduitoare: „Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului Meu” (vers. 4).Oare El, Cel Neprihănit, Cel Desăvârșit, a dat vreodată ocazia ca să fie urât de cineva? Este adevărat că suferințele făcute de mina oamenilor nu sunt de comparat cu grozăvia judecății dumnezeiești, care s-a abătut peste sufletul Său. Totuși să nu neglijăm nici prin gând suferințele și durerile, chinurile și batjocurile aduse Lui din partea oamenilor, față de care S-a arătat ca Mântuitorul care îi iubește. Aici este vorba despre ocara, care I-a rupt inima! Crezi tu că Dumnezeu i-a făcut aceasta? NU, această ocară venea de la oameni. Ce cutremurător! Poate crezi că evreii i-au făcut-o? DA și evreii, dar TU nu ești cu nimic mai bun. Dacă tu nu stai pe •aceiași treaptă cu cărturarii și marii preoți, cu poporul evreu sau cu ostașii romani, atunci îți găsești oglindirea în chipul celor doi tâlhari care la fel îl ocărau. (Matei 27.44). Dacă ești sincer, poți să te dezvinovățești de toate greșelile tale? Ce serios este gândul acesta ca nu erau numai păcatele noastre, care L-au răstignit pe Domnul Isus pe cruce ci și URA noastră față de Dumnezeu și față de Mântuitorul trimis de El. De această vină nici tu, suflete drag nu te poți dezvinovăți deoarece firea pământească a fiecărui om luptă contra lucrurilor duhovnicești.Cea mai slabă laudă a unei inimi pline de mulțumire se ridică în sus ca o mireasmă plăcută, spre scaunul de domnie și spre inima lui Dumnezeu. Să așteptăm cu dor clipa fericită de adorare la Masa Domnului. (DOMNUL ESTE APROAPE – CALENDAR BIBLIC)

*

OAMENII ÎNŢELEPŢI ÎNCĂ ÎL CAUTĂ (4)

Cercetaţi Scripturile pentru că … ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:39)

Naşterea Domnului Isus împarte istoria în două: Î.Hr. (înainte de Hristos) şi d.Hr. (după Hristos). Istoria este – povestea Lui! Să remarcăm încă un loc în care magii nu L-au găsit pe Hristos: în biserică. Uimitor, nu-i aşa? Cărturarii şi teologii au cercetat cu atenţie sulurile prăfuite, aşa cum au făcut de altfel timp de generaţii. Ei au predicat în adunările lor că Mesia va veni, dar nu L-au recunoscut şi nu L-au acceptat când a venit. Totuşi, versetele din Vechiul Testament pe care le-au citit erau pline de vestea venirii Lui. Ei au descris obârşia Lui astfel: Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta” (Geneza 28:14). Ei au identificat seminţia din care se va naşte: „Toiagul de domnie nu se va depărta din luda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele” (Geneza 49:10). Ei au descris familia Sa de origine: „o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai (tatăl lui David), şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El” (Isaia 11:1-2). Ei au prezis naşterea Lui din fecioară: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)” (Isaia 7:14). Proorocul Daniel a afirmat chiar vremea în care Se va naşte (Daniel 9:25). Şi acest Dumnezeu al preciziei şi al anticipării are un plan şi pentru viaţa ta, singurul plan care te poate mulţumi şi care îţi poate aduce fericire. Iar vestea bună este că El vine când cineva L-a invitat. Aşa că invită-L astăzi în viaţa ta. (CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi)

*

În speranţa vieţii eterne pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis‑o mai înainte de timpurile veacurilor; dar a arătat la timpul lui Cuvântul Său.                 Tit 1.2,3

Dumnezeul care nu poate să mintă (2)

Eu pot să mint. Tit de asemenea putea să mintă, şi la fel puteau şi cretanii. Dar Dumnezeu nu poate să mintă. Eu pot să înşel. Dumnezeu nu poate să înşele. Eu pot să falsific un obiect. Dumnezeu nu poate. Eu pot să exagerez. Dumnezeu nu poate. Dumnezeu este 100% credincios în împlinirea Cuvântului Său şi ne putem pune toată încrederea în El, în mod deplin, 100% din timp. Pavel îi scrie lui Tit despre „viaţa eternă pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis‑o mai înainte de timpurile veacurilor“ (Tit 1.2).Poate treci prin încercări. Poate eşti plin de îndoieli şi te întrebi dacă poţi să te încrezi în Dumnezeu sau nu. Aminteşte‑ţi: „Ho apseudes Theos“. Siguranţa mea eternă nu se bazează pe memoria mea sau pe consecvenţa mea ca şi creştin; se bazează pe promisiunea Dumnezeului care nu poate să mintă. Eu am Cuvântul scris al lui Dumnezeu (vedeţi, de exemplu, Ioan 5.24 şi 10.28). Însă Dumnezeu nu este credincios doar când vine vorba despre promisiunea vieţii eterne. Scump copil al lui Dumnezeu, El este acelaşi Dumnezeu care nu poate să mintă când este vorba de oricare dintre promisiunile pe care ţi le‑a oferit vreodată în Cuvântul Său sfânt.Dumnezeu este Adevăr. Dumnezeu iubeşte adevărul. Dumnezeu urăşte neadevărul, minciunile şi exagerările. Ba chiar, în Ioan 8.44, aflăm de la Domnul Isus de unde provin minciunile, exagerările şi neadevărul: „Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El a fost ucigaş de la început şi n‑a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când vorbeşte minciuna, vorbeşte din ale sale, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii“.Doamne, ajută‑mă ca astăzi să spun adevărul! Ajută‑mă să nu înşel, să nu mint şi să nu exagerez! Sunt atât de privilegiat să pot avea o comuniune eternă cu Tine, „ho apseudes Theos“! P. Ramsay (DOMNUL ESTE APROAPE-GBV)

*

O, Doamne, Domnul şi învăţătorul meu, fie ca astăzi să am atât de mult conştiinţa că sunt al Tău, încât să mă simt în largul meu cu Tine şi să mă bucur ca un copil de faptul că îţi aparţin Ţie. (OSWALD CHAMBERS, BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU)

*

«Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Cristos.»

1 CORINTENI 3,11

Biblia este autoritară şi completa, de aceea nici un om nu poate crea un alt fundament spiritual pe care sufletul omenesc să se poată baza. Isus Cristos este temelia noastră veşnică. Plăcerea si faima pe care le oferă lumea sunt deşarte, pentru că lumea în esenţa ei este schimbătoare şi trecătoare. Scriptura ne învaţă că «lumea şi pofta ei trece» (1 loan 2,17). Isus Cristos este temelia vieţii veşnice. El este Fiul veşnic al lui Dumnezeu. Biblia spune că cine îl are pe El a primit eliberarea veşnic valabila de sub robia păcatului. Domnul Isus spune; «Eu le dau viaţa veşnică» (loan 10,28). Isus Cristos este temelia refacerii relaţiei pe verticală. El a pus bazele împăcării tale cu Dumnezeul cel sfânt: «adică, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neţinân-du-le în socoteală păcatele lor» (2 Cor.5,19) .Isus Cristos este stânca veacurilor. Unde mai poţi găsi oare siguranţă? Nicăieri Oricăt de multe asigurări ai primi din partea lumii, nesiguranţa, neliniştea şi agitaţia ta nu vor fi cu nici un chip potolite. Abandonează-te în El: în braţele Sale, la pieptul Său vei fi în deplină siguranţă! (MEDITAŢII ZILNICE WIM MALGO)

*

NUMAI ÎN DUMNEZEU TE POŢI ÎNCREDE

Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.

Matei 26.33

Veţi zice că aceasta nu este o făgăduinţă a lui Dumnezeu. Este adevărat, dar ea este o făgăduinţă a omului şi deci ea nu a dus la nimic bun. Petru declara cu siguranţă că va împlini făgăduinţa; dar o făgăduinţă care n-are o temelie mai bună decât o hotărâre omenească, este sigur că va rămâne neîmplinită, îndată după aceea, în faţa ispitei, Petru Îl tăgăduieşte pe Stăpânul său, şi prin jurăminte repetate caută să întărească minciuna sa.Ce poate fi cuvântul unui om? O oală de pământ care se sparge la prima lovitură. Ce sunt hotărârile noastre? Flori care cu ajutorul lui Dumnezeu pot să lege rod, dar care, lăsate pe seama puterii proprii, vor cădea la pământ la prima adiere de vânt care va mişca ramurile.

În făgăduinţa omenească, puţin poţi să te-ncrezi;

Hotărârile tale nu sunt decât foc de paie.

Cuvântul lui Dumnezeu, dimpotrivă, este veşnic:

Tot ce El a spus, îl vei vedea împlinind cu credincioşie.

Da, lipeşte-te de făgăduinţa lui Dumnezeu; ea este sigură pentru vremea de acum şi pentru veşnicie. Ea să fie comoara ta şi a tuturor celor prea iubiţi ai tăi.Această scriere este şi un livret de economie la o bancă pentru credincioşi şi această pagină este o scrisoare către casieria băncii la care este adresată şi are semnătura Directorului. Nu cunoaştem altă semnătură decât aceea a lui Dumnezeu şi numele Domnului Isus. Cu acest Nume de încredere, noi avem o garanţie sigură. (TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. Spurgeon)

*

Text: Filipeni 4:1-20

CRISTY – CAMERA 104″

ce mi-ați trimis (este) un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu.

“Filipeni 4:18

Credincioșii din Filipi, preocupați de nevoile lui Pavel, i-au trimis daruri. Epafrodit a fost trimis să le ducă apostolului în celula lui din Roma. Pavel a recunoscut că aceste daruri – fără îndoială, lucruri de care avea nevoie – reprezentau un sacrificiu din partea celor care le-au trimis. I-a costat mult ca să-l ajute pe Pavel, dar ei erau gata să se lipsească de aceste lucruri, ca să mărească numele lui Cristos.O parte vitală a închinării noastre este dărnicia. Noi trebuie să răspundem nevoilor Bisericii și a poporului lui Dumnezeu într-o manieră plină de dragoste și făcând sacrificii. Leslie B. Flynn ilustrează acest gen de dărnicie personală în cartea lui: „Worship”. El a scris: „Un om împacheta un transport de alimente colectate de o școală pentru săracii din Munții Apalași. Sorta pungile de lapte praf, de conservele de fasole și conservele de vegetale, de conservele cu carne. Introducându-și mâna într-o cutie cu conserve de tot felul, el a scos o pungă de hârtie maro. Se părea că un elev a adus ceva diferit de articolele sugerate în lista de alimente. Din pungă a căzut un sandwich, un măr și un biscuit. Pe pungă era scris cu litere mari numele fetiței: „Cristy – camera 104″. Ea renunțase la masa ei de prânz pentru o persoană oarecare ce ducea lipsă”.Ori de câte ori dăm din inimă, preocupați de situația celor nevoiași, noi aducem o jertfă care-L mulțumește pe Domnul. „Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea îi plac” (Evrei 13:16). Dumnezeu consideră că aceste daruri l-au fost aduse Lui. – D.C.E.

Cu o inimă largă, dezlegată,

Dă-ne, Doamne, harul ca să dăm,

Ca viața și trăirea noastră

Ție numai să le consacram. – Murray

Dumnezeu se uită la inimă, nu la mină; la cel ce dă, nu la dar. (PÂINEA CEA DE TOATE ZILELELE)

*

Iosua 22.7-20

împărţiţi prada cu fraţii voştri” – le-a poruncit Iosua celor care plecau (v. 8). Când este vorba de adevăruri biblice sau de experienţe creştine, Domnul ne invită să le facem parte şi altora de bogăţiile spirituale strânse în ţara promisiunii. Aşa cum aceşti bărbaţi puteau să le povestească familiilor lor despre memorabila traversare a Iordanului şi despre strălucitele victorii ale lui Iosua, un copil al lui Dumnezeu va vorbi cu plăcere despre „minunile” împlinite de Domnul pentru el sau descoperite în Cuvântul Său (cap. 3.5).

La despărţire, luptătorii din Ruben, Gad şi Manase zidesc lângă Iordan „un altar măreţ la înfăţişare”. Fraţii lor din celelalte seminţii se îngrijorează imediat, gata să intervină. Ce semnifică acest act? O sfidare a DOMNULUI? O proclamaţie de independenţă? Orice explicaţii s-ar da, iată o primă dificultate care nu ar fi apărut dacă aceste seminţii ar fi intrat în Canaan.

Cercetarea este condusă de Fineas, preot care îşi arătase zelul într-un alt moment critic al istoriei poporului Domnului. Gelos cu gelozia DOMNULUI (Numeri 25.11), el împleteşte dragostea pentru Dumnezeu cu dragostea de fraţi. Două sentimente care sunt de altfel inseparabile! (1 Ioan 4.20, 21). (SCRIPTURILE IN FIECARE ZI)

*

Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.2

Timotei 3.15

Mântuirea

Mântuirea este necesară: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit …“ (Romani 5.12).

Temelia mântuirii: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu“ (Romani 5.8,9).

În ce constă mântuirea: „… de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare“ (1 Tesaloniceni 1.9,10).

Cum ajungem la mântuire? „Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele …“ (Faptele Apostolilor 10.43).

Siguranţa mântuirii: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică“ (1 Ioan 5.13). (SĂMÂNŢA BUNĂ)

One thought on “Domnul Isus este în mijlocul Bisericii Sale

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.