George Danciu

„De aceea Domnul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)”- Isaia, 7.14

„Cea mai minunată șansă a omului care gândeste este să fi cercetat ceea ce este cercetabil si să venereze împăcat ceea ce nu este cercetabil”- J.W. von Goethe

„Iată o altă mare contradicție: deși El a fost evreu, urmașii Lui nu sunt evrei.”- Voltaire

ISUS –  Mântuitorul promis

Emanuel – Dumnezeu este cu noi

Gustave Eiffel, constructorul celebrului La tour Eiffel din Paris, nu a bănuit deloc care va fi viața turnului. Turnul urma să servească drept arc de intrare la Expozitia Universala din1889, un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revolutiei franceze. Initial primise aprobarea de a lăsa monumentul în viață timp de 20 de ani, dar ținându-se cont că oferea o serie de beneficii în domeniul comunicatiilor, s-a renuntat la demontarea sa.

Insă Dumnezeu, cratorul omului, nu numai că nu si-a abandonat coroana creațiunii Sale, dimpotrivă  El veghează si se implică in destinul omului. El oferă acestuia un destin vesnic si remarcabil prin Isus Cristos. Oferta e prin har. Ea poate fi sau nu acceptată de om.

”Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om dupa chipul Nostru, după asemanarea Noastră; el sa stăpânească peste peștii mării, peste păsarile cerului, peste vite, peste tot pământul si peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” – Geneza 1, 26-27

Planul lui Dumnezeu este ca omul să stăpânească pământul si tot ce este pe el.
Dumnezeu, creind pământul, natura si vietățile care îl populează, le-a lasat omului ca un dar. Împreună cu legi extraordinare care să guverneze planeta, cum ar fi, spre exemplu, legea atractiei universale, descoperită si enunțată de Isaac Newton.

Pe epitaful de la mormântul savantului, din Londra, citim:

„Aici se odihneste Sir Isaac Newton, nobil, care cu o ratiune aproape divina a demonstrat cel dintâi, cu faclia matematicii, miscarea planetelor, caile cometelor si fluxurile oceanelor. El a cercetat deosebirile razelor luminoase si diferitele culori care apar în legatura cu acesta, ceea ce nu banuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, întelept si corect al naturii, al antichitatii si al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filozofia sa maretia Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul sau exprima simplitatea evanghelica. Sa se bucure muritorii, ca a existat o asemenea podoaba a speciei umane. Nascut la 25 decembrie 1642, decedat la 20 martie 1727”.

Istoria nasterii lui Isus Cristos este consemnata in Biblie.

(1) Evanghelia dupa Matei: 1.1, 18-23

« Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. (…) Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif; si inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant. Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit, si nu voia s-o faca de rusine inaintea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns. Dar pe cand se gandea el la aceste lucruri, i s-a aratat in vis un inger al Domnului, si i-a zis: Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta ta, caci ce s-a zamislit in ea, este de la Duhul Sfant. Ea va naste un Fiu, si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mântui pe poporul Lui de pacatele sale. Toate aceste lucruri s-au intâmplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin prorocul, care zice: Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un fiu, si-i vor pune numele Emanuel, care, talmacit, inseamna: Dumnezeu este cu noi. »

(2) Evanghelia dupa Luca: 1.6-14; 3. 23, 38

“Pe cand erau ei acolo, s-a implinit vremea cand trebuia sa nasca Maria. Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, L-a infasat in scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei. In tinutul acela erau niste pastori, care stateau afara in camp, si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor. Si iata ca un inger al Domnului s-a infatisat inaintea lor, si slava Domnului a stralucit imprejurul lor. Ei s-au infricosat foarte tare. Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Cristos, Domnul. Iata semnul, dupa care-L veti cunoaste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle. Si deodata, impreuna cu ingerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu, si zicand: Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamânt intre oamenii placuti Lui (…) Isus avea aproape treizeci de ani, cand a inceput sa invete pe norod; si era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli (…) fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.”

La mai bine de doua mii de ani de la evenimentul cosmic al venirii in lumea noastra a Creatorului, in persoana lui Isus, nu mai intelegem la fel de usor, strigatele de bucurie sau de indignare ale celor de atunci care au vazut si auzit, ale martorilor oculari sau ale istoricilor care au consemnat evenimentele inregistrate pe paginile NT. Nu mai avem aceeasi perspectiva, de fapt ne lipseste adevarata perspectiva. Putem pricepe doar prin credinta.

Desi provocat uneori, Isus insusi, nu oferea dovezi zdrobitoare cu privire la identitatea Sa, insa adauga câte un indiciu, din când în când, cum ar fi si acesta: ”Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”

“Ce crezi tu despre Cristos
Pentru mine-i chiar pe dos.
Tu il vezi cu nasul mare si incovoiat…
Eu zic ca e cârn ca mine, nu m-am înselat…
Biblia o cercetam zi si noapte amândoi,
Dar ce-i pentru mine alb e negru-n ochii tai.” (William Blake)

Nasterea lui Isus Cristos a fost atât de importanta încât a împartit istoria in doua.Tot ce s-a intâmplat pe planeta noastra, s-a intâmplat intr-una din cele doua perioade: ori inainte, ori dupa Cristos. Nu primul pas pe luna a fost cel mai important eveniment din ultimele milenii, de la creatie incoace, ci acestea doua sunt, Craciunul si Pastele.

Dumnezeu, e surprinzator in deciziile Sale, nu e asa cum gandeste omul:

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile fata de pamânt, atât sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gândurile Mele fata de gândurile voastre.” – Isaia 55.8-9

Nimeni nu ar fi venit dintr-o asa împărăție importantă, ca Fiu de Rege, asa cum a vemit Isus: smerit, umil si sarac, gata de Jertfa supremă, să-si dea viața Sa pentru răscumpararea noastră din păcat si de la moarte.

Isus a găsit că e potrivit caracterului Său să vina asa, umil si smerit, intr-o lume plină de vrajbă si violență. Primii ani de viață i-a petrecut in Egipt, deoarece Irod cel Mare, regele Iudeii, subordonata Romei, a dispus omorârea tuturor copiilor din zona Betleemului. A venit sa aduca pacea in inimile placute Lui, si, viata vesnica.

Richard Wurmbrand, dupa 14 ani de detentie in inchisorile din România comunista, eliberat in 1965, paraseste țara cu ajutorul crestinilor norvegieni care platesc pentru el 10.000 $, se stabileste în Statele Unite unde înfiinteaza misiunea crestina Glasul martirilor care desfasoara multe activitati misionare in intreaga lume. Asa se face ca a primit urmatoarea scrisoare din Iran:

„Scriu dintr-o cazarma. Sunt treaz. Recent, fiind intristat si plin de teama, am deschis radioul, ca sa ma inveselesc. Programele camarazilor mei au devenit lipsite de sens pentru mine. Aceleasi lucruri se repeta mereu si sunt pline de ura. Am dat intamplator peste programul vostru. In acest program ni se spunea ca Isus, Marele Invatator, a vorbit despre iertarea dusmanilor. Pasajul acesta m-a atins in cele mai adanci strafunduri ale fiintei mele. Deodata am simtit o pace si am inceput sa plang ca un copil. Nu inteleg ce s-a intamplat. Eu i-am urat pe bogati. Parintii mei au fost victimele unui proprietar de pamant care i-a exploatat, dar nu stiu de ce, nu mai simt acum nici un fel de ura fata de el. Nu am nici o explicatie. Este oare posibil sa nu mai urasc? Atunci a fost singura data cand am ascultat postul programul vostru. Cat de fericit am devenit! Vreau sa citesc Cartea Cartilor.”

„Daca iertați oamenilor greșelile lor, si Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.”(Matei 6.14) Isus a vindecat instantaneu acest suflet de cel mai otrăvit sentiment- ura.

De aceea suntem invitați de CRĂCIUN să fim iertatori ca să putem primi si noi iertarea de la Dumnezeu, si să fim liberi înăuntrul nostru si plini de pace si iubire. Doamne ajuta!

Pâna la intrarea în scenă a lui Isus Cristos, nu se mai folosise acest termen, smerit, ca unul de laudă si apreciere. Scriitorul polonez Stanislaw Jerzy Lec (1909–1966) a pus in circulatie urmatoarea cugetare: “În fața celor mici trebuie să te apleci mai mult.”,  a celor mici de statură, mici la inimă, îngânfați si plini de sine.

Creatorul acestei lumi, S-a intrupat ca om, ba mai mult, ca rob, El vine smerit, umil si supus. Se naste intr-o familie săracă si este adus in lume printr-o fecioara însarcinată prin umbrirea Duhului Sfânt. Am auzit că medicina spune că primul băiat născut de o femeie are sângele tatălui. Isus are sângele Tatălui Său, de aceea poate să ne curețe de orice păcat. Dacă tata are grupa B3 si primul său băiat va avea tot B3.

Isus nu se naste intr-un palat, intr-o familie bogată, nu, ci într-una săracă, „când s-a implinit vremea când trebuia să nască Maria, a născut pe Fiul ei cel intâi născut, L-a înfășat în scutece si L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.”

“Nemărginirea însăși închisă în pântecele Mariei”, spune poetul John Donne, iar apostolul Pavel descrie scena spunând ca “S-a dezbrăcat pe Sine Insusi…. S-a smerit”.

De neimaginat, un Dumnezeu smerit. Dumnezul Mare, nemărginit si atotputernic, s-a făcut mic pentru noi, s-a micit pe Sine însusi, ca să ni se poata dezvălui nouă, creațiunii Sale.

Dumnezeu, care tuna si fulgera din Ceruri, a venit in Palestina – o zona prea putin iubita de bogatii occidentali, un măr al discordiei pentru popoare – ca un prunc neputincios, total dependent de adapostul, hrana si dragostea oferite de o tânara iudeica.

Fără a merge prea departe să privim la fostul premier Emil Boc. Ca  prim ministru al României, in an de mare criza economică în anul 2010,  a cheltuit aproape o jumătate de milion de dolari pentru o vizita in Statele Unite. Participarea sa la reuniunea plenară la nivel înalt a Adunarii Generale a ONU pe tema Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, care a avut loc la New York în perioada 21-24 septembrie 2010. Desi evenimentul în sine a trecut neobservat, ulterior media a informat că s-a cheltuit nu mai putin de 470.000 de dolari. Premierul a fost însotit de o delegatie formată din 35 de persoane, cazarea în hoteluri de 4 si de 5 stele în centrul metropolei americane, iar transportul s-a făcut cu un avion închiriat de la Romavia, care costa în jur de 400.000 de dolari. Premierul si-a luat cu el în America mai toți consilierii personali, consilierii de stat, Secretarul general al Guvernului, medicul personal etc..

Insă, o vizita a unui rege, a unei regine, protocolara, intr-o alta țară ar costa pâna la câteva milioane de dolari.

Ce contrast izbitor!! – Vizita exceptionala a lui Dumnezeu pe pamânt a început intr-un grajd, fără servitori, fără un ambient potrivit, iar maretul eveniment s-a consumat mai mult in prezenta animalelor si a simplilor pastori anuntati de-o oaste cereasca de ingeri. Dar, pe Dumnezeu, in final, L-a costat viata Fiului Sau, rpusă pe lemnul Crucii la Golgota, ca preț de rascumparare pentru păcatele omenirii intregi.

Philip Yancey, în cartea sa Isus pe care nu L-am cunoscut, citeaza spusele magilor si pastorilor care s-au închinat înantea Pruncului născut de curând din poezia lui Wystan Hugh Auden:

Magii de la răsărit: “O, acum și aici, călătoria noastră fără de sfârsit se încheie”

Păstorii: “O, acum și aici, călătoria noastră fără de sfârsit abia începe”.

Pentru pastorii atinși de harul divin ai oastei cerești, căutarea înțelepciunii lumești ia sfârșit, iar adevărata viață, de acum începe.