Fraților, În această seară căutam să văd ce mai scrieți, ce subiecte vă preocupă. Citind, căutam și puțină înviorare din partea voastă.

Florin scrie că „Avem nevoie de oameni ai rugăciunii!”, iar Max Lucado (tradus de Cristina Chirculescu) despre posesorii de card  RPA (Rugăciuni ai  Pămpălăilor Anonimi). Cât despre mine, am fost inspirat, aceasta era ceea ce-mi lipsea, respirația proaspătă a rugăciunii și părtășia intimă cu Domnul și cu frații  mei.

Nu prea  demult, inspirat de vizionarea unui film, am scris că fiecare  avem nevoie de câte un mic carpet pentru a îngenunchia la  rugăciune. În film era “cineva”, un tânăt foarte enigmatic  care purta sub braț totdeauna un mic covoraș făcut sul, pentru a îngenunchia la nevoie. Ori nevoia de a ne ruga e aproape permanentă. Nici că se putea un mai bun îndemn: la rugăciune.  Rugăciunea e cumva însăși viața creștinului.

Iată că prin acest impuls, mă și simt înviorat, resuscitat la viață. Domnul spune că El este credincios și va duce la bun sfârșit ceea ce a început să lucreze în noi:

„Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta. Fraților, rugați-vă pentru noi.” (1 Tes 5: 24-25) Duhul Sfânt mijlocește prin suspinele noastre când ne plângem de una-alta către Domnul. Glorie Domnului.

E așa cum scrie Max Lucado. “Sunt deținător de card de membru al RPA: de Rugăciuni ai Pămpălăilor Anonimi. Ne rugăm când buba devine canceroasă. Când rămânem fără bani înainte de salariu. Cu toții ne rugăm. Dar nu am vrea să ne rugăm mai mult? … Să alungăm frica în rugăciune. Rugăciunea este pur și simplu o conversație sinceră între Dumnezeu și tine! ”

Fraților, membri RPA, să începem să vorbim cu Domnul  mai mult. Să-i spun lui Isus orice durere…ce mă apasă uneori. Să ne facem timp, să ne ridicăm ochii în sus…de pe internet,  să ne dezlipim gândurile de la orice altceva cel puțin 5 minute/oră, de înviorare duhovnicească. Să medităm în rugăcine și părtășie cu Domnul, glorificându-i Numele. Domnul să se mai îndure de mine, de noi,  El să ne dea și voința și înfăptuirea.

Fraților, rugati-vă pentru noi, cei care ne citim unii pe alții, noi pentru cititorii noștri, ei pentru cei care scriu. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui credincios. Domnul să vă dea putere fraților (și surorilor) să stăruiți în rugăciune pentru toți sfinții de care vă aduceți aminte în rugăciunile voastre și Domnul să vă răsplătească osteneala.

*    *    *     *     *    *     *     *      *     *      *

O saltea pentru Rugăciune

Poate ați urmărit extraordinarul  film educativ, I am Gabriel care începe cu scena travaliului unei nașteri, însă copilul nu supraviețuiește evenimentului. Dar acest fapt dezamăgitor nu este unul izolat în acel oraș, căci oamenii de acolo au uitat de Dumnezeu, iar dușmanul (Diavolul) s-a instalat tot mai confortabil și, în cele din urmă, orașul a devenit blestemat.  Practic, de peste 10 ani orașul Promise din Texas stătea sub asediul nemilos al unei secete (pământul uscat, bântuiau bolile, afacerile erau falimentare, lipsea în oameni speranța și credința), ceea ce a dus la sărăcia locuitorilor pe toate planurile, iar acum arăta ca după război.

Pe tabla indicatoare a orasului era scris “Bun venit în orașul Promise-TEXAS. Locul unde se întâmplă lucruri bune” –  dar acum era modificată reclama, introducând și   cuvântul niciodată  (Locul unde niciodată nu se întâmplă lucruri bune).

Oamenilor din culturile civilizate, când le merge bine, uită repede de Dumnezeu, nu-și mai amintesc că “Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci. Amin.” (Romani, 11.36)

Au uitat că Domnului Isus i S-a dat și numele Emanuel – Dumnezeu este cu noi. El este lângă oameni, El vede tot ce se petre sub soare. Și El este în cei credincioși, în inima lor, ca să-i ajute, să-i mustre și să-i îndrepte.

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.” (Evanghelia lui Matei, 1.23)

Deci, revenind la povestea din film, după 10 ani de secetă spirituală, în dreptul firmei de intrare în oraș, mult înafara lui, un bătrân și un băiat de 11 … 12 ani,  priveau la cele scrise și amintite aici. Băiatul avea o saltea de mici dimeniuni, rulată și legată de-o sfroară care o ținea pe umăr oriunde umbla.

Înțeleg că Dumnezeu a trimis în oraș un mesager al Său, un băiat cu o saltea, să ducă un mesaj la acei oameni care și-au pierdut credința și rugăciunea.

Bătrânul,  care l-ar închipui pe Dumnezeu Tatăl, iese din scenă, iar băiatul, un înger (mesager) al Domnului, cu salteaua în spate intră pe șosea, îndreptându-se spre acel oraș prăbușit.

Spre băiat rulează din sens opus  o mașină în care se afla o tânără familie,  soțul și soția,  cei cărora le murise copilul în urmă cu 10 ani, la naștere.  Cei doi din mașină, vorbeau de-ale lor, când, dintr-odată mai-mai să dea peste băiat, derapând ușor în decor. Băiatul spune că este Gabriel, că nu are familie și deci nu are un  nume de familie, dar merge în Promise.

Îl iau în mașină și-l găzduiesc la ei. Nu aveau copii; femeia nu mai putea să rămână  însărcinată. Băiatul avea doar hainele de pe el, albe,  un pantalon și o cămașă; și salteaua care o avea permanent cu el.  L-au instalat în camera de oaspeți. Cei doi soți au observat ce face Gabriel când e singur în cameră: e pe genunchi pe saltea, în rugăciune, rugându-se pentru oamenii acelui oraș, lui Dumnezeu.

Scenaristul introduce în poveste câteva personaje bine conturate de drama prin care trece fiecare dintre ele. Situațiile lor, fără ieșire, zbaterile omului firesc  și modul de implicare-rezolvare a lui Dumnezeu, prin rugăciunea și intervenția lui Gabriel, aduc pe rând în scenă viața fiecăruia. Un bătrân fermier, cu întinse pământuri agrigole; doctorul plin de credință, dar care are el însuși o boală galopantă în trupul său în floarea vârstei; fiica pastorului dependentă de droguri, aflată  în pragul sinuciderii; soțul unei femei simple, alcoolic și drogat, certat cu legea și cu moralitatea, iar soția sa se luptă din răsputeri pentru menținerea familiei pe linia de plutire; șeriful, un om corect vis-a-vis de lege, însă  plin de ură și împotrivitor lui Dumnezeu, asta de când soția lui murise, pe neașteptate; o tânără ziaristă dornică de afirmare care vânează parcă un Pulitzer scriind despre  personajul Gabriel; nu în ultimnul rând, redactorul șef de la un important ziar din Texas, aflat sub ghilotina unei boli iminente de pancreas.

Încet-încet, în toate dramele și problemele amintite, Gabriel și salteaua sa sunt prezenți în rugăciune și sfătuire. Băiatul vorbește extrem de puțin, clar și concret, natural și firesc, dar fără echivoc și folositor pentru cei care-l ascultă. Fața sa, dar mai ales ochii săi expresivi,  rămân întotdeauna la fel, sobru și stăpânit de ceea ce este  dincolo de ceea ce se vede.

E drept, este un scenariu, este o poveste, în care Dumnezeu rezolvă, El se implică în toate nevoile din dramele prin care trec oamenii amintiți. Dă vindecare de droguri, dă vindecare de moarte clinică instalată, dă vindecare din accident grav de coloană, scapă de droguri pe cei dependenți și restaurează iubirea în familie (la rugăciunea întregii comunități de oameni); prin situațiile miraculoase  prin care trec, șeriful,  redactorul șef, bărbatul drogat și alcoolic, cu toții, necredicnioși, primesc revelația cunoașterii și a credinței în Dumnezeu.

Singurul care nu este ajutat, am zice împotriva curentului a ceea ce credem ca  oameni, credinciosul doctor moare, de boala de pancreas care-l chinuia cumplit, însă cu inima plină de bucurie că Domnul Isus e Cel care-L primește în veșnicie. Glorie Domnului.

Ce avem de făcut?

Trebuie să urmăm pilda lui Domnului Isus. Când era printre oameni, Isus Hristos avea un obicei, acela de a se retrage undeva singur, departe de oameni și se ruga Tatălui.

Și noi, să venim așa cum suntem înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Căci așa cum sunt am nevoie de El, ca să mă ajute, să mă schimbe, să-mi schimbe starea nefericită în care mă găsesc, să facă o minune și în viața mea.

Oamenii din Promise-TX, și-au făcut saltele de rugăciune, pentru ei, dar au fabricat tot mai multe, pentru ca să le dea și celorlalți oameni din oraș, dar și celor care vin pentru un timp în localitate.

Dacă avem nevoie de ceva este  tocmai de o saltea unde să ne plecăm genunchii și ființa înaintea Domnului Dumnezeu. El ne va da o inimă bună, care să laude pe Domnul și care să asculte de Dumnezeu.  Mai apoi,  Dumnezeu va turna din cer binecuvântarea Sa minunată.

Glorie Domnului, căci El dă celor credinicoși har după har! Amin.