FALS: „Mai multă ştiinţă înseamnă mai puţină credinţă”

Citat-Grigore-Moisil

Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci acel care nu știe să înțeleagă. (Alvin Tofller)

În Adevărul.ro găsim articolul „Mai multă ştiinţă înseamnă mai puţină credinţă” în care distinsa jurnalistă Medeea Stan publică câteva idei și date statistice brute:

Un an în plus de şcoală poate reduce cu 10% numărul persoanelor care frecventează instituţiile religioase. Potrivit rezultatelor cercetării realizate de European Social Survey, cei care petrec mai mult timp pe băncile şcolii au şanse mai mici să declare că practică o anumită religie.” – citim în articol.

M-ar interesa și părerea unor oameni de cultură precum Liiceanu sau Pleșu. Sau aceea a unor profesori și preoți care care sunt pasionați de credință, în orice caz dintre cei care trăiesc aforismul lui Seneca „Oamenii învaţă învăţând pe alţii.

Totuși, pentru a putea trage o concluzie în cunoștință de cauză, trebuie să avem la îndemână criterii viabile pentru un astfel de domeniu. O astfel de afirmație „Mai multă ştiinţă înseamnă mai puţină credinţă” e mai mult decât pripită, ea doar pare îndeptățită, dar nu este, deoarece nu îndeplinește nici măcar condițiile de bun simț care reies din înțelesul termenului „știință”.

În Dexul român găsim ce înseamnă: ȘTIÍNȚĂ, științe, s. f. I.1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre. 2. Conștiință. II.1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. ◊ Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. ◊ Om de știință = savant, învățat. [Pr.: ști-in-] – Ști + suf. -ință (cu unele sensuri după fr. science).

Dar ce se înțelege de fapt  un om cu știință (cunoștință). Să punem retoric întrebările ajutătoare pentru a cântări dacă  cineva are știință cu privire la credință, cu un an doi în plus de școală, pentru ca să vedem ce putem crededespre tinerii noștri cu mai muți ani de școală (dar și despre mai vrâsnicii aflați în aceeași situație):

  • au într-adevăr cunoștință despre credință, despre obiectul credinței, sunt ei informați cu adevărat? sunt ei într-adevăr conștienți despre credință?
  • au într-adevăr o bună știință (conștienți, având cunoștința deplină a faptelor, personală, fără consimțământul ori aprobarea cuiva? Au ei această știre (veste), cunosc și au acces prin conștiința lor?
  • au cu adevărat pregătirea necesară, intelectuală și instrucția?
  • au învățat despre credință (și obiectul credinței) cu adevărat, prin /din scriere și citire?
  • au acces practic la ansamblul de cunoștințe și de gândire necesare cunoașterii credinței?

Ceea ce vreau să spun este că tinerii (elevi și studenți), nu au practic acces la învățătura necesară despre credință pentru a putea decide în cunoștință. N-au instruirea necesară, căci nu urmează pașii necesari. Nu se pune problema dacă e ușor sau dacă e greu. Instituțional, prin învățământul obligatoriu, nu au accesul necesar.

Și, deoarece prin familie se promovează tot mai puțin credința, rămâne deschisă poarta celor autodidacți. Sunt privilegiați cei care au șansa să aleagă un liceu creștin. Un astfel de tânăr este Mihai Pleșa, elev la Seminarului Teologic Ortodox din Bucureşti. Avea de 16 ani atunci când fusese un olimpic important la religie și a dat un interviu de răsunet la Gândul.ro. Doar așa a putut răspunde cu măiestrie la întrebări simple precum acestea: “Ce este Dumnezeu?” sau “Ce este credinţa?”.

Fără o solidă educație și fără o cultură generală bine echilibrată, sigur nu vei putea răspunde. Deci doar incultura și lipsa de educație sunt potrivnice credinței în Dumnezeu. Căci nu degeaba marii filozofi români au tras concluzii demne de luat în seamă:

  • A nu ști Biblia, în speță Vechiul Testament și Noul Testament, pentru un european este un fapt de incultură îngrozitoare. (Gabriel Liiceanu)
  • Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate. (Petre Țuțea)
  • Inteligența, oricât de mare, nu e suficientă pentru a te curăța de prejudecăți. Cu cât inteligența e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat s-o justifici. (Petre Țuțea)
  • Mie mi-a trebuit o viață ca să mă conving că în afară de Biblie, nu e nici un adevăr. (Petre Țuțea)
  • Poarta spre Dumnezeu este credința, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândită creștin, rugăciunea ne arată că umilința înalță, iar nu coboară pe om. (Petre Țuțea)
  • Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sunt de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii, nu in functie de ispravi politice. (Petre Țuțea)
  • Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Când îl intreabă Moise pe Dumnezeu: “Ce sa le spun alora de jos despre Tine?” – Dumnezeu îi spune: “Eu sunt cel ce sunt.” (Petre Țuțea)

Pentru mulți oameni, superficiali spiritual, nu dă bine sa fii credincios, ascultător și supus, ci a fi pe dos. Cei mai mulți dintre tineri aleg distracția, să fie în pas cu moda, imoralitatea și satisfacerea poftelor primare.

De reținut că școală este vitregită datorită programei obligatorii de învățământ deoarece nu are conține ca obligatorii religia sau credința, ci statutul religiei este facultativ și la alegere. Deci din pregătirea sistematică și din programa analitică de instruire ale tinerilor lipsesc materii precum „Obiectul si istoria credintelor” și „Sfânta Scriptură”, adică „Biblia”. Despre Dumnezeu și despre creație nu se învață și nu se pretinde elevului să cunoască, astfel că tinerilor le lipsește A B C-ul cunoștințelor necesare. Ei nu aud la clasă că există un Creator care a creat tot ce există măreț în lume, soarele și luna, pământul, omul, întregul univers. Nu au acces la informație, nu cunosc despre existența lui Dumnezeu și modul cum Dumnezeu s-a făcut de cunscut omului în istorie, prin oamenii care au scris Biblia. Dar nu cunosc nici cum Dumnezeu însuși a coborât în creația Sa, ca om, prin Iisus Cristos, ca să ne dea învățătura de care avem nevoie, dar și pentru ca să ne răsumpere din condamnarea la moarte datorită neascultării de El și a imoralității în care a trăit. Căci plata păcatului este moartea păcătosului, dar din iubire pentru om, Dumnezeu a acceptat jertfa Omului Isus, nevinovat, pentru oricine are credința că Iisus a murit pentru păcatele sale, regretă neascultarea și necredința față de Dumnezeu (deci se pocăiește de faptele lui rele și imorale) și acceptă să fie regenerat de Creatorul prin credința în El la o viață nouă în care să-L cinstească pe Dumnezeu și să trăiască o viață morală iubind adevărul, pe Dumnezeu și omul din apropierea sa …

Programa de școlarizare continuă să învețe elevul despre orice altceva numai despre Dumnezeu nu. Învățătura e bună, toate materiile predate sunt de folos. Mai puțin acelea care vorbesc despre evoluție, despre evoluționism, că omul se trage din maimuță. Iar rezultatele se văd, de asemeni și direcția greșită în care merge societatea occidentală de când L-a scos pe Creatorul din ecuația vieții lor și din învățământ. A ajuns nu doar să nu mai fie o opțiune, credința, ci există o mare împotrivire față de Dumnezeu, de credință și de creștinism.

Occidentalii au ales că homosexualitatea și lesbianismul sunt stări normale, nu mai sunt atitudini anormale, nefirești și bolnave cum bine fuseseră identificate în secolele precedente. Dacă familia (formată prin unirea în căsătorie a unui brbat cu o femeie) era considerată celula sănătoasă a societății, astăzi perspectiva ei este schimbată cu totul. Omul nu mai este de gen masculin sau feminim, bărbat sau femeie, ci s-a ajuns a legifera că este doar de genul…neutru! Lipsește un Moliere sau un Caragiale să le facă de râs gândirea sub mediocră la care s-a coborât prin deciziile forurilor lumii occidentale. Totuși un astfel de trend păgubos este promovat de oameni care se cred înțelepți și nu știu că se află într-o stare de alienație mintală…

Curentul de gândire al lumii apostate este acesta: „Mai multă ştiinţă înseamnă mai puţină credinţă” – o concluzie falsă, neadevărată.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.