Cu toții știm că unele păsări care stau în preajma apelor au abilitatea de a zbura deasupra apelor și a vedea peștele în apă.

Dar păsările mai au și abilitatatea de a plonja în apă, de-a înșfăca peștele cu ghiarele … pește care apoi va fi … prânzul acelei păsări răpitoare.

O astfel de scenă am văzut ieri …o pasăre zburând deaupra capului meu cu un pește, destul de mare … în ghiare. Bietul pește, atunci când a părăsit adâncul apei.. și s-a hotărâit să iasă mai …la suprafață pentru o gură de aer proaspăt …. nici măcar nu s-a gândit ce va urma.

Și acum iată-l … afară din apă !!!….. afară din elementul lui de viață …. mediu atât de binefăcător…. mediu în care era în deplină siguranță … Și mai mult, iată-l acum …zburând …. sus… în aer… o situație pe care nici el și nici nimeni altul nu și-ar fi imaginat-o pentru un pește. Iată-l, prins strâns, în ghearele deloc comfortabile ale păsării, gheare înfipte în carnea lui ….

Ce este și mai durereos este că bietul pește, diferit de o altă victimă terestră a păsării, nici măcar nu putea scoate un sunet, cerând ajutor… Și ce urmează? … să fie sfâșiat de ciocul puternic al păsării.. și toate astea pentru ce? ..pentru o gură de aer de la mai suprafață.

Adeseori ca și peștele naiv ne aventurăm și noi în medii și circumstanțe care ni se par nouă ….mai bune.. mai favoraile, chiar mai sănătoase zicem noi … și, fără să ne dăm bine seama… ne pomenim afară din mediul nostru… mediu în care eram în deplină siguranță, mediu în care Bunu’ Dumnezeu în Atot înțelepciunea Sa, ne–a plantat….

Ne pomenim prinși ca într-o zancă a morții, fiind purtați prin locuri unde nu ne așteptăm să fim și nici nu eram destinați să ajungem… și, ca și peștele, parcă amuțiți de circumstanțe, nici nu mai avem abilitatea să ne îndreptăm glasul spre Domnu’ și să-I cerem ajutor .

De aceea, este mare nevoie în vremile în care trăim să căutăm îndrumarea și călăuzirea permanentă și intensă a Duhului Sfânt… Și mai mult, să îi ascultăm îndemnurile, fiind totodată multumiți de circumstanțele în care am fost așezați de Creatorul.

Dar dacă totuși am ajuns în locuri și situații unde nu eram hărăziți să fim…. să nu uităm că AVEM UN TATĂ, să strigăm către El, chiar și atunci când parcă sîntem amuțiți de durere sau de panică, să-L chemăm … cerând și urmând călăuzirea Duhului Său cel sfânt

Cine are urechi de auzit … să citească…  să ia aminte și să înțeleagă!!!

Să aveți un drum și-un umblet  binecuvântat!

Lidia Lazăr Nicoară

Sursa foto: http://blog.nwf.org/2012/01/invite-an-osprey-into-your-family/