UCIGAȘUL PĂRTĂȘIEI

Banca goalăLIPSA DE SINCERITATE UCIDE PĂRTĂȘIA

Cuvintele sunt vehiculele prin care ne comunicăm gândurile, iar limba este șoferul nostru.  Maturitatea spirituală ne poate ajuta să spunem cuvintele potrivite și necesare momentului pe care-l trăim în relațiile cu ceilalți oameni. În cuvintele noastre se vede ca-ntr-o oglindă, integritatea sau falsitatea care ne domină viața.

Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, si din cuvintele tale vei fi osândit.” (Mat.12:37)

Într-o discuție avută cu cineva stabilit în America, analizând cauzele care deteriorează relațiile dintre creștini, cumpănind ce anume le deteriorează, dar și după ce tânjește omul într-o relație, m-am gândit la o posibilă cauză hotărâtoare.

Știi ce anume este primordial într-o relație? Întrebarea venea ca o consecință a zbuciumului pe care-l trăia de cca 6 luni. Pe de o parte, fiindcă avusese o legătură deosebit de strânsă cu cineva și investise totul (numele său, sentimentele, timp, bani), dar subit s-a rupt relația, femeia reîntoarcându-se în România, lăsându-l foarte afectat pe bărbat, întristat peste măsură, cu o întrebare care-l măcina în fiecare zi tot mai mult, care, sintetizată, suna astfel: „Dacă, când, cum și pentru cine voi mai putea avea inima deschisă ca o carte?“.

Apoi, pe de altă parte, fiecare cu durerea și dezamăgirile sale. Dezamăgirea și supărarea nu ocolește pe nimeni. Apropiaților, cum era normal (natural și creștinește), le-am deschis inima, iubirea și afecțiunea, dar și respectul cuvenit, însă mulți dintre aceștia și-au manifestat în mod neglijent și nepotrivit sentimente lor.

Am observat că ingredientul strict necesar pentru ca relația de părtășie să funcționeze, pe lângă  cele menționate deja (iubirea și respectul), este sinceritatea.

Sinceritatea este cel mai important lucru care trebuie să existe în orice relație și în orice împrejurare. Fără sinceritate, orice relație manifestă multă falsitate, fariseism și minciună. Lipsa de sinceritate îngrădește libertatea de manifestare pe care o dă adevărul, iar rănirile și dezamăgirea își fac neîntârziat prezența.

Cu acest gând al sincerității și dorinței de părtășie m-am apropiat de alți doi, cunoscuți ca apropiați între ei, și le-am pus și lor întrebarea: știți ce e esențial ca o relație de prietenie și părtășie, să meargă? Păreau a nu înțelege rostul chestiunii, nedând semne că-și vor exprima o părere sau alta, le-am comunicat verdictul de mai sus. Dar după un timp scurt de meditație s-au îndreptat pe nesimțite într-altă direcție…. Lipsa de sinceritate ne îndepărtează unii de alții. Dar și confirmă sintagma înțelepciunii populare: „Cine se aseamănă, se adună.

E clar, nimeni nu e perfect, însă, în ce mă privește, întotdeauna am prețuit sinceritatea. În toate colectivele unde am activat, sinceritatea făcea diferența. Ca un defect al meu, niciodată nu am fost prea reținut și înfrânat în vorbire, motivat de-un spirit de comunicare, de părtășie și prietenie. Conștient că vorbele mele nu au pe ele poleiala diplomației care să-mi protejeze ființa de represaliile urechilor care nu le puteau prețui și primi, exista totuși această alternativă: „Poate ști oricine cum sunt și ce gândesc, vreau-nu vreau, ăsta sunt. Dacă trebuie să schimb ceva la mine (și trebuie!), astfel voi fi mai în măsură și obligat s-o fac.”

Odată, văzând că un prieten este puțin contrariat și poate dezamăgit că nu găsea în mine ceea ce presupusese a fi, i-am spus ceva de genul: „Nu căuta la mine și alte “calități”, nevăzute, ceea ce vezi, sunt.” Într-o relație de prietenie autentică, bazată pe sinceritate, pe adevăr, ești liber și deschis.

Din instinct, dar și din principiu, ca o condiție sine-qua-non, sinceritatea am afișat-o întotdeauna pe oriunde am umblat. O sinceritate necesară, nimic ostentativ. Când m-am întors din lume la ascultarea credinței de Dumnezeu, primul impuls față de un coleg stăpânit de minciună, a fost să nu-i dau satisfacție față de ceea ce vede el acum în mine, desconsiderându-l, și așa am procedat. Dar nu după multe zile mi-am dat seama că nu e bine să procedez așa. Am luat chiar și o hotărâre de comportare, la prima întâlnire cu oamenii cu care voi colabora și care n-aflaseră „asta” despre mine, să nu las să treacă mai mult de 10…15 minute fără să le mărturisesc statutul meu actual, de creștin pocăit. Procedam așa, cunoscând că este adevărat și de bun augur zicala „Atunci când nu poți mărturisi credința ta în Cristos Domnul, cu faptele din viața ta, să mai folosești și cuvintele”. Dar dacă nu fac asta de la început, mărturisirea despre pocăința mea, oportunitatea de-a o face mai apoi scade cu timpul trecut și în primul rând eu sunt cel care am de pierdut, mai apoi ceilalți.

Trăim zilele de pe urmă în care apropiații ne refuză sinceritatea, părtășia autentică; când ei își făuresc o armură cu care te întâmpină de fiecare dată. Dar totuși mulți tânjesc după sinceritate.

Slavă Domnului, mi s-au întâmplat să am și părtășii extraordinare. De la prima întâlnire pe care am avut-o cu un frate mai în vârstă decât mine (cu cca 30 de ani) am rămas prieteni sinceri pentru anii următori, până la plecarea sa la Stăpânul care-l înscrisese în oaste. Dânsul zicea cu satisfacție “niciodată n-am mai avut până acum pe cineva atât de apropiat”. Fiecare tinde spre o prietenie, spre-o apropiere, spre un fiu care-i lipsește lângă sine.

Învăţătura îţi dă lumină, dar nu te înalţi decât prin caracter. (Ovid Densusianu)

Lipsa de sinceritate ne îndepărtează unii de alții. Nu poți sta mult timp la discuții “de părtășie”, îmbrăcat în armura împăratului Saul.

Dragi frați și prirteni, fără haina simplității și sincerității, nu poți avea părtășie. Nu poți veni fără har, fără pace, fără libertatea duhului înspre fratele tău.

Frate și soră, ia armura pregătită de Dumnezeu și care-ți va fi de mare ajutor în a te putea împotrivi uneltirilor celui rău care caută să-ți inducă în minte și-n inimă insinuarea și minciuna, neadevărul, ura și dezbinarea, nesinceritatea, înșelăciunea și fățărnicia, și între noi, frații și prietenii tăi.

“Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare, să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească.” (1 Petru 3: 10-11)

Omului rău și neascultător de adevăr, Domnul îi spune:”Iata, te izgonesc de pe pământ și vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului.” (Ier.28:16)

Stăpânul nostru, cel care ne-a creat și s-a jertit pentru noi să ne crească ca pe niște fii și fiice, are un cuvânt de atenționare aspru: “Rob rău; te voi judeca după cuvintele ale.[…] Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.” (Luc.19:22; 26)

O, de am auzi Glasul pline de iubire care strigă către inima noastră răzvrătită și rea, carea ajuns să nu mai fie tăiată împrejur pentru El, și pentru părtășie:

Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” (Apocalipsa 2:4-5)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.