Șarpele de aramă sau harul lui Hristos?

Șarpele de aramăSe vede că în timpul dintre Moise şi Ezechia, copiii lui Israel au făcut din şarpele de aramă pe care Dumnezeu li l-a dat prin Moise pentru vindecarea lor, un idol înaintea căruia ardeau tămîie. Ne putem da seama cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu ce a însemnat în ochii Săi această uriciune.

Ezechia……a tăiat în bucăţi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, căci pînă în acele zile fiii lui Israel arseseră tămîie înaintea lui.” –  2 ÎMPĂRAȚI 18:4

Şi pentru că întîmplări ca acestea ne-au fost păstrate în Cuvântul lui Dumnezeu pentru învăţătura noastră, trebuie să recunoaştem că astfel de tendinţe sînt şi în noi.

Ca şi israeliţii din vechime, sîntem capabili să facem din ceva care este bun, corect, necesar, o pricină de preocupare exagerată, încît, fără să ne dăm poate seama, ajungem să-i dăm prea mare atenţie, ştirbind prin aceasta dreptul Domnului  Isus de a ocupa primul loc în inima noastră.

Soţia sau soţul, copiii şi grija pentru ei şi lupta pentru existenţă ne pot preocupa aşa de mult, încît ne putem trezi că Domnul Isus de mult a fost trecut pe planul al doilea, neglijînd tot mai mult părtăşia cu El care se poate întreţine prin citirea Cuvîntului şi rugăciune. Ne mai cugetînd la El şi la lucrarea Lui în noi, încetăm să-L mai contemplăm pe El aşa cum se cuvine, ca pe scumpul nostru Mîntuitor şi Domn.

Dar chiar şi în sistemele religioase de astăzi se întîmplă aceleaşi lucruri. Oamenii aleargă după vorbitori buni care de cele mai multe ori sînt nebuni pentru că alterează Cuvîntul adevărului şi în loc să vorbească despre Hristos, şi despre El răstignit şi despre toate bogăţiile de har care sînt în El, aceşti vorbitori “nespus de aleşi”, buni de gură, spun tot felul de lucruri năstruşnice sau poveşti, dezonorînd pe Domnul Isus singurul care trebuie să ocupe inima şi vorbirea noastră.

Ceea ce este şi mai trist însă, este faptul că în adunări adevărate, credincioşii se grupează în jurul unui frate care prezintă bine doctrina Scripturii şi crează astfel diviziuni şi neînţelegeri. Nu sînt toate acestea idolatrii? Unde este slava Domnului în toate aceste lucruri? A lua pe astfel de oameni şi scrierile lor şi a-i urma cu scrupulozitate, în loc de a-L urma pe Domnul Isus în simplitate şi a ne ocupa numai cu El, înseamnă a repeta greşeala lui Israel care se închina şarpelui de aramă.

O, cîţi “Nehuştani” mai sînt în ziua de astăzi! Apostolul Pavel îi mustră pe corinteni pentru sectele pe care le-au creat în sînul Bisericii. Dar cei mai greşiţi erau aceia care spuneau: “Eu sînt al lui Hristos.” şi dispreţuiau astfel pe ceilalţi credincioşi ridicîndu-se mai presus de ei. Fără îndoială că pilda de vieţuire şi scrierile acestor credincioşi ne sînt de mare folos, dar a face din toate acestea o preocupare de predilecţie şi a neglija pe Domnul Isus, este cea mai mare pagubă pe care o putem avea.

Cunoştinţa mă pot face un bun vorbitor, dar numai harul mă poate face un adevărat împlinitor al cunoştinţelor acumulate. Cînd cunoştinţa intră în cap, mă înalţă, cînd intră în inimă, mă smereşte. (Din MANA DE DIMINEAŢĂ, primită prin Email)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.