by Sorin Sabou

Limbajul căii în Noul Testament este asociat cu ideile de acces și mod de viață. Isus Cristos este Calea, ucenicii lui sunt chemați să umble pe calea îngustă, creștinismul este descris ca și o cale. Identitate și destinație.

Dragostea ca și cale subliniază caracterul ei obligatoriu ca ingredient necesar în orice slujire. Când ea lipsește celalte se reduc la zero. Ea este elementul care dă viață și valoare lucrării creștine.

Trăsăturile ei exprimate atât negativ, cât și pozitiv vin și arată de ce nu funcționează nimic în comunitate fără dragoste. Toate caracteristicile ei arată elementele supraviețuirii și edificării unei comunități. Orice grup de oameni care funcționează sănătos are nevoie de aceste lucruri.

Dragostea este o cale care nu va eșua niciodată. Când darurile spirituale vor înceta, dragostea va rămâne. Ea rămâne până va veni înnoirea tututor lucrurilor, până ce toate vor fi desăvârșite, până la înviere.