Frate, reaprinde focul pe altar!

open-arms1Când m-am întors la Domnul în 1992, primindu-L pe Isus Hristos în inima mea ca Domn și Stăpân al vieții mele, eram îndrăgostit de noua mea viață în care El creștea iar eu scădeam în ceea ce era lumesc și firesc. În inimă aveam un foc care ardea și care era ușor de menținut fiindcă dragostea Lui a fost turnată în inima mea prin Duhul Lui pe care mi L-a dat.

Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.Levitic 6:13

Atunci alergam la părtășie, alergam pe calea Domnului. Era o bucurie și o sete de a întâlni frații Domnului, de-a vorbi și a ne bucurai împreună de iubirea Lui și purtarea Lui de grijă.

Eram îndrăgostit de vorbele Lui, Cuvântul Lui îl citeam cu nesaț. Mă bucuram ca de niște bucate zemoase și gustoase de viața cu El, de picurul de fagure care mi-l punea pe buze, de toată nădejdea pe care o avem în El.

Psalmul 119 (176 versete), dintr-un mic Testament (cu XV teme tratate la sfârșit), l-am recitit mergând pe stradă, dintr-un cartier în cealaltă parte a orașului Tg Mureș. Era o zi de sâmbătă, o zi însorită de vară, când rar întâlneai alți oameni pe străzi, care, probabil au ales să se ascundă la umbră, mai la răcoare…

Cum e scris în acest psalm, așa am primit Legea duhului de viață:

  • Legea Domnului e o desfătare (jugul Lui e bun și ușor) (119: 16; 47)
  • Legea Domnului e dulce ca mierea (119: 103)
  • Legea Domnului e o sursă de lumină (119: 105)
  • Legea Domnului e o sursă de bucurie (119: 14)
  • Legea Domnului e o sursă de meditație (119: 15; 24)
  • Legea Domnului e gravată în inima mea (119: 10-11)
  • Legea Domnului poate da fericirea (119: 1)
  • Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul (7)
  • Legea Domnului e adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor (119: 7)

Oricâte întâlniri ale fraților erau programate, la rugăciune, la cuvânt, la studii, la conferințe, niciodată nu le apreciam a fi prea multe. Totdeauna alergam pe calea poruncilor Lui, toate activitățile îmi erau o desfătare deplină.

Dar, cu timpul, așa cum spune cuvântul Domnului ”din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.” (Mat.24:12)

“Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apoc.2:4)

Dragostea Lui e aceea care ne strânge să fim aproape unii de alii. Dar dacă lăsăm loc fărădelegii în viața noastră, dacă părăsim legătura și focul iubirii Lui, și legăturile frățești, desfătarea de a fi împreună nu-și mai găsește aceeași motivație de odinioară. Deoarece păcatul pune un zid de despărțire, păcatul ne izolează și ne răcește unii față de alții. Iar, pe de altă parte, mentalitatea oamenilor după ’89 s-a schimbat treptat și auzi expresii care altădată nu-și găseau locul: “frate, aici ești în America”, “nu stii că aici nu trebuie să întrebi de ce fac asta sau aia …”aici e altfel”; “n-ai voie asta…”; dar cuvântul zice “Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos” – “scrie, dar…acum/aici e altfel!!!” … 

În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea.” (Judc.17:6)
***
Tânărul răcit de NICHIFOR MARCU

Odată m-am întâlnit cu un frate tânăr și I-am spus: „Tu… te-ai răcit cu totul, Valentine! Ce se întâmplă cu dragostea ta față de Dumnezeu?”
Valentin a amuțit și a plecat spre casa lui mulțumit că nu i -s-a spus mai mult. Spre casă se gândea: „Ce nenorocire! Ce să fac? Cum să-mi dezgheț inima?”
Pe drum se întâlnește cu Viorel, băiat credincios și acela.
– Nu vrei să vii să ne rugăm împreună? îl întrebă Valentin. N-ai nevoie de rugăciune?
– Ba da, tocmai de rugăciune aveam nevoie, îi răspunse Viorel, și a plecat cu el.
Au citit din Biblie, a îngenunchiat și s-au rugat. Au mai venit și alți tineri în locul acela de rugăciune. Au citit și împeună cu ei din Cuvânt, au îngenunchiat și s-au rugat cu toții.
„Ne răcim, fraților”, a spus Valentin, tânărul răcit. „Înghețăm cu totul! Sa citim Biblia și să ne rugăm!”
Și focul s-a reaprins din nou în inimile lor. Apoi au mers și pe la alți tineri, ca să le aprindă și lor focul spiritual.
Aprinde focul în inimile altora, și atunci va arde și focul tău!
***
Trebuie să avem în vedere cuvântul cheie “obicei”. Poți avea un obicei bun, acela de a citi cuvântul Bibliei și de a te ruga Domnului, de a fi în părtășie. Dar mai e și posibilitatea de a intra într-un obicei sau o obișnuință rea, de a nu mai citi cuvântul, de a nu te mai ruga. (Umblarea mea cu Dumnezeu de Nichifor Marcu- Editura Agape Fgăraș)

Avem din partea Duhului Domnului Isus și aceste îndemnuri:

Nu vă înșelați: “Tovărășiile rele strică obiceiurile bune“. (1Cor.15:33)

Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alți și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.” (Evr.10:25)

“Stăruiți în dragostea frățească.” (Evr.13:1)

“Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.” – Levitic 6:13

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.