PE CALEA pe care a  apucat  I.T.P. (cu afinitatea declarată la ideologia lui Volf – vârful  unui aisberg nimicitor) era necesară și de dorit o avalanșă de  comentarii și  de articole precum EMINENȚE de Cristian Ionescu și altele de aceeași factură.

Și, pentru că pericolul e real și  nu unul închipuit,  mai e încă nevoie de presiunea și atitudinea evanghelicilor până ce înalții prelați de la ITP se dezic de “omul negru” și se lipesc din nou de Isus Hristos – Păstorul cel Bun, Lumina și Adevărul.

De ce? Pentru că această chirurgie curățitoare  aduce la lumină gândurile ascunse și orientarea periculoasă în care se află. Cazul ITP (cu sau fără Volf) îl privim ca o consecință a ceea ce zice cuvântul, că “Cine umblă cu bârfe dă pe față lucrurile ascunse“, ori ei nu trebuiau să dea prilejul deloc plăcut și de osândit (Pv 20:19), dar cu toate acestea, are și o consecință bună, aceea că va “scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor” (1 Corint. 4:5), ale celor de la ITP și ale lui Miroslav Volf – care declara una și gândesc și fac alta.

Normalitatea creștinului smerit e atunci când strângi numai  studiile necesare (în diplome și atestate universitare), obligatorii pentru a ocupa o funcție de slujire decentă pentru nevoile materiale și spirituale duhovnicești.

Însă cu totul alta e când ai “grija” să-ți umfli CV-ul cu șirul nesfârșit al adăpării neostoite de la izvoarele fără număr ale lumii, când gândirea și filtrul conștiinței, în acest caz, îți sunt supuse unui CV aglomerat de  balastul care vrei-nu vrei te domină.

Controversele (și lipsa de luciditate și de lumină duhovnicească) apare la cei care nu primesc sfatul apostolului Pavel din Coloseni 2:8, pentru acei ce nu se tem de filozofia și datinile oamenilor – când, dimpotrivă, merg pe această cale lumească  întunecoasă și înfundată, când, după ce și-au obținut atestarea academică strict necesară, fac călătorii nesfârșite pentru studii în locuri ne-evanghelice (universități și bibliografii nefolositoare-neduhovnicești).

Moise și Pavel, cu o pregătire academică dobândită în Universități, neîndoielnică, odată intrați în slujba lui Dumnezeu se știe ce și cum au lucrat. N-au mai făcut nici un singur pas înapoi la învățăturile începătoare ale lumii. Oare într-aevăr, cei doi,  le-au considerat pe toate celelalte ca pe un gunoi?  Ceea ce știm, însă, e faptul că Pavel a dorit “să-L cunosc pe Isus și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui…” (Fiipeni 3: 10)

Desăvârșirea de care vorbește și pe care și-o dorește Pavel nu e pe calea aleasă de cei de la ITP – ori ei tocmai AIA trebuie s-o arate cursanților lor, adevărata Cale și experiență cu Domnul. Dar dacă, Doamne ferește, n-o pot face, trebuie să fie cel puțin niște indicatoare clare care indică drumul spre Domnul Isus Hristos, nimic altceva.