GÂNDUL ZILEI: Credința care aduce schimbare

1-John_1-9Iertat deplin

Şi oricine crede, este iertat. –   Fapte 13:39

Cel care crede în Christos primeşte o iertare prezentă. Credinţa nu-şi păstrează roadele pentru viitor, ea le arată acum. Aşadar iertarea este rezultatul credinţei, şi este acordată sufletului în momentul în care se predă lui Christos şi Îl acceptă ca totul în toate.

Sunt cei care stau în faţa tronului lui Dumnezeu iertaţi acum? La fel suntem şi noi, iertaţi şi curăţaţi ca şi cei care cântă imnuri de slavă la harpele cereşti, îmbrăcaţi în haine albe. Tâlharul de pe cruce a fost iertat chiar în momentul în care şi-a întors ochii credinţei spre Isus. Bătrânul Pavel, după ani de slujire, nu a fost mai iertat decât tâlharul, care nu slujise deloc.

Noi suntem „primiţi prin Prea Iubitul” (Efeseni 1:6) astăzi, absolviţi de păcate astăzi, achitaţi la bara de judecată a lui Dumnezeu astăzi. O, ce gând minunat! Sunt unii struguri din via lui Eşcol care ne aşteaptă să-i culegem de abia după ce vom ajunge în cer, dar există şi o mlădiţă care trece peste zid. Nu sunt ca roadele ţării Canaanului, care nu au putut fi gustate decât după trecerea Iordanului. Aceste roade sunt asemeni manei din pustie, o porţie din hrana zilnică cu care Dumnezeu ne împlineşte nevoile în călătorie. Suntem iertaţi chiar acum.

Chiar acum, păcatele noastre sunt îndepărtate. Chiar acum stăm în faţa lui Dumnezeu primiţi, de parcă nu am fi fost niciodată vinovaţi. „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei care sunt în Christos Isus” (Romani 8:1). In cartea lui Dumnezeu, chiar acum, nu există nici un păcat care să strige împotriva poporului Său. Cine ar îndrăzni să-i împovăreze cu ceva? Nu este nici o pată, nici o zbârcitură; nici un defect rămas asupra credincioşilor în materie de îndreptăţire în faţa Judecătorului întregului pământ. Fie ca privilegiile prezente să ne trezească la datorie şi acum, cât timp mai trăim, să trăim pentru scumpul nostru Domn Isus.
***

Făcuţi desăvârşiţi.

Evrei 12:23

Sunt două feluri de desăvârşire necesare creştinului: desăvârşirea îndreptăţirii prin persoana lui Isus, şi desăvârşirea sfinţirii aduse de el prin Duhul Sfânt.

In prezent, stricăciunea rămâne, chiar în inimile născute din nou; experienţa ne-a arătat-o de multe ori. Fără să vrem, nutrim dorinţe rele şi gânduri necurate. Dar mă bucur să ştiu că vine ziua în care Dumnezeu va termina lucrarea pe care a început-o, şi va prezenta sufletul meu nu doar desăvârşit în Christos, ci desăvârşit prin Duh,fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta, ci sfânt şi fără prihană” (Efeseni 5:27).

Să fie oare adevărat că această sărmană inimă păcătoasă va deveni la fel de sfântă ca Dumnezeu? Oare acest suflet care strigă adesea „O, nenorocitul de mine, când voi fi izbăvit de acest trup de moarte?” (Romani 7:24) va fi eliberat de păcat şi moarte – oare nu va mai exista nici o ispită care să-mi chinuiască urechile, nici un gând nesfânt care să-mi tulbure pacea? O, fericită zi! De ar veni mai repede! Când voi trece Iordanul, lucrarea de sfinţire va fi terminată, dar acest lucru nu se va întâmpla până nu voi cere singur desăvârşirea. Apoi sufletul meu va primi ultimul botez prin focul duhului Sfânt.

Tânjesc după momentul în care voi primi ultima purificare, cea care îmi va deschide porţile cerului. Nici un înger nu va fi mai curat decât mine, fiindcă eu voi putea spune „sunt curat” în două sensuri: prin sângele lui Isus şi prin lucrarea Duhului. O, cât de mult ar trebui să preamărim puterea Duhului Sfânt, care ne ajută să putem sta în faţa Tatălui din cer!

Totuşi, nu ar trebui ca speranţa desăvârşirii viitoare să ne facă să ne mulţumim cu nedesăvârşirile de acum. Dacă se întâmplă aşa, speranţa noastră este înşelătoare; o speranţă adevărată te curăţeşte şi acum. Lucrarea harului trebuie să rămână în noi acum, pentru a putea fi terminată atunci. Să ne rugăm să fim „plini de Duh” (Efeseni 5:18), ca să putem aduce roadele îndreptăţirii. (Meditatii de Dimineața și de Seara de   C.H. Spurgeon)

***

TRANSFORMĂ-TI CREDINŢA ÎN FAPTE! 

„Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi” – loan 13:17

Biblia spune: „Credinţa fără fapte este zădarnică” (lacov 2:20). Unele rugăciuni primesc răspuns numai când treci la fapte. Când femeia care avea o scurgere de sânge a luat iniţiativa, s-a înghesuit în mulţime şi s-a atins de marginea hainei lui Isus, El i-a spus: „îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela” (Matei 9:22).

Iar cu o altă ocazie, citim: „Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei… şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Isuse, învăţătorule, ai milă de noi!” Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” (Luca 17:12-14). Conform legii evreilor, o persoană necurată descoperită în apropierea Templului putea fi omorâtă cu pietre. Aşadar, urmând sfatul lui Isus, aceşti oameni îşi puneau viaţa în pericol. Dar ei au riscat şi „pe când se duceau, au fost curăţiţi” (Luca 17:14).

Domnul Isus a spus: „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi“. Deciziile şi faptele tale se bazează pe ceea ce crezi. Un învăţător scrie: „Oricine poate crede în timp ce stă in biserică sau când totul merge bine în viaţa lui. Dar când ieşi din biserică descoperi ce ai tu cu adevărat. Puterea de vindecare era disponibilă în mod evident şi aceşti oameni au crezut că Domnul Isus îi poate vindeca. De aceea au şi venit la El de la început. Ei nu s-au îndoit de puterea Lui. Cheia a fost că de îndată ce au făcut ce le-a spus Isus, ei au fost vindecaţi“.

Deci cuvântul pentru tine astăzi este: transformă-ţi credinţa în fapte. (CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
PENTRU ASTĂZI)

***

NUMAI CU NUMELE 

Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamnei” va intra in împărăţia cerurilor…  – Matei 7:21

Mulţi dintre cei ce pretind că sînt creştini nu-I aparţin în realitate lui Cristos. Unii se numesc creştini din simplul motiv că nu fac parte din altă religie. Alţii spun că-L respectă pe Cristos ca mare învăţător şi pretind că-I urmează exemplul. Unii chiar se alătură unei biserici şi devin membri activi în ea. Dar pînă cînd aceşti oameni nu se nasc din nou, prin credinţa în Isus, ei sînt creştini numai cu numele.

Pastorul scoţian Andrew Bonar îşi lua la revedere de la un misionar cunoscut care era împreună cu sora lui mai mică. „Cum te cheamă?” a întrebat-o Bonar pe fetiţă. “Cristina”, a răspuns ea. “Ce nume minunat!” a spus el. „Ştii, draga mea, tu Îl ai pe Cristos în numele tău. Dar îl ai oare şi în inimă?

Întrebarea lui Bonar a făcut-o pe fetiţă să se gîndească. Chiar în seara aceea după o lungă discuţie cu fratele ei, ea s-a încrezut în Cristos ca Salvator al ei. Cristina nu-L mai avea pe Cristos numai în numele ei. El locuia acum în fiinţa ei. Poate tu doar pretinzi că eşti creştin, dar niciodată nu ţi-ai pus în mod conştient încrederea în Cristos. Nu ai experimentat niciodată mîntuirea pe care ne-a asigurat-o jertfa Sa de pe cruce. Te implor să-L primeşti chiar azi. Biblia ne spune clar că „Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 3:18). Eşti un creştin numai cu numele?

Lumea te consideră creştin.
Rolul acesta-l ştii bine juca.
Dar eşti un om schimbat pe deplin?
Trăieşte Cristos în inima ta?

Poţi avea tone de religie si să n-ai nici un gram de mântuire. (PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE,  Matei 7:15-29)

__________________________________

Meditații primite prin Email

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.