LEAC ÎMPOTRIVA INVIDIEI

Să nu-ţi pizmuiască inima pe păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul, căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.

Proverbe 23.17-18

Când vedem că celor răi le merge bine, suntem gata să-i pizmuim; când îi auzim bucurându-se, în timp ce inima noastră e tristă, credem că partea lor e mai bună. Dar acest gând e nebunie şi păcat. Dacă i-am cunoaşte mai bine, şi mai ales dacă ne-am aminti sfârşitul lor, ne-ar fi mai degrabă milă de ei.

Leacul pentru această pornire, este sa rămânem neîncetat, zi de zi, cu sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, adorându-L şi păstrând legătura cu El. Această stare va duce sufletul nostru la niveluri superioare, unde vom judeca mai limpede şi dorinţele noastre vor fi mai curate. Cu cât cerul va ocupa mai mult loc în viaţa noastră, cu atât ne vom alipi mai puţin de lucrurile de pe pământ. Teama de Dumnezeu va şterge invidia din suflet. Vom da lovitura de moarte pornirilor noastre, privind sfârşitul celui rău. Bogăţia şi slava sa nu sunt decât o arătare scurtă, trecătoare. Măreţia aparentă a celui bogat ne uimeşte un moment, apoi se stinge. Ce câştig are el că prosperă dacă vine judecata să-l acuze?

Dar omul lui Dumnezeu, din contră, are ca sfârşit pacea şi binecuvântarea şi nimeni nu-i poate răpi bucuria. Evită să priveşti cu jind şi caută adevărata mulţumire sufletească. (Din TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de CHARLES H. SPURGEON – primit prin Email)
*  *  *

A BEA SAU A NU BEA

Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva; să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. 1 Corinteni 10:31

O femeie l-a întrebat pe tatăl ei aflat la bătrîneţe, cum de niciodată nu a căzut în patima băuturii. Crezînd că ştie răspunsul, ea a continuat: „Poate pentru că nu ţi-au plăcut băuturile?” Bătrînul tată a răspuns: „Nu! Motivul pentru care nu am băut în viaţa mea n-a fost pentru că nu mi-au plăcut băuturile, ci n-am băut pentru că mi-au plăcut“.

Recunoscînd puterea de seducţie a alcoolului în viaţa sa şi ştiind rănile şi sfîsierea inimii victimelor pe care le-ar fi putut face, s-a ferit de ele ca de otravă. Mulţi alcoolici au descoperit prea tîrziu şi, spre pierzarea lor, că alcoolul are o astfel de capcană încît victimele sale nu mai pot scăpa din ghearele sale mortale. El devine stăpînul lor. Le domină vieţile, le controlează acţiunile, le distruge carierele. El întrerupe relaţiile, le desparte familiile, le distruge căsnicia, frînge inimi, aduce suferinţă, lacrimi şi chiar moartea.

Consecinţele sclaviei alcoolului sînt mai tragice decît poate cineva să creadă. Creştinii ar face bine să aplice aceste principii enunţate de apostolul Pavel, atunci cînd iau în considerare băutura: Aduce acest lucru glorie lui Dumnezeu? (1 Cor. 10:31). Este legal? (1 Cor. 10:23). Ajută la ceva? (1 Cor. 6:12). Aduce zidire? (1 Cor. 10:23). Are putere asupra ta? (1 Cor. 6:12). Îi va face şi pe alţii să se poticnească? (Romani 14:21).

Dacă cedezi Duhului Sfînt şi răspunzi cinstit la aceste întrebări, El îţi va da răspunsul la întrebarea de a bea sau nu. (R.W.D.)

Ce prăpăd, regrete şi dureri
Adus-a jocul alcoolului cumplit.
Eu nu voi face de ruşine
Numele Mîntuitorului iubit.  ( D.J.D.)

Băuturile tari slăbesc caracterul (Din PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE – primit prin Email)