View original post 218 more words
Month: April 2014
MEDITAȚII CREȘTINE – 12 Aprilie 2014
„A venit Învăţătorul şi te cheamă.”
1) IZVOARE ÎN DEŞERT
Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan
şi a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit
de diavolul timp de patruzeci de zile. (Luca 4:1-2)
Isus a fost umplut cu Duhul Sfânt şi totuşi a fost ispitit. Cea mai puternică forţă a ispitei vine deseori asupra unei persoane când aceasta este foarte aproape de Dumnezeu.
View original post 4,167 more words
Fii un Caleb!
Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăpâni.
Caleb, omul care s-a lăsat însufleţit de un alt duh !
Iată cât de mult face să rămâi in ascultare și să te lași călăuzit de Domnul!
În vremuri de criză și de încercare este foarte important să ne aducem aminte de toate promisiunile lui Dumnezeu. Caleb a făcut acest lucru si n-a uitat că Dumnezeu le-a promis Țara în care curge lapte și miere. Interesant este procentul lor, din doisprezece oameni trimiși ca iscoadă, doar unul are un alt duh de căluzire. Continue reading “Fii un Caleb!”
Made în California: INTOLERANȚA
California totdeauna a șocat
(Propovăduitori ai toleranței, Homosexualii sunt intoleranți)
A șocat și săptămâna trecută. Revolutia sexuala a început acolo, mișcarea anti-establishment modernă a fost lansată acolo, deconstrucția sociala a Secolului XX a prins rădăcini acolo, iar intoleranța e și ea fabricata tot în California.
Universitățile liberale din California sunt focare ideologice care fumegă ideologii bizare în restul Americii, care treptat se răspândesc în toata lumea. Sprijinite cu sume pare-se nelimitate de fonduri, universitățile și think-tankurile californiene sunt furnale ale decadenței care împrăștie decadența în toata lumea. Ultima manifestare a Californiei depravate a fost simțită săptămâna trecută. E vorba de ridicarea intoleranței la rang de politică corporatistă. Continue reading “Made în California: INTOLERANȚA”
“Am pierdut orice vlagă”
Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart.
Au auzit cerurile sau pământul un bocet mai trist? În trup şi suflet, Domnul nostru se simte slab ca apa care se scurge pe pământ. Înălţarea crucii L-a scuturat violent, i-a întins fiecare ligament, i-a îndurerat toţi nervii şi i-a dislocat toate Oasele. Împovărat de propria greutate, Marele suferind a simţit încordarea crescând cu fiecare clipă a celor şase ore. Leşinul şi slăbiciunea L-au copleşit, până s-a prefăcut într-un ghem de suferinţă şi durere. Când a văzut vedenia, Daniel şi-a descris altfel senzaţiile „puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă” (Daniel 10:8). Cu cât mai slăbit trebuie să fi fost Profetul ceresc când a văzut şi a simţit mânia lui Dumnezeu! Pentru noi, senzaţiile pe care le-a îndurat Domnul ar fi insuportabile, şi am fi salvaţi de pierderea cunoştinţei, dar El a fost rănit şi a simţit sabia. A băut cupa şi a simţit fiecare picătură. Continue reading ““Am pierdut orice vlagă””
Harul ce curge din Golgota
Dealul „Căpăţânii” este dealul mângâierii; casa alinării este construită din lemnul crucii; templul binecuvântărilor cereşti are drept temelie stânca sfărâmată — despicată de suliţa care i-a străpuns coasta. Nici o scenă din istoria sacră nu bucură sufletul ca tragedia de pe Calvar. Continue reading “Harul ce curge din Golgota”
Îți mulțumesc și pentru spini!
De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.
2 Corinteni 12:10
Traducerea literală a acestui verset adaugă un accent uluitor, permiţându-i astfel să vorbească pentru sine cu o putere pe care n-am fi realizat-o probabil niciodată. Este aşa cum urmează: „De aceea îmi găsesc plăcerea în a fi fără putere, în a fi insultat, în a trece prin situaţii critice, şi în a fi vânat şi forţat într-un colţ pentru Hristos; căci când sunt fără putere, sunt dinamită“. Continue reading “Îți mulțumesc și pentru spini!”
Păcatul meu striga!
În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod si femei, care se boceau, îsi băteau pieptul, si se tânguiau pentru El.
În mulţimea care îl urma pe Mântuitorul spre mormânt, existau câteva suflete care deplângeau sincer şi amarnic. chinurile Lui. Vaiurile şi bocetele lor erau acompaniamentul potrivit pentru marşul durerii. Continue reading “Păcatul meu striga!”
La ce te aștepți?
Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?
Printre alte interpretări acordate acestei întrebări sugestive, următoarea este plină de învăţăminte: „dacă Christos, înlocuitorul nevinovat al păcătoşilor, a suferit atât de mult, ce se va întâmpla când păcătosul însuşi — copacul uscat — va cădea în mâinile unui Dumnezeu mânios?” Când L-a văzut pe Isus în locul păcătoşilor, Dumnezeu nu L-a cruţat, iar când îi vede pe păcătoşi fără Christos, nu îi poate cruţa. Continue reading “La ce te aștepți?”
Rugăciunea – un barometru al creștinului și bisericii
Standardul spiritual al unei adunări sunt rugăciunile din ea. Nu cântările, nici predica de o oră, nici mașinile, nici stația, nici transmisia live.
“Casa mea se va numi o casă de rugăciune…” (Matei 21:13a)
Dacă Biserica are nevoie de ceva, este întoarcerea la rugăciune. Dacă un credincios nu se “înțelege” bine cu Tatăl, poți să-i predici lucruri cât mai interesante că nu-l ajută la nimic. Poți să-l ții in picioare la worship o oră, că în afară de durerea fizică de picioare nu va simți altceva. Continue reading “Rugăciunea – un barometru al creștinului și bisericii”


