„Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani peste Israel. Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibeea lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui.”
Saul în Război cu Filistenii
De-a lungul istoriei, prin Avraam, Isaac, Iacov (ISRAEL), Moise, Saul, David, Isus Hristos, Dumnezeu a arătat un pricipiu eficient după care să se conducă omul, societatea, popoarele lumii – Teocrația. Cunoaștem istoria. Într-o zi și poporul Israel, în timp ce avea prosperitatea sub conducerea teocratică avută prin prorocul Domnului, Samuel, cere ca după moartea lui Samuel să aibă și ei un împărat cum au celelalte popoare ale lumii. Așa se face că, având acceptul lui Dumnezeu, Samuel l-a uns ca împărat al Isralului pe Saul.
Sigur, sunt și plusuri pentru o astfel de guvernare teocratică, față de unele minusuri ale conducerii de monarhice sau față de conducerea stabilită după principiul democrației unde și corupția se practică în mod democratic, mai de voie de nevoie.
Principiul monarhic, însă, însoțit de unul și mai important – principiul temerii de Dumnezeu – poate da rezultate bune și foarte bune, cum le-a obținut împăratul David „om după inima lui Dumnezeu” sau cum va fi atunci când Domnul Isus Însuși (împreună cei înviați) va „împărăţi … o mie de ani.” (Apocalipsa 20:4)
Dar să revenim: Saul trăiește un paradox extraordinar pe care și l-a câștigat mergând pe mâna lui. Ca împărat, Saul își sfârșește lucrarea când abia o începe. El a domnit doi ani peste Israel, din care cea mai mare parte din timp a fost într-un permanent război, atât cu filistenii, cât și cu o mare parte din poporul său care se atașase de David. Dar cum de s-a întâmpat acest dezastru în viața lui Saul? Nu pentru că n-ar fi avut de partea sa mâna de ajutor întinsă de Domnul, ci pentru că el n-a ascultat de Dumnzeu și nu s-a temult de El.
Succesul în viață îl dă respectarea acestui principiu: temerea de Dumnezeu. Iar încălcarea principiului temerii de Domnul, lui Saul i-a adus eșecul, dezamăgirea, păcatul, pedeapsa. Ce ne îndepărtează sau ce anume ne desparte de a avea teamă de Domnul? Căci Saul avusese toate atuurile de-a avea sorți de izbândă: era impunător, un bărbat falnic, puternic, înalt și frunos, ales de Dumnezeu ca împărat, asta pe când el era mic în ochii săi. Nu ai crede că un asemenea om, ales, cu multe însușiri și realizări, va putea ajunge curând într-o criză de identitate, să se teamă de oameni, mai mult decât de Dumnezeu. Căci teama de oameni, de fapt, ne îndepărtează de teama de Dumnezeu, de Dumnezeu, de înțelepciune și de binecuvântări.
Cum s-a manifestat teama de oameni la Saul:
a) s-a temut de propriul popor al cărui lider era – „Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt strânşi la Micmaş...” (1 Samuel, 13:11).
b) s-a temut de dușmanii declarați – <<mi-am zis: „Filistenii se vor coborî împotriva mea la Ghilgal…”>> (1 Samuel, 13:12).
Atunci când ești în poziția de lider, din cauza mândriei, ții prea mut la poziția în care te afli și poți ajunge să te temi c-o poți pierde din diferite cauze. Saul a văzut cum “Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtorare, căci erau strânşi de aproape, şi s-au ascuns în peşteri, în tufişuri, în stânci, în turnuri şi în gropile pentru apă.” (1 Samule, 13:6) – într-un cuvânt, îl părăseau pe el, împratul, nu mai aveau încredere în el.
Să recunoaștem, în diverse împrejurări suntem puși în situația de a face compromisuri atunci când ne este amenințată poziția obținută: a prieteniei, popularității, iubirii de ceilalți, a pierderii avantajelor materiale care decurg din serviciul și funcția exercitate etc. Astfel, ajungem de cedăm valorile Domnului Isus pentru interesele personale.
Pentru păstrarea poziției, ne temem de oameni că ne vor judeca și ne vor retrage votul lor aflând ba una ba alta despre noi; poate faptul că suntem creștini evanghelici, care de fapt trebuie să-l mărturisească pe Isus și Evanghelia Sa, cu viața lor, ca epistole vii, scrise de faptele lor și citite de toți ceilalți.
Aflat în impas, Saul a ajuns să se teamă de poziția oamenilor față de el, și să se întrebe: Cine mai rămâne cu mine?
Cum se manifestă frica de oameni? Ce zic oamenii despre mine? În textul din 1 Samuel, 13:1-14 observm trei semne ale unei inimi nededicate fricii de Domnul:
- dependența de resursele umane – Saul a aplicat o strategie militară bazat pe resursele existente: „Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibeea lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui.”
Pentru reușita personală, Saul a luat sub comanda sa un număr dublu de oameni față de cei aflați sub Ionatan, însă Domnul a dat biruința prin cei puțini. „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!” (Zaharia, 4:6)
Avem un Dumnezeu Mare, Atotputernic, dar care „a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni, 1:27-29)
Și Samson a uitat de Dumnezeu, că El e Acela care se implică și că El îi dă puterea acea extraordinară în corpul său, și, atunci când a persistat în păcat cu Dalida, “trăind” somnul curviei, legat de către filistenii care i-au tăiat șuvițele de păr „el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii…” (Judecatori 16:20-21).
Dar poate ai și tu, cel care îți zici creștin, să trăiești același somn al lipsei de vigilență și de credincioșie față de Domnul și nu știi în ce stare jalnică te afli, dar te încrezi în puterea “ta” care te-a scos din încurcături până acum… Omul cu inima plăcută lui Dumnezeu David zice că „Unii se bizuie pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.” (Psalm 20:7)
Cine se încrede în Dumnezeu, el nu va fi dat de rușine căci Lui i s-a mărit faima prin împlinirea promisiunilor Lui, „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalm 146:1)
- atribuirea meritelor altuia
Începe lupta cu filistenii, dar, cum am spus, victoria vine prin Ionatan. Însă Saul manipulează situația: „Ionatan a bătut tabăra filistenilor care era la Gheba, şi filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând: „Să audă evreii lucrul acesta!” Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra filistenilor, şi Israel s-a făcut urât filistenilor.” Şi poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal.” (1Sam 13.3-4). Saul a dorit ca el să fie onorat pentru câștigarea luptei aduse prin Ionatan.
- Nerăbdarea sau panica care ne stăpânește inima…
„Poporul de lângă el tremura. A aşteptat şapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lângă Saul. Atunci Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţumire. Şi a jertfit arderea de tot.” (1 Sam 13:7-9)
Vedem că poporul tremura pe dinafară, însă Saul o înnăuntrul inimii sale. El nu mai are răbdare, intră în panică că e părăsit de popor (teama de popor, pe de o parte, și de filisteni, pe de altă parte). Nu mai are răbdare în a-l aștepta pe Samuel și încalcă porunca Domnului și aduce el arderea de tot și jertfele de mulțumire înaintea Domnului, încălcând astfel rânduiala lui Dumnezeu care trebuia împlinită prin Samuel.
START- ul trebuie să ni-l dea Domnul, căci despărțit de El nu putem face nimic. David a avut un obicei foarte bun, acela de a-l întreba de fiecare dată pe Dumnezeu ce să facă, să înceapă lupta, cine s-o înceapă, va da Domnul bânda? Însă Saul și-a pierdut răbdarea, credea că și-a învățat lecția și se descurcă și singur, cu înțelepciunea sa.
Când există presiune asupra inimii noastre, când de fapt trebuie să așteptăm răspunsul Domnului, când de fapt trebuie să stăm în rugăciune înaintea Lui, adesea se întâmplă că nu mai avem răbdare, intrăm în panică și luăm chestiunea doar în mâinile noastre, iar rezultatele sunt un dezastru. („Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.” – Ioan, 15:5)
Nu ni s-a întâmplat că și atunci când nu avem un răspuns și încredințarea din partea Duhului, adesea dam răspunsuri la întrebările primite. Și asta se întâmplă fie la o problemă la care, practic, n-avem cum să răspundem indubitabil (cu precizări de amănunt), precum la acele prorocii ale apostolului Ioan făcute în cartea Apocalipsa. Ce să mai zicem despre așa zis-a siguranță a mântuirii trâmbițată de tot mai mulți creștini, odată cu creșterea apostaziei, în timp ce apostolul condiționează mântuirea de conjuncția condițională „dacă”.
Consecințe ale fricii de oameni:
a. ia locul și atribuțiile altuia – Saul își ia responsabilități pe care nu i le-a dat Domnul (stabilite de Dumnezeu pentru Samuel ), pentru că vrea siguranță și afirmare.
În bisericile evanghelice suntem o împărăție de preoți; și mulți suferă de criză de identitate, pe motiv că ei nu ajung să fie în față, la amvon, la microfon, în plenul audienei. Ori, practic, amvonul nostru este unul chiar nespus de mare, e lumea întreagă în fața căreia trebuie să ne aducem mărturia Evangheliei, să mergem să spunem ce a făcut Domnul Isus pentru noi, cum a avut milă și ne-a scos din fundul mocilei păcatului în care zăceam ca morți și ne-a înviat împreun cu El și ne-a pus în gură o laudă pentru Domnul Dumnezeu (începând din casa oastră, apoi la vecini, pe stradă, în metrou, la locul de muncă, la sala de sport, la școală, în concedii, misiuni peste hotare).
b. Manifestarea unui respect fals (fățărnicia)
b1. – Nu L-a rspectat cu adevărat nici pe Dumnezeu
b2. – Nu l-a respectat nici pe Samuel – nu a mai avut răbdare, nu l-a așteptat până va veni (onorându-l), ci la necinstit, ignorând atributele și slujba acestuia, dar „Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine.” (1 Sam 13:10)
Unii au ajuns să respecte protocolul stabilit, formalitatea, dar nu și respectul și cinstea care trebuie să și-o acorde unii altora, și, mai întâi lui Dumnezeu.
Odată un pastor român a fot întrebat la începutul slujirii sale într-o biserică: Cum ați dori să ne adresăm – frate pastor”, „frate”, „Daniel”?. Omul în cauză a răspuns cum veți dori s-o faceți, cu toată libertatea cugetului, însă eu voi ști dacă veți fi sau nu fățarnici în relația cu mine. c. pierderi (materiale și spirituale) – {Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.}
Domnul va pedepsi frica de oameni manifestată în copiii Săi. Pierderile, pedepsele, ele vor arăta gravitatea nerespectării poruncii Sale, de a ne teme de El, și nu de oameni. Cuvântul Sfânt al Lui Dumnezeu spune „Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!” (Psalm 34:9), iar pe de altă parte găsim că este scris: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!” (Ieremia, 17:5)
În lume, avem dreptul să alegem cum vrem să trăim, dar vom suporta consecințele. Dacă ne ghidăm întocmai după porunca Domnului, aceea de a iubi pe Domnul Dumnezeu și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, vom fi binecuvântați. Dar dacă însă nu-L iubim pe Domnul și pe aproapele, blestemul și pierderile ne vor copleși viața. Saul a căzut sub osânda lui Dumnezeu și a pierdut împărăția, respectul, cinstea, viața însăși, totul.
Dragă Creștine, chiar te temi de Domnul? Crezi ce spune El? Trăiești în ascultare și temere de El?
Alege astăzi ca teama de Domnul să-ți guverneze viața. Și binecuvântările promise în cuvântul Bibliei, pentru cel credincios, nu vor întârzia să apară și pentru tine, în drumul pentru veșnicia pregătită în Cer, împreună cu sfinții și Domnul tău.
ARMONIA MAGAZINE - USA 