Mânia viitoare.

Matei 3:7

E plăcut să treci printr-un ținut după ce a trecut furtuna, să simți prospețimea ierbii spălate de  ploaie si să asculți picăturile care cad strălucind ca niste diamante în lumina soarelui. Aceasta  este poziția creștinului. Trece printr-un ținut în care furtuna s-a risipit deasupra Mântuitorului,  si chiar dacă mai sunt câteva picături de durere, vin din norii îndurării si Isus ne-a asigurat că nu ne vor distruge.

Dar cât de teribil este să asiști la ivirea unei furtuni, s-o simți cum se apropie, să vezi păsările zburând înspăimântate spre cuiburi si vitele fugind cu ochi plini de spaimă; să observi cum se întunecă cerul si sa urmaresti soarele palind pe cerul amenintator! Ce teribil este sa astepti înaintarea unei vijelii — așa cum se întâmplă, uneori, la tropice — A  ști ce urmează si sa auzi vântul urlând de furie, smulgând copacii din rădăcini, mutând stâncile din locul lor si nimicind toată munca oamenilor!

Și aceasta, păcătosule, este poziția ta. Nu a cazut înca nici o picatura fierbinte, dar se apropie o ploaie de foc. Nici un vânt teribil nu urla în jurul tău, dar furtuna lui Dumnezeu îsi aduna groaznica artilerie. Izbucnirile ei sunt ținute în frâu prin îndurarea Sa, dar portile cerului se vor deschide curând. Tunetele lui Dumnezeu sunt înca în camara Sa, dar furtuna se grabeste, si cât de înspaimântator va fi momentul în care Dumnezeu, îmbracat în haina de judecator, va porni în fruntea furtunii!

Oare unde, pacatosule, oare unde o sa-ti ascunzi capul, si unde o sa fugi? O, fie ca mâna îndurării să te conducă acum la Christos! El te asteaptă în paginile Evangheliei. Brațele Sale sunt locul tău de scăpare. Știi câtă nevoie ai de El. Crede în El, ascunde-te în El, si furtuna va trece pe lângă tine pentru veșnicie.

(DIMINEATA)

*

 Iona s-a sculat sa fugă la Tars, departe de fața Domnului, și s-a pogorât la Iafo.

Iona 1:3

În loc să meargă la Ninive ca să predice cuvântul pe care i-l spusese Dumnezeu, Iona a  fugit la Iafo ca să scape. Sunt multe ocaziile în care slujitorii lui Dumnezeu fug de datorie.  Dar care este consecința? Ce a pierdut Iona prin purtarea lui? A pierdut prezenta si mângâierea iubirii lui Dumnezeu. Când îl servim pe Domnul Isus asa cum ar trebui s-o faca un credincios, Dumnezeul nostru este cu noi. Chiar daca am avea întreaga lume împotriva noastra, daca ÎI avem pe Dumnezeu, ce mai conteaza? In momentul în care Îi întoarcem spatele si umblam dupa dorintele noastre, suntem pe mare fara cârmaci. Putem sa ne tot plângem si sa ne vaitam „Doamne, unde ai plecat? Cum am putut sa fiu atât de nebun sa fug din slujba Ta si sa pierd toata stralucirea fetei Tale? Pretul este prea mare. Lasa-mă să mă întorc la credinta ca sa ma bucur de prezenta Ta”.

Si Iona si-a pierdut toata pacea. Pacatul  distruge curând toata linistea credinciosului. Pacatul este ca matraguna otravitoare, ale carui  frunze distileaza picaturi mortale care ucid viata si bucuria si pacea. Iona a pierdut tot ce putea
avea în alta situatie. Nu putea sa ceara protectia divina, fiindca el nu ascultase voia lui  Dumnezeu. Nu putea sa spuna; „Doamne, am întâlnit greutati în îndeplinirea datoriei; ajuta-mă să trec de ele”. Culegea roadele propriilor fapte; vedea cu ochii lui drumul pe care îl  alesese.

Crestine, nu actiona ca Iona, daca nu vrei sa te trezesti cu furtuna deasupra capului. In alergarea ta, vei vedea este mai bine sa asculti voia lui Dumnezeu imediat, decât sa amâni si sa ajungi la acelasi lucru. Iona si-a pierdut timpul, fiindca tot la Tars a ajuns în cele din urma.  E greu sa te certi cu Dumnezeu. Să-L ascultăm chiar acum.

(SEARA)

_________________________

C.H. Spurgeon – Meditatii de Dimineața și Seara, primite prin Email