Renașterea – O necesitate vitală – ARMONIA MAGAZINE

Trebuie sĂ vĂ naȘteȚi din nou

Degenerarea este subiectul care stă la temelia mântuirii, și trebuie să fim foarte atenți cercetând dacă suntem într-adevar născuți „din nou”, fiindcă mulți dintre cei care își imaginează că sunt, nu sunt. Fii sigur că numele de creștin nu înseamnă caracterul unui creștin, și faptul că te-ai născut într-o țară creștină ăi îți spui creștin nu este de ajuns – să te naști din nou este o taină pe care mintea omenească nu o poate pricepe. „Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul” (Ioan 3:8): Cu toate acestea, este o schimbare pe care o cunosti si o simti: o cunosti prin lucrarea sfinteniei si o simti prin experiență.

Lucrarea aceasta mareață este supranaturală. Nu este o operatiune pe care omul o poate face singur. Este infuzia unui nou principiu, care lucreaza în inimă, reînnoieste sufletul si afectează întreaga ființă. Nu este o schimbare a numelui, ci o reînnoire a întregii firi, asa că nu mai sunt persoana care eram odată, ci o “faptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în Christos Isus. Să speli si să îmbraci un trup nu înseamnă să-1 faci să traiască. Omul poate face una, dar numai Dumnezeu o poate împlini pe cealaltă. Dacă ai fost deci născut din nou, mărturisirea ta va fi „o Doamne Isuse, Tatăl Ceresc este Părintele meu spiritual. Dacă Duhul Tău nu mi-ar fi insuflat o suflare de viață nouă si sfântă, as fi fost si astăzi mort „în greselile si pacatele” mele (Efeseni 2:1). Viata mea cereasca izvoraste în întregime din Tine si numai din Tine. Viata mea este „ascunsa cu Christos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). Nu mai traiesc eu, ci Christos traieste în mine (vezi Galateni 2:20). Fie ca Dumnezeu sa ne asigure în acest punct vital, fiindca a nu fi nascut din nou înseamna a fi nemântuit, neiertat, fara Dumnezeu si fara speranta.

(DIMINEATA)

Înainte de pieire, inima omului se îngâmfĂ.

Proverbe 18:12

Este o modalitate veche si familiara de a spune ca evenimentele viitoare îsi arunca umbrele înainte. Scriitorul Proverbelor ne învata ca o inima îngâmfata este un preludiu profetic al raului. Mândria merge înaintea caderii, asemeni schimbarii mercurului din barometru care prezice ploaia. Când oamenii se înalta, urmeaza întotdeauna caderea. Inima lui David ne arata ca, atunci când omul îsi îndreapta atentia asupra propriei maretii, gloria lui intra într-un con de umbra (vezi 2 Samuel 24:10). Nebucadnetar, puternicul constructor al Babilonului, a ajuns sa manânce iarba ca un bou, pâna când unghiile i-au crescut ca ghearele pasarilor si parul ca penele vulturului (vezi Daniel 4:33). Mândria îl preface pe lăudaros într-un animal fioros, asa cum a prefacut îngerii în demoni. Dumnezeu uraste inima îngâmfata si nu uita sa o umileasca. Toate sagetile Lui strapung sufletul mândru. Crestine, ai o inima mândra în seara aceasta? Fiindca mândria se poate strecura în inima crestinului la fel de usor ca si în cea a pacatosului; poate sa îl faca sa viseze „sunt bogat, m-am îmbogatit, si nu duc lipsa de nimic” (Apocalipsa 3:17). Iti lauzi talentele si calitatile? Te mândresti fiindca ai o înfatisare sfânta si experiente minunate? Daca este asa, ia seama: pieirea este la un pas. Macii încrederii tale vor fi smulsi din radacini; ciupercile talentelor tale vor arde în foc, si înfumurarea ta se va topi ca fumul. Daca uitam sa traim la picioarele crucii în umilinta, Dumnezeu nu va uita sa foloseasca nuiaua. Pieirea se va abate asupra ta, credinciosule înfumurat. Pieirea bucuriei si a confortului tau, daca nu cumva a întregului tau suflet De aceea, „cine se lauda, sa se laude în Domnul” (1Corinteni 1:31).