Elena – Binecuvântări și încercări

by Harvey Yoder

(Traducerea: Cornelia Lup)

_____

“ – O, Bunico! Ai obosit! Hai să ne oprim ca să te odihnești puțin!

În timp ce urcau dealul, Elena zâmbea mulțumită și se uita cu drag la Bunica ei, care abia reușea să ajungă de la un copac la altul.

– Da, spuse Bunica, respirând cu greu. Bine te-ai gândit! Picioarele mele bătrâne nu se mai pot mișca așa de repede ca ale tale. Gâfâind, se opri și se așeză pe un buștean răsturnat.

– Bunico, îmi place să merg cu mata! E așa de frumos aici!

Elena a urcat panta înverzită și a cules cele mai frumoase flori pentru Bunica. Le-a strâns într-un buchețel și i l-a dăruit când a ajuns în locul unde se odihnea ea.

– Dumnezeu ne-a dat o țară minunată! De multe ori mă întreb dacă nu cumva Grădina Eden era ca țara noastră în timpul verii, așa de plăcută și de rodnică!

Plină de energie, Elena a alergat, ca o căprioară, la izvorul pe care îl cunoșteau toți drumeții, a luat în palme apă proaspătă și a băut-o cu nesaț. După ce și-a șters stropii limpezi ce i s-au prelins pe bărbie, s-a întors țopăind de bucurie la Bunica.

– Mergem la Maria, o veche prietenă de-a mea. Este o femeie în vârstă și locuiește cu nepoata ei. Ne cunoaștem din închisoare.

De fiecare dată, când auzea vorbindu-se despre închisoare, Elena simțea o strângere de inimă.

– O, De ce?!… De ce ai fost la închisoare?!

– O, copila mea, atât de repede a trecut vremea că nu ți-am spus până acum?

Vocea i se stinse și privirea îi era pierdută undeva în negura trecutului.

În fiecare zi, Îi mulțumesc Domnului că l-a trimis la noi pe fratele George Oltean. Prin acest om minunat a fost semănat cuvântul Evanghelieiîn satul nostru. O, cât de bun este Domnul! El a trimis Lumina în viețile noastre! Atâta bucurie și pace am primit când m-am pocăit și L-am găsit pe Domnul Isus să vină în viața mea ca Domn și Mântuitor al meu! Câtă lumină! Câtă bucurie!

– Bunico,dar mata ai fost întotdeauna o femeie bună, spuse Elena, încurcată. De ce trebuie să se pocăiască cineva așa de bun ca matale?

– Nu, nu draga mea! Nimeni nu a fost întotdeauna bun. Toți trebuie să ne pocăim! Câtă nevoie de pocăință am avut și eu!… Chiar și acum, la bătrânețe, de fiecare dată când Duhul Sfânt mă convinge că am făcut ceva rău, îmi mărturisesc vina și primesc iertarea lui Dumnezeu.

Aceste cuvinte întreceau cu mult puterea de pricepere a fetiței. Nu putea să-și imagineze că Bunica ei, așa de blândă și de evlavioasă , ar trebui să se pocăiască de ceva. Abia acum, pentru prima dată, Elena și-a dat seama că și ea a păcătuit… și că are nevoie de iertarea Domnului Isus!

– Dar mai înrtebat de ce am fost la închisoare, continuă Bunica. E o întreagă poveste… După ce ne-am pocăit, eu și Moșu, am început o viață diferită de cea de până atunci. Ne rugam în fiecare zi și citeam din Biblia primită de la fratele Oltean. Da, răspunse ea la întrebarea încă nerostită ce se citea din ochișorii Elenei, aceeași Biblie pe care o am acum și pe care o iubesc. Totuși, duminica mergeam la Biserica Ortodoxă împreună cu ceilalți săteni. Dar, odată când urma să luăm împărtășania, Moșu a refuzat categoric să sărute mâna preotului și crucea, după cum este obiceiul în această biserică. Am învățat o mulțime de adevăruri din Biblie și, când am citit din Isaia, am înțeles că idolii sunt morți, căci iată ce este scris: “Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine. Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras niciun folos din el? Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.” (Isaia 44:9-11) Ne-am dat seama că și crucea poate fi un idol și că nu este bine să o sărutăm. Așa că Moșu i-a mărturisit deschis preotului ce crede el. Acesta, însă, s-a înfuriat așa de tare, că, până la urmă, ne-a dat în judecată. Mai întâi, Moșu a fost cercetat și condamnat la trei ani și jumătate de închisoare.

Dintr-oadtă, pădurea din jur îi păru Elenei mult mai întunecată și răcoroasă. Totuși, dorea să asculte mai departe…

– Pe mine m-au judecat separat de el. Am fost acuzată că mă consider sfântă și mai bună decât ceilalți, își aminti Bunica, dar n-am căutat niciodată să-i fac pe alții să creadă lucrul acesta. Am încercat doar să trăiesc așa cum știam că-i place Domnului Isus. În timpul procesului, judecătorul mi-a spus că sfinții pot lua cărbuni aprinși în mâini fără să îi ardă. Chiar m-a întrebat dacă n-aș vrea să încerc și eu. Nici n-am simțit că sunt la judecată. Știam că și Domnul Isus a fost judecat și că oricând ar putea face o minune ca să le arate oamenilor că trăiește cu adevărat, în viața mea. Mi-am amintit atunci cum umnezeu i-a scăpat pe cei trei prieteni ai lui Daniel din cuptorul de foc și i-am spus judecătorului că sunt gata să iau cărbunii aprinși. Elena dragă, Dumnezeu mi-a umplut inima de pace, și așteptam, fără nici o teamă, să fiu încercată pentru credința mea în Domnul Isus. Eram gata să sufăr, chiar dacă Dumnezeu n-ar fi intervenit prin nici o minune. Dar nimeni nu a venit cu cărbunii aceia… Dumnezeu m-a păzit de așa ceva, dar am fost condamnată la un an și jumătate de închisoare. Acolo, am întâlnit-o pe Maria, sora la care mergem. Ea a ascultat Evanghelia și, înainte ca eu să fi fost eliberată, s-a pocăit și a crezut în Domnul Isus.

Pădurea nu mai părea atât de întunecată și de înfricoșătoare, iar ciripitul păsărilor era, parcă, mai duios și, florile, mai vesele. Elena își recăpătă liniștea… Dumnezeu a fost foarte bun cu Bunica!

– Haide să mergem mai departe! M-am odihnit destul, spuse Bunica, ridicându-se. Noi suntem ca două misionare și mergem acolo unde ne trimite Dumnezeu.”

______

NOTE:

Pentru relații suplimentare privind procurarea și distribuirea ediției în limba română:

 Elena Mârza – str. Avram Iancu nr.250 FLOREȘTI, județul CLUJ

CP 407 280 / Telefon 0744 965 328

 Editura Little Lamb – str. Narciselor nr. 5E, SUCEAVA

CP 720 207 / Telefon 0744 544 579