.VENIŢI ISRAELIENI

Făcu Domnul chemarea, pe drumul prăfuit
Spre gloata fără număr ce-L asculta cu teamă.
La fel ca-n aste zile şi-atunci s-au „străduit”
Să pară că-s ai Lui; în fapt, aşa se bagă ei în seamă.

Doamne, eu astăzi sunt mult prea ocupat
Nu vezi şi Tu? La cimitir groapa e gata.
Şi vreau ca sufletu-mi să fie împăcat
Cu datoria ce-o voi împlini, faţă de tata.

În urmă-Ţi pot promite, de toate liberat
La Tine voi veni. Mă tot gândesc la asta..
Pe firul vieţii pus-am doar, păcat după păcat,
Să scap eu vreau de ele, şi Tu să-mi fi speranţa.

Au mai răspuns şi alţii pe ton politicos
Cu grija celui care, grăbit, ar vrea „s-o şteargă”
Şi-n proxima ocazie să vină la Christos
Atunci când de cuviinţă, el „simte” c-o să-i meragă.

La ce ne cheamă Domnul, şi cum vrea să-L urmăm
Nu stă deloc în slujbe, strigate-n gura mare.
El vrea ca înnoirea primită, să n-o dăm
Pe lucruri de tot felul, ce nu duc l-ascultare.

Pe plug, o dată mâna ce-ai apucat să pui
Să-ţi stabileşti ca ţintă, Împărăţia Lui.
Privitul peste umăr, spre un trecut sumar
Adaugă la ispită şi lasă-un gust, amar.

Avem destoinicia, putem să tragem brazda.
Nimic nu ne opreşte ca să-I urmăm noi calea.
Să mergem dar la corturi, la uşi să lăsăm vrajba
Slujindu-ne-n iubire, înnobilând iertarea.

E timpul de „plecare”, izbânda-i la vedere
Suntem deja de-acuma cu sfinţii, cetăţeni.
Străin ne e pământul, în cer avem avere.
Iordanul e trecut, veniţi „israelieni”!!!

Gilu Florea
15.01.2015

Sursa foto:  https://www.google.com/search?isch&sa=1&q=Ierusalim