„Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuș și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată făptuit, aduce moartea.”

Iacov, 1:14-15

O singură poftă, poate zămisli nenorocirea și moartea

Pofta, este un cuvânt la loc de cinste în lume. Până și un personaj mai puțin școlit îl parafrazează pe unu altul celebru: <<Asta-i pofta ce-am poftit.>>, exclamație în urma unei realizări care i se pare măreață, cu care se laudă, deși nu e decât una de moment, materială.

Pofta – este un sentiment adânc sădit în noi înșine, el face parte din ființa noastră, naturală, și, în sine, nu e un lucru rău, doar că omul trebuie să-și stăpânească poftele.

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc, nu toate sînt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corint., 6.12; 10.23).

Bunăoară sexualitatea, pofta ei este bună, este îngăduită, este de folos și zidește, dacă atunci când se consumă cei doi se află sub umbrela și în perimetrul căsătoriei, cu bună înțelegere și în armonie cu respecatarea legii morale a lui Dumnezeu. Însă cu totul altceva este când pofta omului se aprinde în afara căsătoriei și încălcându-se legea morală.

Inspirat de Duhul, apostolul Iacov în Epistola sa, spune că ispitirea prin pofte poate și este deosebit de periculoasă, deoarece pașii și drumul acesteia duc la moarte, firul roșu al dezastrului fiind marcat de câteva verbe: e ispitit, e atras de pofte, e momit, a zămislit, dă naștere păcatului, aduce moartea.

ATENȚIE PERICOL! Dar ce e de făcut?

(1) STOP surselelor

Știți vorba: aceasta: Ochii văd, inima cere! Asta a fost și în Grădina Eden. Eva a văzut și a poftit și a fost atrasă de poftele ei. Nu s-a stăpânit, ea nu și-a stăpânit „vasul” cum cere cuvântul Domnului. Psalmistul cere ajutor Domnului, el zice: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deșarte, înviorează-mă în calea Ta!” (Psalmul 119:37), însă dacă suntem atenți vedem că mai are multe asemenea dorinți: „Pleacă-mi inima spre învățăturile Tale, și nu spre câștig!” (Psalmul 119:36)

Trebuie să închidem cât putem mai bine portițele de intrare ale ispitei: ochii, urechile, simțurile (pipăitul, gustul, mirosul) și să folosim, după caz, filtre și zăvoare care să nu le îngăduie accesul lor, periculos, în ființa noastră. Trebuie să fim vigilenți, să fim cu conștiința trează, să ne întrebăm și să cumpănim, de ce anume sunt atras, de ce gândesc asta și aia, de ce fac asta sau aia? Ce anume ne motivează și care sunt urmările? Dacă pornesc la Circ sau la Teatru, voi avea și voi primi altceva decât circ și teatru. La fel se va întâmpla dacă mă îndrept spre orice alt spectacol de divertisment, sunt lucruri îngăduite, dar nu mă zidesc, folosul acestora este cât se poate de redus față de pericolul ispitelor prin potfe care pot să mă copleșească și să nu-mi mai astăpânesc ființa. Sau orice alte activități, unde Domnul nu este prezent, prin care Domnul nu este onorat, sunt neziditoare, nu sunt de folos și duc la slăbire duhovnicească.

(2) Luptați lupta cea bună a credinței

Suntem conștienți că ne aflăm în permanență într-o luptă cu Cel Rău, și dușmanul cel mai mare sunt …eu? „Căci noi n‘avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” Efeseni, 6.12

Să înțelegem și să fim conștienți că Satan se insinuează în luptele ce le avem de dus cu noi înșine și cu ceilalți. El caută să ne momească într-un fel sau altul, prin pofte, prin mândrie, prin ură și minciună.

Dar trebuie luptat cu puterea și rânduiala care vine de la Dumnezeu: „mă lupt după lucrarea puterii Lui care lucrează cu tărie în mine.” (Coloseni, 1.29) De ce? Căci „El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.” (Ps 18.34). Însă trebuie să-i adud șoapta și glasul Domnului, să fiu într-o stare de veghe, de rugăciune, să-i deslușesc vorbirea, cumva departe de zgomotul lumii.

Însă, apostolul Iacov vorbește și despre o luptă care nu este bună, dintre frați: „ De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” (Iacov, 4.1-4)

(3) Nu vă lăsați  amăgiți de poftele neîngăduite

Un frate creștin, materialist cu firmă, intreprinzător, mărturisea că el nu avea părtășie cu frații din biserică. El urmărea să aibă profit din afaceri, iar în biserică nu se implica nici cu bani, nici cu abilitățile sale la cântat din gură și chitară. Îi plăcea mult țigara și televizorul, dar și un pahar-două de băutură. Stătea ore întregi la TV, era dependent de privit la TV. Și, cum vedea pe cineva cu țigara, imediat se ascundea de privirile lumii creștine, și fuma cu nesaț. Deci pofta l-a momit și a zămislit păcatele, s-a ascuns de fața Domnului, căci nu-L onora, întrucât iubea lumea și poftele ei, care, i-a adus moartea spirituală, trăind departe de fața lui Dumnezeu și de frați. Însă era nesatisfăcut de viața care o ducea. Într-o zi, cumva și-a venit în fire; și a ajuns într-un loc privat de rugăciune a fraților. A cerut iertare, putere și eliberare de la Domnul. Și a fost eliberat. Și a fost schimbat de puterea Duhului Sfânt care a lucrat în el.

„Toți cei ce se luptă … se supun la tot felul de înfrânări.” (1 Corint., 9.25)

Nu te poți lupta fără să te înfrânezi, fără să pui frână unor apucături, unor drumuri, unor căi, unor pofte. Dacă ne împotrivim Diavolului, el va fugi, va pleca. Putem face asta prin puterea Domnului, a Duhului Sfânt care e în noi: „Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corint., 10.4)*

Un alt frate mărturisea că după ce a lăsat calea Domnului și umblase câțiva ani în lume după poftele lumești, cu timpul, a început să-L caute din nou pe Domnul. Voia să se apropie mai mult de Dumnezeu, dar nu știa cum s-o facă. Se botezase, dar viața sa nu era încă prea mult schimbată. Într-o zi cu vecinul, singurul creștin pe care-l cunoștea cât de cât, a pornit să ducă ca „zeciuială” un ajutor unor frați. Ajunși acolo, frații au zis, lasă portbagajul, închis, vino că avem acum un timp de rugăciune cu frații, aici. Și s-au rugat, un timp. Apoi încă un timp. El se gândea la o mâncare bună pe care i-o făcea atunci soția acasă și ar fi vrut să fie plecat, dar îi era rușine de vecinul cu care venise. Și s-au mai rugat câteva ore; atunci s-a întâmplat minunea: a început și el să vorbească în „limbi”, în alte limbi, neînțelese, dar el știa ce-i spune Domnului. Își vărsa inima înaintea Lui și voia să nu se mai ridice din acea stare duhovnicească, de părtășie sfântă și reală cu Dumnezeu care-Și deschisese Cerul și pentru el.

Atunci când îți lași plăcerile tale, trupești, și-L cauți pe Domnul, insitent, așa cum caută cerbul izvorul limpede de apă, Domnul se lasă găsit, Ți se descoperă și-ți deschide și ție limba comunicării tale personale și sincere, cu El. Și atunci îți vei plânge păcatul și necazul și-i vei putea aduce Domnului Dumnezeu lauda care i se cuvine.

*

O tânără americancă – frumoasă, câștigătoare a unui concurs de afirmare –, după ce refuzase de două ori propunerea la căsătorie a unui tânăr prieten, insistent, la cea de a treia, a spus DA. Dar, înainte de căsătorie, mai acceptase ceva: consumarea unui singur act sexual cu „viitorul” soț. Pentru ca mai apoi să aștepte în zadar telefonul și invitația lui, de a fi împreună de ziua mulțumirii (thanksgiving). El tăcea…ca mort! Mort, era, în fapt, căci, în mod galopant virusul HIV (de care știa, nu știa) îi adusese moartea fizică, în urma celei spirituale, plină de păcat, de care suferise și în care s-a complăcut. Un singur păcat, grav, i-a adus tinerei chinurile morții pentru mulți, foarte mulți ani.

*

Ștefan, un român din Sacramento. Ca adolescent, n-a mai urmat calea pocăinței, învățată în familie. Cu alți tineri în 1987 fuge din România în America, via Jugoslavia. Ajuns cu bine în America datorită rugăciunilor mamei și bunătății lui Dumnezeu, Ștefan iubește discotecile, dansul, băutura, femeile și drogurile. Aflat la serviciu, sub aburii alcoolului, într-o zi aude un glas care a răsunat înlăuntrul său: „Ștefane, ce-ai de gând?” A aruncat imediat țigara. Dar văzând că nu e nimeni în jurul lui, a aprins o altă țigară., însă același glas, acum îi răsună și mai puternic: „Ștefane, ce-ai de gând?”

Atunci el a zis: <<„Doamne, știu că Tu ești! Am auzit despre Tine de la mama mea și am auzit rugăciuni în casa părintească. Am văzut oameni vindecați. Doamne, știu că Tu mă cecetezi, dar eu nu mă pt lăsa de țigară și de droguri!”

Apoi mai spune ceva Ștefan: „Dragul meu cititor, nu veni la Dumnezeu când scapi de droguri, alcool, țigări, destrăbălare sau alte păcate. Nu poți veni la Dumnezeu când scapi de păcate, pentru că NU poți scăpa de păcate!

Vino la Dumnezeu chair acum. Lasă țigara, lasă drogurile și băutura în mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu te poate scăpa!” Așa am venit eu la Cristos! Am fost sincer înaintea lui Dumnezeu și-am spus: Doamne, eu singur nu pot! Nu pot să mă las de țigară pentru că de la 13 ani fumez 2 pachete pe zi. Nu pot să mă las de femei. Nu pot să mă las de băutură. Dar dacă Tu mă ajuți, de azi înainte eu mă las. Și Doamne, de astăzi mă pun în mâna Ta!„

Atunci am fost eliberat de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. De atunci m-am lăsat de toate acestea. Dumnezeu m-a chemat să vestesc Evanghelia.….”>>(Din VIETI TRANSFORMATE, volumul 3 de Ioan Ciobotă)

(4) Vegheați în rugăciune, cu cereri și mulțumiri

Există încă har. Există o Veste Bună. La Dumnezeu există soluții și salvare din orice stare de păcat. Vino la Domnul, așa cum ești, cu pocăință. Când strigă un nenorocit, Domnul vede și El aude rugăciunea, și vine de-l scapă din orice primejdie pe cel care apelează la mila Sa.

Dragă, frate și soră,

Strigă cu putere, cu insistență și cu nădejde către Domnul până mai este har, ca să capeți îndurarea de care ai nevoie! Amen.

Sursa foto: https://www.google.com/search?biw=1247&bih=537&tbm=isch&sa=1&q=craving+for+something