„Eu nădăjduiesc în Domnul, care Îşi ascunde faţa…. În El îmi pun încrederea.”

Isaia, 8.17

Stai liniștit…!

Dumnezeu este real, viu, indiferent de ceea ce simt eu acum. El este, există, prin El Însuși. Nu depinde cu nimic existența Sa de aceea a oamenilor. Căci El este Același, ieri și azi și în veci.

Este ușor să i te închini lui Dumnezeu când îl simți aproape, când toate lucrurile îți merg ca unse și ca pe roate, când ai mâncare, prieteni, familie, sănătate, părtășie și de bucuri de toate cele. Dar circumstanțele se schimbă adesea. Nu întotdeauna îți sunt pe plac, prielnice: cum te închini atunci unui Dumnezeu pe care nu-L simți și nu-L percepi ca aproape, nu-i simți prezența și ajutorul dorit? Cum îi vei mulțumi, atunci, cum îl vei lăda: „Lauda Lui, va întotdeauna pe buzele mele; în orice vreme.”, cum? Când nu-i simți mângâierea de care ai nevoie și față de care îți tânjește sufletul, care să te însenineze și să te ridice din nou.

Căci deseori, Dumnezeu poate să ne pară a fi Unul îndepărtat, căci, nu-i așa, El alternează ca un pendul perioadele de apropiere cu cele de depărtare, în relația noastră cu El … și ne testează printr-o separare aparentă, cum zice psalmistul „Te-ai ascuns, Dumnezeule”. Atunci, în astfel de clipe și zile, creștinul trăiește ceea ce se poate numi „noaptea întunecată a sufletului”, „lucrarea absenței”, „uscăciunea spirituală” sau „iarna inimii”.

Și psalmistul, omul după inima lui Dumnezeu, David, s-a întrebat și L-a întrebat pe Dumnezeu:
„Pentru ce stai asa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?” (Ps.10:1)

Ce avem de făcut în acest caz? Trebuie să mergem acolo unde L-am găsit pe Domnul. Să ne punem în situația în care L-am aflat: trebuie să mergem din nou la Cruce, acolo unde Domnul ne-a primit și ne-a iertat.

„La cruce, unde Hristos muri,
Am dorit Harul a-l dobândi ;
Sângele Lui Sfânt m-a curăţit,
Laudă-I fie !”

Fraților,
Să nu uităm niciodată, cu atât mai mult când vedem Cerul întunecat pentru noi, să nu uităm de promisiunile lui Dumnezeu care a zis:

„Niciodată nu te voi lăsa, cu nici un chip nu te voi părăsi”
„Iată că Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor.”
„Când strigă un nenorocit Domnul aude și-l scapă din toate primejdiile.”

Nu-i prieten ca Isus asemenea, nimenea!

„Lăsatu-i-a El pe ai Săi cândva?
Nicicând nu, nicicând nu !
Scos-a El afară pe cineva?
Nicicând nu, nicicând nu !”

Cuvântul spune însă că El nici nu întârzie, nici nu grăbește lucrurile, ci are o îndelungă răbdare pentru ca toți să se întoarcă cu pocăință la Domnul.

Atunci, cu boala lui Lazăr, fratele Martei și Mariei, „Surorile au trimis la Isus să-I spună: “Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.”, Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: “Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” (Ioan, 11:3-4) și a mai întârziat două zile.

Domnul Dumnezeu nu a promis: „Întotdeauna veți simți prezența ți apropierea Mea”. Te poți trezi  într-o dimineață că toate sentimentele tale spirituale au dispărut. Te rogi, poate nu poți să o faci, căci ești gol spiritual, apatic. Pentru un timp, nici rugăciunile de sprijin și de mijlocire ale fraților nu te ajută parcă deloc.

Dar nu uita, mai este un cuvânt care zice: „Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi stati linistiti.” (Exod.14:14)
„Domnul Dumnezeul vostru care merge inaintea voastra, Se va lupta El insusi pentru voi.” Deut. 1:30)

De multe ori n-ai altceva de făcut decât să aștepți în tăcere (liniștit) ajutorul Domnului, ajutor pe care El L-a promis copiilor Săi.

Încrede-te în Dumnezeu și în promisiunile Lui.

*

Nu te-ndoi, ci crede că după orice nor
Nu te-ndoi, ci crede că după orice nor
E-un soare şi mai dulce, şi mai strălucitor
Nu norul este veşnic, ci soarele-i acel
Ce-nvinge şi rămâne stăpân în urmă el!

Nu te uita la tine, că eşti atât de slab
Nici la vrăşmaşul care te-ar nimici degrab’
Nu te uita la ziduri, la porţile de fier,
La ura ce scrâşneşte, ci uită-te la cer!

Nu te-ndoi, ci crede că dincolo de tot
Veghează Dumnezeul Puternic, Savaot;
Căci nici un păr nu-ţi cade că nici o clipă nu-i
Că nu-i nici o-ncercare decât prin voia Lui

Şi dacă crezi puternic, nimica nu-i spre rău,
Ci totul se va-ntoarce spre-un şi mai bine-al tău
Nu te-ndoi, ci crede că-n ceasul cel mai greu
Clipită de clipită, veghează Dumnezeu!