Cum trece credinta din generatie în generatie – Studiu “Familiile si credinta”

Familii crestine

Credința se trăiește în familie

Multi părinti se îngrijorează dacă copiii lor le vor practică credința! Ingrijorarea asta e legitimă deoarece sondaje de opinie tot mai numeroase indică o depărtare destul de semnificativă a copiilor de la religia ori credința părintilor și bunicilor lor. Există însă și speranță.

Recent a fost publicat un studiu privind acest subiect: cum se pot părintii asigura că si copiii ori nepotii lor le vor împărtăși credința. Un interviu cu autorul studiului a fost publicat recent, iar noi publicam in traducere română, o versiune mai scurtă si relevantă. Materialul de astazi a fost pregătit pentru cititorii nostri de părintele Emil Ember (AFR Baia Mare). Ii multumim.

Celor care doresc sa citeasca intregul interviu, in engleză, le recomandam linkul alaturat: http://www.christianitytoday.com/ct/2013/august-web-only/religion-runs-in-family.html?paging=off

Religia se traieste in familie

Cercetarea lui Vern Bengtson arata elasticitatea surprinzatoare a credintei care este transmisa de la parinti la copii.

Interviu de Amy Ziettlow 

In Deuteronom 4:9 se găseste indemnul pentru părinti de a transmite copiilor tot ceea ce au văzut si auzit. Dar răspunsul copiilor este variat: de la bucurie la rebeliune sau indiferență.

Deci cum isi cresc părintii credinciosi copiii care devin adulti credinciosi? Pentru Vern Bengtson, un vechi savant al University of Southern California, aceasta intrebare a constituit un subiect valoros de cercetare. Acum 35 de ani, Bengtson a inceput sa examineze credintele si practicile religioase ale mai mult de 3.500 de bunici, parinti, nepoti si stranepoti. Aceste eforturi au culminat cu aparitia studiului „Familiile si credinta: Cum trece credinta din generatie in generatie (Oxford University Press). Cartea mai are doi autori, pe cercetatoarele Norella Putney si Susan Harris, si analizeaza modul cum parintii transmit valorile religioase copiilor in mediul societatii contemporane individualiste.

Amy Ziettlow, o savantă afiliata la Institutul pentru Valorile Americane, a vorbit cu Bengtson despre elasticitatea peste generatii a modelelor de credinta ale familiei americane, importanta unui demers flexibil si plin de dragoste si despre speranta valabila pentru parintii ai caror copii au ratacit.

Cercetarea dumneavoastra despre credinta a inceput in 1970. Sunt părintii de azi mai mult sau mai putin influenți in transmiterea credinței lor? 

In mod surprinzator, sunt la fel. Studiul nostru a urmarit gradul de similaritate religioasa intre parinti si copiii-tineri adulti in 1970 cu cea a tinerilor adulti si parinti in 2005. Am masurat acest grad de asemanare in cele patru dimensiuni ale religiozitatii: intensitatea credintei, frecventa participarii la slujbele religioase, acordul fata de interpretarea literala a Bibliei si atitudinea fata de importanta religiei in viata societatii. In ciuda multor schimbari sociale care ne-au pandit pentru a ne arunca in mreaja individualismului accentuat si pentru a ne indeparta de la atentia asupra familiei, mai mult de jumatate din tinerii adulti pasesc pe urmele parintilor lor, privind traditia afilierii religioase. Acest procent este valabil atat acum cat si pentru anii 1970. In cultura de azi, mai putem adauga un element reflectat de cercetarea noastra ca fiind o elasticitate de fond privind transmiterea credintei in familia americana de-a lungul generatiilor. Vesti bune pentru biserica!

Oricum, cam neasteptat si unic pentru timpurile moderne, am descoperit că multi dintre cei fără religie (aproape 30% dintre americani intre 18 si 40 de ani care spun ca nu sunt afiliati religios) au reusit să isi transmita cu succes aceasta credinta a lor. Acesti copii nu sunt rebeli față de parintii lor, ci prefera sa urmeze influenta parintilor lor privind neafilierea religioasa. Am observat că familiile non-teiste transmit standarde morale si etice puternice la fel de consistente ca parintii catolici sau evanghelici piosi.

Ce factori ajuta la explicarea faptului ca unii parinti reusesc să transmită credința lor mai departe în vreme ce alții nu? 

Un lucru evident, mai evident decat m-as fi asteptat, se gaseste la parintii care ofera un model de viață consistent. Dacă părinții nu sunt bine pregatiti, atunci copiii nu vor avea modele religioase pe care să le imite. Cu alte cuvinte, nu este suficient să-ti trimiti copiii la biserică, ci ia-i cu tine când mergi!

Cercetarea dumneavoastra arata că flexibilitatea si toleranța joacă un mare rol in transmiterea eficientă a credintei. Aceasta sună a provocare, mai ales pentru „părintii elicopter” de astăzi. 

Intr-adevar, dar noi am descoperit că permițând copiilor să isi facă alegerea privind religia incurajeaza continuitatea religioasa. Un demers sever care presupune: „Aceasta este credinta noastra, tu o vei accepta si o vei practica si ti se interzice sa experimentezi orice alta religie” este mai putin eficient. Un demers mai potrivit ar fi: „Vrem ca credinta sa fie alegerea ta, noi credem ca am gasit o credinta plina de sens pentru noi si pentru familia noastra, dar nu vrem sa ti-o impunem. Simte-te liber sa experimentezi!” In familiile evanghelice, ultimul tip de demers a fost mult mai eficace decât interdictiile fanatice  privind experimentarea. Este vorba de un grad de toleranță pe care nu-l asociezi intotdeauna cu grupurile religioase fundamentaliste, dar se pare ca demersul dur nu este nici pe departe la fel de eficient ca demersul indulgent.

Dumneavoastră accentuați de asemenea că părintii nu ar trebui să subestimeze influența religioasă a bunicilor. 

Datorita sperantei de viata crescute, bunicii de azi pot si vor sa aiba o mai mare influenta religioasa in viata nepotilor lor. Aproape 4 din 10 nepoti păstrează aceeasi traditie religioasa ca si bunicii lor. In parte, acest procent poate fi atribuit bunicilor care isi cresc nepotii zi de zi. In 2008, 2,5 milioane de bunici erau principalii responsabili de cresterea unuia sau mai multor nepoti. Oricum, câteodata exista efectul „săririi peste o generatie”, când nepotii imită credința bunicilor in loc de exemplul părintilor in materie de religie. De exemplu, am studiat familia Sabelli, al cărei bunic Leo a fost o figură caldă si carismatică. Desi copiii lui au avut căsnicii solide si nu au fost modele forte de credință, nepotii si-l amintesc ca forță si stâncă familiei. Nepoata, Shari Sabelli, acum la 58 de ani, isi aminteste că stătea în strană cu bunicul ei, cu o garoafa la rever; acelasi ritual săptamână de săptamână a făcut-o să considere biserica un loc de siguranță pentru ea. O astfel de influenta a bunicilor care contine aproape cinci decade este destul de dramatica.

In numarul din septembrie al Christianity Today, primul articol al lui Karen Swallow despre fiii risipitori noteaza că „bisericile nu stiu cum să-i abordeze pe fiii risipitori de azi sau cum să-i slujească pe cei care îi iubesc pe acestia”. Ce sfat oferă în acest sens cercetarea dumneavoastra? 

In primul rand, sa-i iubeasca. Sa pastreze o relatie iubitoare si deschisa față de ei. Va fi foarte dificil, pentru ca exista durere de ambele părți. Ei bine, sa-i iubeasca oricum si sa-si aminteasca de faptul ca oamenii se schimba; copiii cresc si imbatrânesc. Au un pic de credință in timpul vietii. Frecvent, o pozitie rebela si antagonica a vârstei de 18 ani netezeste considerabil calea până când cel de 18 ani se casatoreste si are copii. Fiii risipitorii nu se intorc la biserica, si in parte se datoreaza tocmai imbatrânirii.

In sfârsit, pentru parintii fiilor rătăcitori se recunoaste că religia si dragostea nu sunt acelasi lucru. Multi părinti identifica respingerea religiei ca o respingere a lor ca parinti. Aceasta se poate face usor, pentru că religia inseamna atat de mult pentru parintii acestia devotati. Ei vor ca odraslele lor sa se bucure de aceleasi beneficii ca si ei de pe seama religiei. Ei vor sa-si vada copiii in paradis. Dar nu confundati conformitatea religioasa cu dragostea sau lipsa acesteia cu lipsa de dragoste.

Privind inapoi la cercetarea dumneavoastra despre credinta si familie, ce impact a avut asupra propriului dumneavoastra parcurs religios? 

Eu m-am nascut intr-o familie cu o mare traditie religioasa care dăinuieste cel putin din secolul al XVI-lea. Tatăl meu a fost pastor in Biserica Legamantului Evanghelic, si eu am amintiri solide despre când citeam abonamentul lui la Christianity Today ca adolescent. Mi-am petrecut intreaga mea viata intrebandu-ma de ce unele familii reusesc sa transmita credinta mai departe, iar altele nu. In ciuda mostenirii mele religioase solide, ma consider un ratacitor religios. Pentru multi ani, mama mea s-a temut ca nu mă va vedea in ceruri.

Dupa ce m-am implicat putin in viata bisericii ca adult, am avut parte de o redesteptare spirituala acum patru ani. M-am trezit intr-o duminica dimineata si imi era dor de muzica de la biserica. Si cum am pasit in pragul usii masivei biserici gotice, o biserica din centrul orasului Santa Barbara, corul urla, iar adunarea striga laude. Lumina de pe vitralii filtrata in jos pe adunare se reflecta inapoi pe marele tavan boltit ca un butoi. Am fost coplesit de emotie. Ca să imprumut cuvintele lui C. S. Lewis, am fost „surprins de bucurie”, si nu am mai fost la fel de atunci. Aceasta a constituit momentul de revenire la credință, când după 65 de ani de căutari, am găsit o comunitate de credință care a insemnat ceva in adâncul sufletului meu. Cei ratacitori pot sa se intoarca acasa.

PARTENERIATELE CIVILE IN ROMÂNIA

Vă informam asupra situatiei la zi a proiectului de legiferare in Romania a uniunilor civile intre persoane de acelasi sex, initiat de dl Remus Cernea in iunie. Proiectul acesta e si el, de fapt, un exemplu al guvernarii globale. Notiunea de parteneriate civile isi are originea in afara Romaniei, in tarile Occidentale. E promovata de sus in jos, ea fiind deja acceptata de organizatii translationale. Propunerea a fost trimisă la comisiile Senatului. Va recomandam tuturor sa intrati pe situl www.parteneriat-civil.ro care sumarizează pericolele acestei inițiative legislative și propune acțiune cetățenească. RUGAM PE TOTI CITITORII SA-SI CONTACTEZE IMEDIAT PARLAMENTARII SI SA LE CEARA SA VOTEZE IMPOTRIVA ACESTEI LEGI.

Anunt Important: Saptamina trecuta si asta legea parteneriatelor civile a fost votata si respinsa in citeva comisii din Senat. Urmeaza sa fie supusa la vot in plen in Senat. E important sa va contactati parlamentarii cât mai curând si insistent.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

2 thoughts on “Cum trece credinta din generatie în generatie – Studiu “Familiile si credinta”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.