Iluzia evanghelicilor în contextul întoarcerii și convertirii lui Vasile Tomoiagă la Ortodoxie

Clujul Evanghelic

Despre incertitudini: Vasile Tomoiagă,  un fost membru al comunității evanghelice,  care din ortodox a devenit baptist;  și după mai mulți ani, din baptist a devenit ortodox

Convingerea mea este că evanghelicii (și spun „evanghelicii” de parcă eu nu m-aș socoti printre ei pentru că mă socotesc un soi aparte de fericit hibrid) trăiesc o mare iluzie iar Vasile Tomoiagă s-a lovit de această iluzie într-un mod în care puțini evanghelici au ocazia.
Voi trece aici în revistă niște elemente prezente la Vasile Tomoiagă pe care în redusă măsură se regăsesc la evanghelici:

  • Vasile Tomoiagă a avut „incertitudini”. Și nu doar incertitudini. Acumulări de incertitudini. În ograda evanghelicului plin de certitudine e posibil totuși să se rătăcească vreo una. În ograda lui Vasile Tomoiagă incertitudinile s-au făcut căpiță.
  • Vasile Tomoiagă a avut „tensiuni teologice”. În timp ce evanghelicul vede o armonie teologică emanată din paginile Scripturii, Vasile Tomoiagă a fost spectator la o luptă între cocoși. Dacă suntem onești știm că nu toate versetele se împacă unele cu altele așa cum ar vrea intelectul nostru. Îndrăznesc să cred că Vasile a fost tot mai înghesuit într-un colț unde nu mai putea ignora aceste tensiuni. Rezolvarea găsită de el a fost Ortodoxia.

Cu alte cuvinte Vasile Tomoiagă a fost pus în fața nevoii de a rezolva niște probleme care nu-i sunt familiare oricărui evanghelic. Iar acum, odată întoarcerea la Ortodoxie împlinită, aceste probleme sunt rezolvate de la sine.

Problema esențială în tot acest context este „sursa autorității” și „autonomia” – ambele aplicate la interpretarea Scripturii. Întrebarea la care Vasile Tomoiagă a trebuit să răspundă onest este: „Cine are autoritatea ultimă în interpretarea Scripturii?” Și el a dat un răspuns.

Dar acum să vedem care este răspunsul pe care evanghelicii îl dau. Și, fie explicit ori implicit, ei sunt nevoiți să ofere un răspuns – și îl oferă.
Există trei răspunsuri posibile: 1) eu ca individ sunt autoritatea în interpretarea Scripturii și sunt autonom din acest punct de vedere, 2) teologii cultului neoprotestant/protestant X sunt autoritatea în interpretarea Scripturii și sunt autonom în a-i desemna pe ei ca sursă a interpretării corecte și 3) mai este un răspuns mai complex ca cel dat de Vasile (Biserica Ortodoxă este singura autoritate legitimă).
Marius Cruceru (și cei pentru care tilurile au valoare sau le consideră ca formă de respect să i le enumere) spunea:

Biblia trebuie citită de toţi, dar nu este de interpretat pentru toţi. De aceea există în biserică slujba de învăţător. Dar şi aceia, învăţătorii, trebuie să fie puţini la număr. Cunoaşterea este “democratică”, cunoştinţa nu. Curiozitatea este pentru toţi, accesul la adevăr este o aventură doar pentru cei care sînt chemaţi. (sursa)

Așadar, în opinia acestuia există niște elite, chemații, cu putere de a interpreta. Restul pot face bine doar treaba cititului. Nu-mi exprim aici nici acordul și nici dezacordul față de această opinie a mai sus-numitului – subliniez doar acest aspect ca fiind un răspuns pe care îl oferă un membru al așa-zisei elite.

Desigur, implicația răspunsului dat de Marius Cruceru, este că enoriașii nu pot interpreta Scriptura, aflându-se în situația: citesc, dar nu pot ști ce înseamnă – scrie ce scrie. Enoriașul, dacă e curios, trebuie să se ducă la elită și să întrebe.

Continuarea și Sursa:Timișoara Evanghelică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.