“Săgeata Timpului” – zdrobește Teoria evoluționismului

 Riguros, este cuvântul care ar trebui să definească una din calitățile strict necesare omului care lucrează la definirea sistemelor filozofice de gândire și  la realizarea lucrărilor de știință care să oglindească adevărul universului în care trăim. Și, în acest caz,  nu se va îndepărta de la o cântărire judicioasă, cât mai obiectivă și exactă, a fenomenelor supuse analizei și judecății sale.

Dar nu întotdeauna oamenii s-au ținut de rigurozitate și s-a ajuns astăzi în situația în care sunt asimilate multe nume, legi, teorii și lucrări, ca mari și importante, în filozofie sau știință, vehiculate ca atare deși practic sunt un eșec deoarece ținta și produsul  final nu aduc nici o binecuvântare din moment ce contrazic adevărurile fundamentale care sunt   indubitabile.

De pildă, să luăm în analiză cele două legi fundamentale ale științei, să vedem cu care dintre cele două Teorii, opuse una alteia,  este în armonie și pe care o contrazice, Big Bangul sau Creația, care dintre acestea e cea autentică? 

În munca de experimentare și de cercetare, oamenii de știință sunt călăuziți de Legile Termodinamicii, fără excepție. De la cel mai simplu proces până la cel mai complex fenomen din univers, toate trebuie să respecte aceste legi fundamentale. Prima lege este cunoscută sub numele Legea conservării energiei și ea afirmă că energia nu este nici creată, nici distrusă. De asemenea, oamenii de știință au descoperit că materia poate fi convertită în energie, dar suma totală a materiei și a energiei nu poate fi modificată. Dar care este consecința acestei legi? Consecința este că universul nu s-a putut crea singur. Dacă a avut un început, universul trebuie să fi fost creat de către o cauză din afara sa, în temeiul unor procese care nu sunt operante azi. De aceea, teoria Big Bangului contrazice Prima Lege a Temodinamicii.

Creația afirmă că energia nu este creată sau distrusă, fiind în deplină armonie cu Prima Lege. Energia nu este creată, deoarece în ziua a șaptea a săptămânii creației, Dumnezeu a încetat orice muncă de creație. Și energia nu este nici distrusă, deoarece Dumnezeu ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui. (Geneza, 2.2; Evrei, 1.3)

Legea a doua a termodinamicii are diferite definiții (carcterizată de termeni ca entropia,  proces ireversibil, „sageata timpului”) și  afirmă că toate sistemele fizice lăsate în voia lor tind să devină dezorganizate și haotice. Dezordinea în termodinamică are denumirea de entropie, și aceasta crește în cursul unei transformări ireversibile. În 1927, astronautul britanic Arthur Eddington, cu scopul de a descrie „directia pe o singura cale” sau „asimetria” timpului,  introduce conceptul de „sageata timpului”. Deci, entropia mai este denumită și „sageata timpului” și este constant direcționată în jos.

Dacă există timp suficient, orice se deteriorează, se descompune sau moare. Însă teoria Big Bangului susține că acest univers ordonat a provenit dintr-o explozie haotică, contrazicând cea de-a Doua Lege. 

Evoluția afirmă că există că există un proces universal de dezvoltare, de ordine și complexiate crescânde, în univers, în timp ce lucrurile devin perfectibile. Se presupune că a început cu o celulă, iar acum avem ființe umane complexe. În Evoluție, Săgeata Timpului este îndreptată în sus, contrazicând radical cea de-a Doua Lege.

Potrivit Creației, atunci când omul a comis păcatul (adamic), Dumnezeu a blestemat pământul și l-a supus descompunerii și morții. „Toate se vor învechi ca o haină.” (Psalm, 102.26).

Astfel, Legile Termodinamicii ne îndreaptă spre un moment din trecut când trebuie să fi avut loc creația și ne conduc în viitor spre un moment când Săgeata Timpului îți va încheia zborul. Când, în cele din urmă, energia existentă se va apropia de pragul zero, se va ajunge la starea de echilibru energetic a unversului, de moarte termică: „În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru, 3.10)

„Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” Glorie lui Dumnezeu. Amin. (Psalmul 19.1;7)

Din Sfânta Scriptură (Biblia) știm că: <<„ La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. […] Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. […] Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.”>> (Geneza, 1.1; 3; 2.7)

Dumnezeu spune despre Sine „Eu sunt Cel ce sunt.” „Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” „[În Dumnezeu] „nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Exod, 3.14; Maleahi, 3.6; Iacov 1:17).

„Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” (Apocalipsa, 1.8)

Friedrich Nietzsche (1844-1900) este omagiat în aceste zile de Google la împlinirea a 169 de ani de la nașterea sa. El a emis mai multe afirmații filozofice precum aceea că “esenţa cea mai intimă a existenţei este voinţa de putere”, ca instrument pentru înţelegerea lumii. “Am venit să vă vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie depășit” (Așa grăit-a Zarathustra). Filozofia sa este în contrapondere cu clasicismul filozofiei grecești care afirmă o viziune raţională. Dar Nietzsche (care a murit nebun) e și cel care are o afirmație de-a dreptul nesăbuită: Dumnezeu e mort.

Și astăzi, există încă un procent foarte mare de oameni care mai cred în Bing Bang și Evoluționism. Mulți încă sunt orbiți și robiți de întunericul „luminii” Celui Rău, cei care aderă la filozofii care contrazic știința și Legile ei fundamentale. 

Însă, pentru omul riguros, toate lucrurile și fenomenle li se înfățișează așa cum sunt în realitatea lor minunată:

“În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.” (Romani, 1.20-23)