“Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.  Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. “

COLOSENI, 2.8-9

.

 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost

Asaf – Psalm 73

Superficialitatea –  ca regulă a vieții

.
PARTIDELE POLITICE fac declarații de apartenență la un grup sau la altul al politicienilor europeni sau occidentali. Poate nu știți, dar partidele noastre tradiționale, PNȚ și PNL sunt pe cale de dispariție.  Dar a mai rămas unul care este încă  bine reprezentat: PC – adică Partidul Comunist, care se regăsește pe linia (prin membri și gândire)  PCR – FSN – PDSR – PSD – PD – USL.

Iată că și  PNL și-a arătat intenția de a se regrupa în PPE, după cum și PD a luat-o declarativ spre PPE: FSN -PD-PDL-PPE (familia partidelor popularilor europeni – sună bine?!!)

Dar poate nu știți, dar și Creștinii din ultimele secole se învârt și ei, cum se zice, în jurul cozii, și se declară ba fundamentaliști, ba liberali, cum cred ei că dă bine – dar năravul necreștinesc, nu-l lasă, oricum și-ar zice ei!

Declarații cu greutate ale unor creștini celebri

Leonard Ravenhill (1907–1994) – englez: Căci ce este viața voastră? Este un abur care se ridică pentru puțin timp, și apoi dispare… Lumea de afară nu așteaptă o definiție nouă a Creștinismului. Ea așteaptă o nouă demonstrație a Creștinismului.

Paris Reidhead (1919-1992) – american: Ar fi oare neobișnuit dacă v-aș vorbi puțin despre religia Utilitară și despre Creștinismul expedient? Și întrebarea v-o veți pune este aceasta: “Este Dumnezeu sfârșitul tuturor lucrurilor sau doar mijlocul prin care căpătăm ceea ce vrem?” Și trebuie să decizi foarte curând, în viața ta de credincios creștin, dacă îl privești pe Dumnezeu ca fiind sfârșitul tuturor lucrurilor sau doar mijlocul prin care primești ceea ce îți dorești.

Leonard Ravenhill: O întrebare mai provocatoare din textul acesta – “Ce este viața voastră?…”

Paris Reidhead: Filozofia din zilele noastre este umanismul. Și umanismul îl poți defini astfel: Umanismul este un curent filozofic care afirmă că: “Scopul tuturor lucrurilor este fericirea omului. Motivul existenței omului este fericirea sa”
Acum, conform umanismului, mântuirea înseamnă pur și simplu să reușești să îți aduci cât mai multă fericire în viața ta.

Există un grup de oameni, fundamentaliști, care spun: “Noi credem  în inspirația divină a Bibliei. Noi credem în divinitatea lui Isus Cristos. Credem că există iad. Credem că există rai. Credem în moartea, îngroparea și învierea lui Cristos.”
Dar observați că atmosfera lor este identică cu aceea a umanismului. Și umanismul spune “Scopul suprem al existenței omului este fericirea sa.”  Și astfel n-a trecut mult timp și s-a întâmplat următorul lucru: Fundamentaliștii se cunoșteau între ei, deoarece ei declarau:  “Noi credem toate aceste lucruri.” Ei erau, în cea mai mare parte, bărbați care se întâlniseră cu Dumnezeu. Dar vedeți, n-a trecut mult timp de când aceștia au declarat “Acestea sunt doctrinele care ne reprezintă pe noi fundamentaliștii”  – căci a apărut a doua generație.

“Așa devenim noi fundamentaliști: Crede în inspirația divină a Bibliei, Crede în divinotatea lui Cristos. Crede în moartea Sa, îngroparea și învierea Sa, și devii astfel un fundamentalist.”

Și, iarăși n-a trecut mult timp, că am ajuns la generația noastră, care declară că întreg planul de mântuire înseamnă a fi de acord din punct de vedere intelectual cu anumite declarații și doctrine.

Cineva era considerat creștin pentru că putea să spună   “mhm” (“mda”).  Un altul îl bătea pe umăr, îi strângea mâna și cu un zâmbet larg îi spunea:  “Frate, ești mântuit!”

Nota red.: Însă la “creștinii” ortodocși, e suficient ca preotul să-i facă botezul în apă copilului “inconștient”, și (sic) el este instantaneu încreștinat!

T. Austin Sparks (1888–1971)- britanic: Cu ce preț?

Paris Reidhead: Și astfel s-a ajuns la următorul lucru: Mântuirea nu înseamnă nimic mai mult decât un consimțământ dat asupra câtorva aranjamente sau formule, în care ținta acestei mântuiri nu era altceva decât fericirea omului pentru că umanismul a penetrat. Și, astfel, dacă ai analiza fundamentalismul în contrast cu liberalismul de acum 100 de ani, după cum s-a dezvoltat acesta, ar suna cam așa:
Liberalismul zice: “Acopul religiei este să-l facă pe om fericit cât timp are viață. “
Fundamentaliștii spun:  “Scopul religiei este să îl facă pe om fericit atunci când ajunge la moarte.”

Leonard Ravenhill: Noi continuăm să vâslim la malul Oceanului plin de posibilități ale harului. Pune o insatisfacție sfântă în noi astă-seară!

Paris Reidhead: Până ce s-a ajuns la următorul lucru: “Primește-l pe Isus pentru ca să poți ajunge în Cer. Nu vrei să ajungi în groapa aceea murdară, groaznică, în focul iadului, când un cer minunat te așteaptă. Vino la Isus pentru ca să fii primit în Cer.”

Și apelul e la fel de egoist ca în cazul unor bărbați care stau de vorbă într-o Cafenea și își propun să spargă o bancă pentru ca să ia ceva gratis.

A devenit atât de subtil încât îl găsești peste tot. Despre ce anume vorbesc? În esență e următorul lucru: Acest postulat filozofic care spune că scopul existenței omului este fericirea sa – a fost înlocuit cu termeni evanghelici și doctrine Biblice…până la a zice că:

“Dumnezeu  domnește în ceruri pentru fericirea omului. Isus Hristos s-a întrupat pentru fericirea omului. Toți îngerii din cer există pentru… Totul este pentru fericirea omului.”

Dar susțin în fața  voastră că aceste afirmații sunt necreștinești.

Creștinul declară:  “Scopul tuturor lucrurilor este slava lui Dumnezeu.“

Nota red: “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”  (Romani, 11.36)

Umanismul spune:  “Scopul tuturor lucrurilor este fericirea omului.”
Dar aceasta este trădarea de veacuri! Și este trădarea în care trăim și noi și nu știu cum ar putea să ne reînvie Dumnezeu, dacă nu ne întoarcem la Creștinism!

Nu este oare omul fericit? Nu a intenționat Dumnezeu să îl facă fericit?
Da, dar aceasta ca un  produs secundar și nu ca un produs de bază.
Acum vă pun întrebarea: “Care este filozofia misiunilor? Care este filozofia evanghelismului? Care este filozofia creștinismului?”

Din El prin El și pentru El sunt toate lucrurile

Sursa:  http://treziresireforma.blogspot.com/p/imnul-trezirii-revival-hymn-subtitrat.html