Acasă la tatăl meu, la ţară, este un dulap mic lângă şemineu, unde ţinem bastoanele sau toiegele a câtorva generaţii ale familiei noastre. În timpul vizitelor mele la casa părintească, când eu şi tatăl meu obişnuim să ieşim la o plimbare, deseori mergem la dulap şi ne luăm toiegele potrivite pentru această ocazie. Şi de fiecare dată când făceam asta, îmi revenea în minte cum Cuvântul lui Dumnezeu este un toiag.

În timpul războiului, când experimentam o perioadă descurajantă şi plină de pericole iminente, versetul „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul“ (Psalmul 112:7) era un toiag cu care umblam în multe din acele zile negre. Continue reading “Toiagul Cuvântului Lui Dumnezeu” →