Mi s-a făcut dor de ea, m-a copleșit sentimentul acela matern în care ai nevoie ca părintele tău să-ți spună o vorbă, să-ți dea o mângâiere, dar nu mai este.

Cu ani în urmă mama mea a făcut un atac cerebral (ischemic), era nemântuită și deja mă rugasem pentru ea de ani de zile. Am plâns și am zis Domnului: ”De ce Doamne, chiar s-o iei dincolo nemântuită, Te rog de ani de zile pentru ea…”

Era în iarna anului 2010 cred, o zi de iarnă din Decembrie, cred că o zi de marți. Așa mi-a venit un gând s-o sun pe mama, să văd ce face. Chiar departe de casă, un copil nu-și poate uita niciodată mama, de cele mai multe ori o sunam de câteva ori pe săptămână, să văd ce face și să-mi spună cum se mai descurcă. De data asta însă tăcere.

Continue reading “Scumpa mea mamă! Nu încetați să vă rugați pentru mântuirea celor dragi” →