Către conducătorii noștri

Unele măsuri ne fac să credem că ați ignorat cel mai bun medicament care se administrează prima dată in cazul oricărei boli, pandemii sau orice ar mai fi, anume dragostea. Hipocrate spunea că acesta este medicamentul cel mai de preț.

Când dai amenzi de aproximativ 80 de milioane de euro unui popor care e printre cele mai prost plătite din Europa, când dai amenzi de 2000 sau de 20.000 de mii de lei unor oameni care au venituri și de 1500 de lei să nu ne mirăm că unii cad în depresie, fac ulcer sau chiar își pun ștreangul de gât precum bărbatul din Vaslui. Continue reading “Către conducătorii noștri”

Toni Berbece: Mai există și eroi călare…

Când am văzut prima dată pe internet poza unui om călare înconjurat de polițiști într-unul din orașele României am crezut că este iarăși tentativa vreunuia de a-și “omorî timpul” și de a se distra în vremuri de carantină. Am crezut că e după modelul acela: “Hai să ieșim afară cu animalul de companie, un cățel de pluș, deghizați în tufiș, în sac de gunoi sau cu o scuză cât mai ciudată.” Dar nu, tânărul călare mergea la soția lui la maternitate cu mâncare și pamperși. Pentru că tramvaiele nu mergeau, iar el bani de taxi nu avea, s-a gândit să se întoarcă acasă și să vină călare. Oare câți bărbați ar fi renunțat pe motiv că “nu se circulă”? Dar el nu, într-o lume plină de mașini scumpe și Ubăre peste tot, el a luat calul pentru că atât a avut. Continue reading “Toni Berbece: Mai există și eroi călare…”

Scrisoarea către Dumnezeu a unui copil sărac

Vântul şuiera cu putere, rupând crengile fragile ale copacilor neputincioşi. Copilul cu ochi senini se plimba prin camera rece, sperând să se încălzească puţin; pe masa sărăcăcioasă zăcea o foaie mototolită pe care vântul o purtase aproape de căsuţa unde locuia sărmanul suflet şi o jumătate de creion primit de la un vecin mărinimos.

Salteaua ruptă găzduia o fetiţă de o frumuseţe covârşitoare, învelită cu două pături vechi care o protejau de frigul din încăpere.

Plimbarea prin cameră îşi făcuse efectul; după câteva minute, copilul se încălzeşte îndeajuns pentru a-şi duce la îndeplinire idea ce i s-a născut de câteva zile în sufletul curat. Continue reading “Scrisoarea către Dumnezeu a unui copil sărac”

El e Superman și sora lui Izaura…

Nu glumesc, chiar așa îl cheamă pe băiețelul din imagine cu sacoul imens pe el. Am plâns în casa lui, am plâns până nu am mai putut, am plâns de durere, două camere minuscule și 10 copii plus doi părinți. Pe masă o mămăligă din care au ciugulit cei 10 toată ziua. Ei nu au nicio vină că s-au născut acolo, ei nu au nicio vină că nu au casă mare, curent electric, căldură și hainele de care au nevoie. Casa lor e la 15 minute de șosea și la o oră de mers pe jos până la școală. Nu știam ce să le mai dăm, un sac de haine, niște ghiozdane și niște alimente au fost pentru ei mană cerească.

În alt sat am întâlnit nouă copii într-o cameră, iar sora lor cea mai mare de doar 11 ani le gătea celor mici. Am întrebat-o ce să-i aduc data viitoare când venim la ei, mi-a zis că își dorește o bicicletă cu care va ajunge mai repede la școală. Continue reading “El e Superman și sora lui Izaura…”

Înapoi în epoca de piatră

epoca-de-piatra by Dan Bercian

În România oamenii sunt îngrijoraţi pentru ziua de mâine, le este frică că nu vor avea destul, adică tot ce-şi doresc, că nu vor putea să-şi cumpere un salam mai bun sau o haină mai de firmă, cu ce să-şi plătească medicamentele şi cheltuielile pentru locuinţă, că nu vor putea călători acolo unde şi-ar dori, de condiţiile de trai în general. Alături de România se află numeroase alte ţări, probabil majoritatea.  Continue reading “Înapoi în epoca de piatră”