Ioan Ciobota: Interviu cu ŞTEFAN LĂPĂDAT

Stefan-LapadatAm auzit o voce care-mi spunea: „ŞTEFANE, CE-AI DE GÂND?”. Am început să plâng.

Doamne, nu pot să mă las de ţigară, de femei şi de băutură. Dar dacă Tu mă ajuţi, de azi eu mă las.

Cristos S-a aplecat în balta şi în mizeria vieţii mele, m-a scos, m-a dus în „atelierul” Lui, m-a pus pe masa Lui şi a lăsat ca sângele Lui să mă spele de orice pată şi de orice mizerie şi m-a făcut fiu de Dumnezeu.

Ştefan Lăpădat s-a născut într-o familie de credincioşi penticostali din Lipova, însă la adolescenţă a uitat valorile în care a fost crescut şi a început să „guste” viaţa. Continue reading “Ioan Ciobota: Interviu cu ŞTEFAN LĂPĂDAT”

Învață ascultarea!

To-Obey-is-Better-Than-SacrificeNumai în ascultare poți aduce o jertfă plăcută Domnului

Ascultarea: Jertfa de miros plăcut

Atitudinea noastră are un rol esențial pentru viață. Ea ne situează pe cale, lângă cale sau pe drumul fără de Dumnezeu în lume. Continue reading “Învață ascultarea!”

Ascultarea amânată nu ne va aduce niciodată binecuvântarea deplină

Avraam tatal tuturor credinciosilorChiar în ziua aceea, [Avraam a făcut] după porunca pe care i-o dăduse Dumnezeu.

(Geneza 17:23)

Ascultarea imediată este singura formă de ascultare, ascultarea întârziată este neascultare. De fiecare dată când Dumnezeu ne cheamă să facem ceva, El Se oferă să facă un legământ cu noi. Partea noastră este să ascultăm, şi apoi El Îşi va face partea şi ne va trimite o binecuvântare specială. Singurul mod de a fi ascultător este să asculţi imediat – „chiar în ziua aceea“, cum a făcut Avraam. Continue reading “Ascultarea amânată nu ne va aduce niciodată binecuvântarea deplină”

DUMNEZEULE, SUNT ULUIT!

La zidŞi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine.

EZRA, 9.6

 

Cu ce cuvinte sfâșietoare îşi începe Ezra rugăciunea sa către Domnul! Starea rea a   poporului Israel, pe care Ezra o constată  după întoarcerea sa în Ierusalim,  la revenirea din robie (la cca 50 de ani după primul val sosit în vremea împăratului Cir), îl determină să spună “Dumnezeule, sunt uluit si mi-e rusine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. ”  Într-un tablou mai general, am putea observa și un episod anterior, acela când Dumnezeu îi avertizează pe copiii lui Israel la intrarea în ţara promisă (pentru care, ei, nu au făcut nimic deosebit și pentru care nu au avut nici un merit, ci a fost doar mila și bunătatea lui Dumnezeu pentru ei, poporul ales care să-i poarte Numele), cu aceste cuvinte: „ia seama la ceea ce Îţi poruncescContinue reading “DUMNEZEULE, SUNT ULUIT!”