Poate că cel mai urât lucru din armată, pe lângă privațiunile materiale ale unui stagiu militar efectuat în vremea comunistă, era acela că erai urmărit! (Mihai Pop)

La 18 ani și 11 luni a trebuit să încep să-mi satisfac datoria  față de țara mea – România

Am fost încorporat pe 16 septembrie 1987. Au fost 16 luni de privațiuni, de foame, de oboseală, de umilințe care trebuiau să scoată din mine un bărbat adevarat. Cel puțin așa se spunea. Dar poate că a fost importantă pentru că am văzut că și acolo Dumnezeu îmi purta de grijă. Chiar în situații diverse.  Continue reading “Mihai POP: VIAȚA TRĂITĂ ÎN ARMATĂ (1988) – Interogat mereu de “Barnevernet” -ul securității române de dinainte de ’89″ →