Cum se face azi răscumpărarea demnității și identității

Am citit povestea unui om de afaceri din New York, care, într-o dimineață de iarnă, se grăbea să se urce într-un metrou, în drum spre locul său de muncă. Cu colțul ochiului a văzut stând jos pe platformă un cerșetor, care avea o cană plină cu creioane în mâini. Fără să se gândească prea mult la aceasta, a luat repede niște bani din portofel și a aruncat bancnotele în farfuria cerșetorului, înainte de a intra în metrou.

Chiar înainte ca ușile metroului să se închidă, omul de afaceri a sărit înapoi pe platformă și a luat mai multe creioane din cana cerșetorului. Și-a cerut scuze cerșetorului, explicându-i că, în graba lui, a neglijat Continue reading “Cum se face azi răscumpărarea demnității și identității”

Formarea identității

Multe dintre convingerile noastre se formează în timpul copilăriei.

Sarcina de a evalua şi de a aşeza experienţele pe categorii, de a-şi forma concepte este dusă la îndeplinire de către copii care încă nici nu-şi pot menţine curăţenia în cameră şi care nu-şi amintesc să se spele pe dinţi fără supravegherea părinţilor. Dacă nebunia este lipită de inima copilului, ca în Proverbe 22:15, atunci e evident că unele dintre concluziile  pe care le-am tras în copilărie sunt nebuneşti, nerealiste şi au nevoie disperată de reevaluare.

Minciuni puternice dar subtile formează deseori baza comportamentului şi a relaţiilor noastre. A crede că toţi trebuie să mă iubească pentru a fi demn de iubit este o concluzie nerealistă. A crede că ne putem încrede în toată lumea este periculos. A crede că lumea se învârte în jurul meu este imatur şi narcisist. A crede că dacă sunt bătut şi abuzat de cei din jurul meu, atunci sunt rău şi vinovat este un lucru prostesc. Continue reading “Formarea identității”