O cunosc pe Eva de când era liceană. Fivi, fata mea cea mare, s-a împrietenit cu ea și a câștigat-o definitiv pentru Hristos. În clasa XI și a XII-a, ziua era la cursuri și după masa lucra. Venise din Broșteniul Sucevei să învețe carte la oraș. Părinții nu i-au prea fost nici mână, nici ochi, nici portofel. Când au auzit că s-a pocăit au aruncat-o în stradă: „Mai bini vineai gravidă, cu burta la gură și îți creșteam noi copchilu decât să te pocăiești. Mai mari rușânii ca aista nu ne puteai fașii!”. A luptat să se descurce singură… Modestă, smerită, luptătoare. Și credincioasă! Nu am putut să ajungem la botezul ei. Și cel mai mare regret al fetei este că nu am putut să-i predic la nuntă. Am fost departe, peste mări și țări… Dar Dumnezeu a fost acolo!

A terminat liceul, apoi a început la facultate. Apoi a venit un băiețel… Elias. Simpatic foc. Și vioi, ca mercurul viu. Acum pruncul face primii pași. Împreună cu Adi au început viața Continue reading “Întinde o mână de ajutor pentru acoperișul unei tinere familii lovite de furtună” →