În seara de vineri, 20 martie 2020, am intrat la rugăciune împreună cu mama mea, o soră și o prietenă, de la ora 21.

Am lăudat pe Domnul, am citit din Cuvântul lui Dumnezeu și ne-am rugat. În timpul rugăciunii am simțit o cercetare deosebită și mi s-a schimbat vorbirea în limbi, într-o italiană pură și cursivă. Mărturisesc că nu cunosc această limbă. După rugăciune, celelalte fete s-au retras, eu am simțit un impuls puternic să rămân în continuare în rugăciune. Știam că oricum la ora 23 urmează să intru în rugăciunea grupului. M-am pus pe genunchi și am simțit o durere în piept…

Am continuat să mă rog. Din nou am început să vorbesc în limba italiană,  și fără să vreau, am început să plâng, un plâns cu durere și jale… Continue reading “Am început să plâng, un plâns cu durere și jale…” →