De citit la toate catedrele și catedralele care întăresc spiritualitatea în ghipsul inspituționalizării ! Iată o adiere de viață, viață adevărată, amirosind a înviere ! În sfârșit!

Doamne bun, pornește iar o epidemie de credință care să-i facă zadarnici pe doctorii cocoțați acolo unde numai Tu ai autoritate!  Stabilește-ne iar în Emausul călătoriilor împreună cu Tine, departe de Ierusalimul fariseilor și cărturarilor din toate timpurile !

Ne referim așadar la un excelent articol, postat de înviere, scris de Pr. Ioan-Florin Florescu.

semnul Bisericii călătoare

Staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta.(Exod 14:13)

  Acest verset conţine porunca lui Dumnezeu pentru mine ca şi credincios pentru acele perioade în care mă confrunt cu situaţii cumplite şi dificultăţi extraordinare. Ce trebuie să fac eu când nu mă pot retrage nici nu pot merge înainte şi calea mea este blocată şi la dreapta şi la stânga?

Cuvântul Stăpânului pentru mine este: „Stai pe loc“.

Şi cel mai bun lucru pe care-l pot face în momentele acelea este să ascult numai de cuvântul Stăpânului meu, pentru că alţii vor veni la mine cu sugestiile lor şi cu sfaturile lor rele.

Disperarea va veni, şoptind: „Renunţă – nu te împotrivi“. Dar chiar şi-n cele mai grele timpuri, Dumnezeu mă va face să fiu vesel şi curajos, bucurându-mă în dragostea şi credincioşia Lui.

Laşitatea va veni şi va spune: „Trebuie…

În Miercurea Mare a trădării – de altfel, întreaga Săptămână Mare nu este numai despre iertare, ci și despre ura omului față de Dumnezeu, despre tentativa de a-L ucide pe Iisus, despre necredință și calomnie – , a vicleniei și a corupției lui Iuda, puroiul haterilor Învierii și ai credinței răzbate vehement prin crusta pandemiei, răspândind un aer pestilențial, a cărui compoziție este formată din următoarea formulă alchimică cu proprietăți (im)precise de anihilare definitivă a adversarului:

• sparanghelul german este infinit mai valoros decât lumina pascală

• grobianismul progresist și neoateist desființează fără drept de apel dorința creștinului de a trăi bucuria și liniștea Paștilor în biserica din casa familiei sale

• este mult mai fezabil să te declari “un om spiritual” cu spumele veninului urii până în creștetul capului decât îngăduința și smerenia unui ortodox, care încasează permanent pumnii neocomuniștilor din mișcarea de extremă stângă, în mod impropriu și fals autodefinită “de…

După 17 zile de internare în Secția Infecțiose a Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, Eunice Candrianu consideră externarea „O minune”.

A petrecut mai bine de două săptămâni într-un salon cu o infermieră și consideră această perioadă un plan perfect îngăduit de Dumnezeu cu un scop exact. Cum a fost această experiență și cum trăiește bucuria acestei biruințe, ne-a împărtășit în câteva gânduri, exclusiv pentru ȘtiriCreștine.ro

17 zile la Infecțioase

„Primele patru zile a fost cel mai greu. Cred că efectele medicamentelor puternice a fost mai greu de suportat decât însăși simptomele bolii. Am fost internată alături de o infermieră și după ce am depășit starea de criză am avut bucuria să purtăm discuții

Scot din cartea „Un Paște mai profund“ un fragment potrivit pentru aceste zile. Puteți descărca întraga carte aici: Chemarea unui Paște mai profund (Evanghelia lui Ioan)

.

Ioan 19:38-42

Iosif din Arimatea – omul care a ratat Paștele

În vara anului 2014, am ținut la Bethel un studiu pentru tineri.  Am vorbit despre Petru, Ioan, Iacov, Andrei, etc., dar am încheiat cu portretul unui ucenic mai ciudat al Domnului Isus, unul ,,din umbră“, Iosif din Arimatea.

Ideea principală a studiului este că fiecare dintre noi trecem printr-o perioadă de oscilări între lume și Domnul Isus, între ceea ce suntem noi fără El și ceea ce vrea să ne facă El; între ceea ce avem și ceea ce ne oferă El. Dar … să nu anticipăm.

Deși trece adeseori neobservat, Iosif din Arimatea a fost suficient de important ca să fie pomenit în toate cele patru Evanghelii! Este prima surpriză când vrem…

Cu siguranță, Dumnezeu este mai presus de încercările noastre de al pricepe. Profetul Habacuc ne-a lăsat o descriere a întâlnirii sale nu Cel Preaînalt. Câți dintre noi pot spune însă că o pricep? Înfiorător în mânia Sa, Dumnezeu își face cunoscută ființa și lucrarea în „trecerea anilor“, dar ascultă și mijlocirea care-I aduce aminte de îndurările Sale!

„Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale!

Dumnezeu vine din Teman şi Cel Sfânt vine din muntele Paran… Măreţia Lui acoperă cerurile şi slava Lui umple pământul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze şi acolo este ascunsă tăria Lui. Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui“ (Habacuc 3:2-5).

Este greu să asociezi imaginea Lui Dumnezeu cu ciuma și cu molima, dar ……

Avraam „nu ştia unde se duce“ – pentru el era pur şi simplu suficient să ştie că mergea cu Dumnezeu. El nu se baza atât de mult pe promisiuni cât se baza pe Cel care a promis. Şi el nu se uita la dificultatea circumstanţelor, ci se uita la Împăratul lui – eternul, nemărginitul, invizibilul, înţeleptul şi singurul Dumnezeu – care coborâse de pe tronul Său pentru a-i arăta lui calea şi care, cu siguranţă, se va descoperi.O, credinţă glorioasă! Lucrările şi posibilităţile tale sunt acestea: mulţumirea de a întinde pânzele cu ordinele încă pecetluite, datorită încrederii neclintite în înţelepciunea Domnului, Înaltul Amiral; şi bucuria de a te scula, de a lăsa totul şi de a-L urma pe Hristos, datorită siguranţei…