Strigau unul la altul, şi ziceau: ,,Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui“!
Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna,
şi casa s’a umplut de fum.
Isaia 6:3,4

V-ati pus vreodata intrebarea de ce dintr-un intreg stat Illinois, doar cateva biserici au avut curajul sa dea in judecata pe guvernatorul Pritzker, si mai mult, Domnul sa le dea victorie? Unul din raspunsuri este ca atat pastorii cat si credinciosii de la bisericile Logos si Elim din Chicago sunt oameni sfinti, desigur nu perfecti. Perfect este doar Domnul Isus. 

Este importanta sfintenia? Absolut! Am urmarit ca si multi dintre dumneavoastra, reactia curajul si autoritatea pastorilor Chiu si Ionescu. Sfintenia le-a dat curaj si autoritate.

Puteau lucrurile sa se termine altfel? Desigur. De cele mai multe ori oamenii sfinti platesc scump pentru pozitia lor neclintita, dar Domnul ne-a incurajat pe toti sa vedem ca…

Îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se zice „astăzi“, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească.  –  Evrei 3.13

Un șofer s-a lovit la un deget. Nu a dat mare importanță rănii și s-a bandajat cu o batistă murdară. După câteva zile, durerea a început să se intensifice. A mers la medic și, după o examinare atentă, acesta i-a spus că degetul trebuie amputat, altfel există pericolul răspândirii cangrenei în tot corpul. Șoferul nu a vrut să audă așa ceva. Durerile și febra însă au crescut. A venit din nou la medic și acesta a constatat cu regret că acum cangrena îi cuprinsese întreaga mână. Soluția salvării vieții era ca mâna să fie tăiată. La așa ceva, șoferul nu a consimțit. Dar, după o altă săptămână, o ambulanță l-a adus pe șofer în stare de inconștiență la spital. Acum delira. Soția și-a dat acordul…

Nu este doar un calambur de ocazie, dar ocaziile apar peste tot. Istoria se grăbește. Incredibilul de ieri este la modă astazi și perimat mâine.

Vă mai aduceți sminte de vremea când tot ce ne doream era un … radiocasetofon? Sau un telefon în casă?

Schimbările prea rapide produc instabilitate, iar aceasta naște insecuritate și depresie.

Cel mai trist epitaf care ne bântuie ca virusul unei pandemii planetare este acesta:

“A murit strivit de roțile mecanismului unei lumi pe care n-o mai înțelegea”

Singura speranță în acest caleidoscop amețitor de iluzii este existența unei “Stânci a veacurilor” nemișcată de furtuni și valuri. Cel care se refugiază pe ea găsește o pace care întrece orice pricepere.

În comparație cu eternitatea toate “noutățile” de azi și de mâine sunt … “deja vu”.

Șeful unei asociații de polițiști din New York acuză, revoltat, imunda campanie de presă împotriva poliției din SUA, care îi portretizează pe toți polițiștii ca fiind criminali. În același timp, nu poți citi nimic în “presa liberă” despre polițiștii uciși în aceste zile pe străzile Americii.

Urmărind ce se întâmplă pe străzile Americii zilele acestea nu poți să nu remarci similitudinile cu bolșevismul anilor 1916, 1917, 1918, cu demența revoluționară bolșevică care crea soviete de muncitori și soldați peste tot, care votau desființarea armatei și a poliției, degradarea ofițerilor, care puneau în practică vânătoarea de vrăjitoare, de kulaci, intelectuali, aristocrați, ofițeri, burghezi etc. Au sfârșit prin crearea propriei poliții care executa sumar dușmanii poporului.

Gânduri printre rânduri

Nelly, personajul principal al acestei cărți, o fetiță de nici opt ani care, la o vârstă atât de fragedă, experimentează tragedii și bucurii.

Nelly, micuță, fragilă, cu haine ponosite datorită sărăciei lucie în care trăiește, cu fața mică și slabă, dar frumoasă, exprimând un amestec de neliniște și fericire.

Nelly, cea mică și uscățivă, își făcuse un obicei din a- l aștepta pe tatăl ei să iasă din cârciuma care, pentru el, devenise a doua casă.

Soția lui îl aștepta acasă, grav bolnavă.

John Rodney, tatăl lui Nelly, înainte de a cădea în patima alcoolului, era bun la suflet, amabil, înțelept. Fusese cândva un bărbat înalt, bine făcut, viguros și drept ca lumânarea, cu un mers sigur și cu mâini sigure.

Acum, datorită adicției, felul în care arăta era diferit de omul de dinainte, era slab, cu ochii roșii și mâinile tremurânde. Pe omul de acum îl…

„Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină“.

Să ne ferească Dumnezeu de predicatorii „originali! Noi suntem chemați, nu să fabricăm, nu să producem, ci doar să răspândim adevărul. Toată viața îi cităm pe autorii cărților Bibliei și, după ei, pe cei ce au vorbit la rândul lor despre adevăr, în felul lor și în felul nostru.

Pe cei ce nu ne aduc „învățătura aceasta“, nu trebuie nici să-i primim în casă, nici să le spunem: „Bun venit!“ (2 Ioan 10).

Cel mai „original“ predicator din istorie, cel care ne oferă mereu noutăți care depășesc revelația Scripturii, este cel ce-și răspândește învățăturile lui, nu ale Domnului. Numele lui este …Satana.

Ioan 8:44 Voi aveţi de tată pe diavolul și vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori…

Faceți-vă un favor și ascultați până la sfârșit. Finalul este de excepție!