Crize, crize, crize, crize! Omul face, Dumnezeu desface.

Uneori instrumentul prin care lucrează se află chiar el într-o situație de foarte mare criză. Aceasta este situația cu Ana, personajul cu care ne întâlnim în debutul cărții întâi a lui Samuel.

Cel ce ne-a lăsat această cronică de istorie pedagogică își alege și sistematizează materialul după un plan care dovedește o profundă pătrundere în psihologia umană și o desavârșită abilitate de scriitor. Numele autorului este Samuel, iar personajul cu care a ales să-și deschidă cartea nu este altul decât …mămica lui.

Contextul istoric cu care ne întâlnim în aceste prime capitole ni-l prezintă pe Israel într-un impas existențial. Spirala descendentă care i-a caracterizat evoluția pe vremea Judecătorilor a marcat prăbușirea poporului lui Dumnezu la nivelul de

Puteți să credeți că toți cei din corurile acestea sunt … canadieni?
Tatăl meu spunea: ,,Măi Dane, ce-a pierdut România!“
Eu adăugam: ,,Sau .. ce-a câștigat Canada!“

Un păstor tânăr și talentat, dăruit unei biserici pe măsură.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Voi lua inima de piatră din carnea voastră. – Ezechiel 36:26

Acest verset este cu referire la Israel, însă el are o aplicație practică pentru noi astăzi. Există trei lucruri în inima omenească de natură să ne împiedice a-L urma pe Hristos:

1. Confortul – “Oricine nu-și poartă crucea sa și vine după Mine nu poate fi ucenic al Meu” (Luca 14.27). Dacă inima noastră iubește o viață confortabilă, acest lucru ne va împiedica să-L urmăm pe Hristos. Domnul ne spune foarte clar că avem de plătit un preț pentru a-L urma. Prin urmare, dacă inima noastră alege întotdeauna drumul cel mai ușor, nu-L vom urma pe Hristos pentru mult timp.

2. Păcatul îngăduit – “Lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3.19). Cât de mulți oameni au fost împiedicați să-L urmeze pe…

În Noiembrie 2016 alegerile prezidenţiale din USA, în ciuda presiunilor făcute de administraţia atunci existentă şi ale unei media părtinitoare până la delir, Preşedinte a fost ales Donald Trump.
Victoria lui a fost comentată în fel şi chip dar cauza esenţială a fost şi este cu grijă ocolită.

Alegerea lui Trump a fost un semn de protest şi exasperare. Protest şi exasperare cu un sistem politic care nu mai avea nici o legătură cu interesele majorităţii Naţiunii Americane.

Orice Seminar trebuie să fie informativ și formativ totodată. Cel numit pe drept cuvânt ,,Învățătorul“ a avut o astfel de stare de vorbă cu ucenicii Săi după marea criză a Răstignirii. Îl socotesc cel mai important eveniment din istoria de după Înviere. Ce n-aș da să pot să fi fost o muscă ca să văd și să ascult și eu toate cele întâmplate și discutate acolo …

Nu știm tot ce s-a petrecut acolo, dar știm că influența acelor stări de vorbă continuă să miște lumea și astăzi.

+++

În așteptarea puterii de sus, ucenicii de la

Secularizarea s-a instituit majoritar în Occident

 “Somnul rațunii naște monștri…”  (Descartes)

DILEMĂ:  “Cinsteste Statul secular si valorile lui”
                     “Cinstește pe mama ta și pe tatăl tău”

Astfel că Statul ne vrea copiii cu gelozie pentru el. Vrea să-i transforme în instrumente docile pentru instituirea  secularismului și a agendei lui și destrămarea familiei. La majoritatea dintre noi nu ne trece prin minte această posibilitate și ni s-ar părea imposibil de realizat, mai ales în România. Dar o astfel de strategie de separare a copiilor de părinți există și este aplicată în diferite țări occidentale într-o măsură mai mult sau mai puțin agresivă.

Vă invit la încă un capitol de amintiri, de data aceasta din fascinanta întâlnire cu menoniții:

Atunci când vorbim despre un curent sau o mișcare, trebuie să privim și din punct de vedere personal. Care este dinamica gândirii unui om care stă față în față cu o învățătură nouă. Ce îl atrage sau îl respinge, ce vulnerabilități îi exploatează asemenea manifestări și, întrebarea cheie, cum le poate reconcilia rațional cu mediul precedent pe care îl părăsește în favoarea noului. Menționez din start că nu orice nou este rău. Acest clișeu a fost aplicat și crezului nou-testamental (”calea cea nouă”). Dar, în vreme ce punctul de pornire al lui Pavel a fost să dovedească cu Scripturile, în cazul mișcării carismatice mai întâi ești chemat să guști experiența.

Acoperirea teologică este speculativă. Dar tocmai asta este FRAUDA carismaticilor! Ei, care se laudă cu o călăuzire absolută a Duhului Sfânt, ei împrumută și imită stiluri muzicale, manifestări și jocuri de scenă până și de la discotecă, iar cât despre…