Click to view this email in a browser

Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.(Galateni 5:5)

Sunt momente când totul pare foarte întunecat pentru mine – atât de întunecat că trebuie să aştept înainte să pot spera. A aştepta cu speranţă este foarte greu, dar adevărata răbdare este exprimată când trebuie să aşteptăm chiar speranţa.

Când nu vedem nici un semn de succes, dar totuşi refuzăm să disperăm, când nu vedem nimic decât întunericul nopţii prin fereastra noastră, dar ţinem totuşi obloanele deschise pentru că stelele pot apărea pe cer, şi când avem un gol în inimă, dar totuşi nu îngăduim să fie umplut decât cu tot ce are mai bun Dumnezeu pentru noi – acesta este cel mai minunat fel de răbdare din univers.

Este istoria lui Iov în mijlocul furtunii, a lui Avraam în drum spre Moria, a lui Moise în deşertul Madianului, şi a Fiului Omului în grădina Ghetsimani. Şi nu există răbdare…

Fost expert UNICEF: Se mai lucra în taină la o strategie națională, cea privind „egalitatea de gen”

de Mirela Florescu

Acest articol se mai putea numi: „ce ar trebui să învățăm din succesul repurtat de societatea civilă românească în cazul respingerii Strategiei de Educație Parentală”.

Cu toții ne amintim cât de mult ne-am scandalizat după ce am citit în Strategia Națională de Educație Parentală (SNEP), pusă „în dezbatere pe șestache” pe site-ul Ministerului Educației, că statul își propune să educe părinții cu privire la noi modele de familie (se înțelege că altele decât familia care poate da naștere copiilor în mod natural). 

(De la sora Brașov)

God does not comfort us to make us comfortable, but to make us comforters !

Dumnezeu nu ne mângâie doar ca să fim mângâiați, ci și ca să ne facă mângâietori!

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,⁴ care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! (2 Cor. 1:3-4).

Tu te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de  el, a venit vremea hotărâtă pentru el. Căci robii Tăi iubesc pietrele  Sionului, şi le e milă de ţărâna lui. – Ps.102:13-14

Un om egoist aflat în necaz este foarte greu de mângâiat, fiindcă izvoarele mângâierii se află cu totul în interiorul lui; când este trist, toate izvoarele seacă. Dar un creştin plin de dragoste şi generozitate are alte izvoare care să-l binecuvânteze cu mângâiere, în afară de cele din interiorul lui.

Mai întâi, el poate să meargă la Dumnezeu şi să găsească ajutor abundent acolo; poate descoperi motive de mângâiere în lucrurile legate de lume în general, de ţară şi, mai ales, de biserică. David era extraordinar de îndurerat în momentul în care a scris psalmul din care a fost luat textul nostru. El scrie „semăn cu pelicanul din pustie, sunt ca…