Într-un interviu publicat de Newsweek România pe 15 mai, filozoful Horia-Roman Patapievici a vorbit despre cenzura corectitudinii politice, „un marxism cultural” care „este dominant azi în spațiul nostru public”. Reproducem în continuare câteva fragmente din interviu. 

Cuvântul „progresist” poate induce în eroare, ei sunt regresiști

În anii 1990, când publicam câte trei sau patru articole pe săptămână, m-am simțit absolut liber. Apoi, odată cu CNSAS-ul, a început deceniul meu instituțional, când libertatea mea publică a fost limitată de responsabilitățile instituționale. Fapt care a continuat, până în 2012, cu ICR-ul.

20% din populatia activa a Romaniei lucreaza in strainatate, in timp ce media europeana a populatiei mobile e de 3,8%

Ponderea romanilor plecati in strainatate in totalul populatiei active (cu varste intre 20 si 64 de ani) aproape ca s-a triplat in 10 ani – de la 7,5% in 2007, categoria s-a extins la 19,7% in 2017, potrivit unei analize Eurostat.

Romania este astfel tara UE cu cel mai mare procent de populatie activa care munceste intr-un alt stat membru. Media europeana este de 3,8% din totalul cetatenilor cu varste intre 20 si 64 de ani. Pe urmatoarele locuri se claseaza Lituania (15,0%), Croatia (14,0%), Portugalia (13,9%), Letonia (12,9%) si Bulgaria (12,5%). Toate sunt state unde salariul mediu este mult inferior celor din vestul Europei.

La cealalta extrema se situeaza cetatenii din statele bogate ale Uniunii: Germania (unde populatia mobila reprezinta doar 1,0% din totalul populatiei active), Marea Britanie (1,1%)…

Vestea aceasta șochează, dar n-ar trebui. Mulți români s-au declarat ortodocși imediat după revoluție ca să ascundă teribila lor criză de identitate, lăsată în urma anilor de dictatură comunistă atee. Încet, încet, acești oameni și-au revenit și nu le mai este rușine să spună cine sunt de fapt. Statisticile remarcă nevoia mare de evanghelizare a României, nu cu ,,taine“, obiceiuri și superstiții, ci cu Biblia, cartea care a dus la civilizarea euro-americană. Trebuie să intensificăm eforturile. Spor la treabă tuturor celor care lucrăm pentru Evanghelie. Domnul este de partea nostră! Trebuie să continuăm să fim și noi de partea Lui!

Am preluat acest material în întregime pentru o mai bună vizibilitate. Mulțumim celor de la alfaomega.tv

+++

Bisericile evanghelice din România în 2018. Oportunități de misiune

17.05.2018  |   Romania – puls spiritual   |   16665  |   Timp de citire: 9 min

coordonatori Bob & Debby Gass

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24:35)

Una dintre primele cărți care au văzut lumina tiparului după ce acesta a fost inventat – a fost Biblia. Și este în continuare cea mai căutată și bine vândută carte din lume. Un autor anonim a scris:

„Biblia conține mintea lui Dumnezeu, starea omului, calea către mântuire, soarta păcătoșilor și fericirea credincioșilor. Este o lumină călăuzitoare, hrană îndestulătoare și mângâiere alinătoare. Este harta călătorului, busola pilotului, arma soldatului și planul de joc al jucătorului. Este un izvor de sănătate și un râu de bucurie autentică. Doctrinele ei sunt sfinte, povețele ei sunt obligatorii, istorisirile ei sunt adevărate și deciziile ei sunt imuabile. Hristos este subiectul său măreț, binele nostru este planul ei și slava lui Dumnezeu scopul său. Citește-o ca să fii înțelept, crede-o ca să ai siguranță, practic-o ca să fii…

Desigur, câteva zile petrecute cu românii din Londra nu-mi permit să trag concluzii sau să emit păreri categorice. Ceea ce urmează este reacția mea la ceea ce am văzut, ținând cont de ceea ce știam deja de mult despre Anglia.

Oricine a studiat istoria sau, cel puțin, a vizionat serialele de televiziune cu viața marilor familii ale Angliei din secolele trecute știe că ,,marea invenție socială“ a Marii Britanii a fost împărțirea populației în cele trei ,,stări“: Elitele, slujitorii și oamenii din clasa de la mijloc.

The British society has often been considered to be divided into three main groups of classes:

• the Upper Class. Often people with inherited wealth. …
• the Middle Class. The majority of the population of Britain. …
• Lower or Working Class. People who are agricultural, mine and factory workers.

Sistemul acestei clasificări a fost imprimat oriunde a fost implicat Imperiul Britanic, dând naștere chiar unei…

Una din frazele care conțin taine doar pentru inițiați …

Doream de mută vreme să pot spune și eu: “Când eram la Oxford …” și iată că de astăzi pot s-o spun fără să mint sau să imit nătâng pe cineva. Ieri, Teofil Harii, gazda mea de la Londra, m-a dus la Oxford.

Am descoperit un ambalaj arhitectonic creștin impresionant, lipsit însă de conținutul duhovnicesc de altădată. Inscripțiile de pe clădiri, în limbile greacă și latină, vorbeau despre importanța Bibliei și a lui Dumnezeu în căutarea adevărului care înnobilează.

Ca român, Oxfordul te privește de sus, de la înălțimea secolelor de cultură și Civilizație inaccesibile. Între-unul din mulțimea de muzee de aici ne-am întâlnit cu o familie care vorbea românește. O surpriză foarte plăcută. Am spus ceva despre Dumnezeu și am găsit ecoul unui frate de credință.

Pe străzi, lumea pestriță era cuprinsă de febra nunții regale de a doua…

Ziua de luni este sabatul predicatorilor, dar surprizele din România se țin pentru mine în lanț. N-o să vă vină să credeți …

Duminică seara, de la Lugoj m-a luat în ospeție Costică Candreanu, fiu al unuia din cei trei Frați Candrianu care au tinerii în Negreni cu tatăl meu.

Pe Costică nu-l mai văzusem de când, copii fiind, am făcut împreună un zmeu bucureștean, l-am înălțat pe imaș și am spăriet vacile de le-au secat pentru o vreme izvorul laptelui.

Astăzi ne-am văzut iară, eu un mieluț fricos venit din America, el un zmeu moldovan mare și vizibil de departe înălțat pe cerul Timișoarei. După o noapte ca-n iatacul sultanului, Costică m-a ajutat să răspund unui păstor de munte, care mă provocase să-l vizitez luni seara, la o bucată de noapte, într-una din adunările lui din susul unui pârâu de munte. Îmi vorbise vineri la Lugoj, când făcusem pentru…

Am venit la Lugoj să mă reîntâlnesc cu colegii cu care am trăit unele din cele mai grele, dar și cele mai frumoase, zile din viața mea. Dumnezeu ne-a fost atunci așa de aproape de parcâ-I simțeam mângâierea pe umeri și răsuflarea caldă pe obraji.

Știți ce m-a șocat cel mai mult la reîntâlnirea cu ei? Permanentizarea aceleași bucurii de a lucra, de a lupta și de a merge împreună cu Dumnezeu. Nu le-am cerut permisiunea să-i înregistrez și nu vă pot reda aici mulțimea de amintiri din cei 40 de ani de păstorire pe care fiecare din ei, care mai de care, s-au înghesuit să le deșarte în acel festin colectiv de sâmbătă sabatică.

Alăutele funcționau la maxim și sunau tare. Dumnezeu însuși era eroul tuturor celor povestite, ca pe vremuri la Seminar, ca atunci, în vremea formării noastre ca slujitori ai Domnului și ai bisericilor.

Am auzit despre…